Analiză Info-Prim Neo din debutul ciclului „MOLDOVA – 20! ÎNCOTRO?”

Parlamentul actual al Republicii Moldova trebuie să consfinţească prin Constituţie integrarea europeană în calitate de vector de dezvoltare a ţării. Această prevedere constituţională are menirea să facă ireversibil procesul de modernizare a ţării, să împace spiritele politice care stau să se reverse peste margini, cu urmări imprevizibile, să reaşeze lucrurile în societatea moldovenească pe făgaşul liniştii şi toleranţei sociale. Parlamentul actual al Republicii Moldova trebuie şi poate îndeplini această misiune, cu adevărat istorică, ce se poate asemui ca importanţă doar cu semnarea Declaraţiei de Independenţă acum 20 de ani. În caz contrar, Parlamentul actual, în conjunctura politică actuală, nu are altă şansă să intre în istorie altfel decât unul certăreţ şi de tranziţie, care a ratat oportunităţi şi a înecat speranţe. Calificativele se referă în egală măsură la partidele parlamentare de la guvernare şi la cel de opoziţie, care vrea să demonstreze că merită să revină la guvernare.

Cum ajunge integrarea europeană sub protecţia Constituţiei?

O eventuală formulă potrivită pentru includere în textul Constituţiei ar putea fi: „Republica Moldova îşi proclamă cursul de integrare europeană”. Ar fi o formulă în spiritul actualei Constituţii a ţării, precum şi al procesului constituţional general, care proclamă mai mult scopuri decât realităţi. Pentru exemplu:
- Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil; 
- Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate; 
- Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă...

Constituţia sau deja alt act legislativ care decurge din prevederile constituţionale urmează să fixeze mecanismele de realizare a acestui scop, eventual, în felul următor: „Republica Moldova îşi proclamă cursul de integrare europeană şi se obligă să îndeplinească toate condiţiile pentru obţinerea statutului de membru al UE către anul două mii...”. Termenul concret urmează a fi stabilit, dar el trebuie fixat după principiul potrivit căruia niciun om nu trăieşte două vieţi sau fiecare om are dreptul la viaţă decentă pe parcursul vieţii sale (şi nu după). Eventual, acest termen ar putea fi anul 2020 şi este unul real, dacă sunt adevărate afirmaţiile guvernării trecute şi actuale că multe deja au fost făcute în această direcţie. Un termen concret este necesar pentru ca unor politicieni sau guvernări să nu le treacă prin cap să mimeze sau să încetinească procesul şi cu atât mai mult - s-o ia în altă direcţie.

Nu este vorba despre o situaţie similară cu scopul formulat în una din constituţiile sovietice, după care în anul 1980 urma să trăim în comunism. La comunism nu a ajuns nimeni, şi aceasta înseamnă că a fost o utopie, un scop ireal, în UE au ajuns milioane de oameni care au în realitate un trai decent. Formula „să îndeplinească toate condiţiile” este necesară pentru a scoate în afara legii eventualele pretexte potrivit cărora efortul nu se merită pentru că decizia finală de aderare la UE îl iau ţările deja membre ale UE şi nu Republica Moldova. Sau în eventualitatea că ţările-membre nu vor dori să mai extindă hotarele la un anumit moment. „Îndeplinirea tuturor condiţiilor” înseamnă, de facto, condiţii europene de viaţă pentru populaţia ţării şi atunci prezenţa sau lipsa statutului de membru al UE este foarte convenţională.

Elveţia nu este membră a UE, dar lumea de acolo trăieşte după cum trăieşte inclusiv pentru că se conduce de reguli şi legi apropiate de ale UE. În esenţă, rostul includerii acestei prevederi este mai degrabă „să aducem Europa acasă”, decât să mergem noi undeva, lucru cu care sunt de acord toţi politicienii şi, practic, toţi locuitorii Republicii Moldova. Parlamentul este obligat, este în drept şi poate adopta această modificare în Constituţie chiar în condiţiile politice vitrege actuale, când nu poate fi găsit consensul nici între guvernare şi opoziţie, nici în cadrul coaliţiei de guvernământ. Formal, acest blocaj este legat de imposibilitatea sau incapacitatea de a face faţă condiţiilor prevăzute de un alt articol constituţional, nr. 78, care reglementează alegerea şefului statului. Din această cauză, există riscul ca şi actualul Parlament să fie dizolvat, după cum au fost dizolvate alte două componente anterioare ale Legislativului.

Până atunci, însă, este vital necesar şi perfect posibil să fie adoptată modificarea privind integrarea europeană, inclusiv din punct de vedere al timpului care a mai rămas. Conform Legii fundamentale în vigoare, „Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare. Legea se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi”. Iniţiativa corespunzătoare poate fi uşor înaintată acum, în calitate de cel mai mare cadou, oferit de către clasa politică ţării, cu ocazia aniversării a 20 a Independenţei. Este uşor de prevăzut că cele două treimi de voturi se vor aduna, dacă toate fracţiunile parlamentare vor trece testul la sinceritate privind sprijinirea opţiunii pro-europene a Republicii Moldova. Şi atunci pot fi anunţate, cu inimă uşoară, şi alegerile parlamentare anticipate, cu condiţii egale de start pentru toţi pretendenţii la putere.

De ce integrarea europeană are nevoie de protecţia Constituţiei?

 De ce este nevoie de o prevedere constituţională specială privind integrarea europeană? Există câteva motive serioase. Mai întâi de toate, lucrurile trebuie privite în contextul continuităţii proceselor declanşate prin Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Ajunsă la cea de a 20 aniversare, Independenţa adună la activ anumite realizări sesizabile de către populaţia ţării, dar, în acelaşi timp, este marcată de mai multe lacune, legate în special, de starea de incertitudine, de baterea pasului pe loc în cele mai multe domenii, de lipsa de perspective clare a ţării şi oamenilor ei. De aceea, după 20 de ani, procesul de realizare a Independenţei are nevoie de un suport puternic, gen: „Iată că o avem, ce facem mai departe cu ea, încotro ne îndreptăm?”. Instabilitatea din cadrul clasei politice este şi o reflectare a incertitudinii din societate. Instabilitatea politică de lungă durată din ţară pune sub pericol ireversibilitatea procesului de modernizare a ţării, care, în mod natural, se suprapune peste cel de integrare europeană.

La acest moment istoric, Republica Moldova şi societatea ei nu au alte modele mai atrăgătoare, mai reale şi mai viabile decât UE. De aceea procesul de integrare europeană trebuie pus sub protecţia Constituţiei. La modul concret, aceasta înseamnă securizarea procesului de reforme interne, asigurarea continuităţii şi ireversibilităţii lor. Poate chiar dacă nu le simţim efectul acum, suntem asiguraţi şi de către guvernare, şi de către partenerii externi, care mai dau şi bani pentru aceasta, că prima etapă a reformelor în Moldova se desfăşoară cu succes. Aceasta este etapa elaborării şi adoptării unui nou cadru legislativ-normativ, compatibil cu cel al UE, iar efectele se vor resimţi doar după etapa implementării lor, reuşite, în practică. Dacă este aşa, am vrea să fim siguri că etapa a doua va avea loc şi se va desfăşura în conformitate cu rezultatele primei etape şi nu altfel, indiferent de cine vine la putere după eventualele alegeri parlamentare, anticipate sau ordinare.

Şi nu începem a descoperi din nou bicicleta, „modelul moldovenesc” sau alte scenarii asemănătoare şi mai puţin asemănătoare. Noua prevedere constituţională poate contribui la depăşirea crizei politice actuale fie prin stimularea reconfigurării componenţei Legislativului în rezultatul viitoarelor alegeri, fie prin înlăturarea necesităţii modificării articolului 78. Aceasta pentru că ideea integrării europene, nesimulate, aduce mai mult consens şi printre politicieni, dar şi în interiorul societăţii. Ajunsă în Constituţie, integrarea europeană capătă statut de, unica posibilă, la acest moment, Idee Naţională cu potenţial de consolidare a societăţii moldoveneşti. Avem nevoie de o astfel de idee ca de aer, pentru că, actualmente, societatea moldovenească este periculos de polarizată şi segmentată pe multe şi diferite criterii, inclusiv teritorial, etnic, lingvistic, politic, geopolitic, ideologic, de identitate, de mentalitate etc. Necesitatea unei astfel de idei naţionale s-a resimţit totdeauna în societatea moldovenească de după Independenţă. Au existat şi câteva tentative de implementare a lor.

Cele mai proeminente ţin de „unirea cu România”, promovată cu intensitate diferită începând chiar cu ceva timp înainte de Independenţă şi până aproximativ în 1994, „moldovenismul primitiv”, asociat cu perioada guvernării Partidului Democrat Agrar, şi „ideea statalismului moldovenesc” caracteristică perioadei de guvernare a Partidului Comuniştilor. Primele două s-au stins de la sine ca mişcare în masă, cea de a treia a dispărut odată cu dispariţia suportului politico-ideologic şi administrativ, de multe ori agresiv, utilizat de promotorii ei. Ideea statalismului moldovenesc nu a ţinut şi nu a avut de unde ţine în calitate de idee naţională, pentru că a fost infiltrată forţat, a fost bazată în mare parte pe „chipul duşmanului” în interior şi exterior, gen „cine nu este cu noi este împotriva noastră” şi trebuie lichidat în vreun fel, dacă nu fizic...

Toate sondajele şi practica vieţii demonstrează că majoritatea covârşitoare a forţelor politice şi a populaţiei din Moldova împărtăşeşte ideea integrării europene şi de aceea ea are şanse să devină una naţională care să mobilizeze toată lumea. Poate pentru prima dată de după Independenţă, în Republica Moldova nu vor mai exista „duşmani interni”. Poate că pentru aceasta se merită efortul de modificare a Constituţiei ţării. Poate că, la următoarea etapă sau concomitent, clasa politică ar trebui să semneze un pact în interiorul său şi altul cu societatea privind realizarea Ideii Naţionale.

Despre aceasta, în următorul episod al analizei „Moldova fără duşmani interni” din ciclul „MOLDOVA – 20! ÎNCOTRO?”

Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo