Interviu IPN cu directorul companiei IT Ritlabs, Maxim Masiutin

Ideea unui interviu cu Maxim Masiutin mi-a revenit în minutele când îi ascultam povestirea despre compania Ritlabs la conferinţa internaţională "Moldova ICT Summit", care a avut loc recent la Chişinău. Dar gândul l-am avut iniţial în urmă cu câţiva ani, când auzisem de la un cetăţean străin o definiţie foarte specifică pentru Moldova: „Când trebuie să explic ce fel de ţară este Republica Moldova, spun că este ţara care a creat The Bat!”. Şi încă ceva: „Dacă în această ţară se creează The Bat!-uri, de ce atunci vă mai plângeţi? Nu să vă plângeţi trebuie, ci să lucraţi, iar dvs. ştiţi să faceţi aceasta”. Astfel, sper foarte mult ca discuţia de azi nu doar să dezvăluie secretele despre cum s-a creat programul principal pentru computer sau compania   IT, dar şi să ne ajute să „definim” câte ceva din regulile după care trebuie creată propria ţară şi propria societate. Ca să nu mai avem motiv să ne plângem…
---

- Stimate domnule director, cum s-a născut ideea de a scrie un program atât de puternic?

- Faptul care ne-a unit pe noi, oamenii de la firma”Ritlabs”, în anul 1998, a fost acela că ne plăcea tuturor să comunicăm prin poşta electronică şi să participăm la conferinţe electronice, cu mult încă timp înainte ca Internetul să devină accesibil pe larg în Moldova. Eram membrii organizaţiei necomerciale  „Fidonet”. Aceasta reunea persoane care încă înaintea apariţiei internetului, utilizând tehnologii speciale, la computere obişnuite cu ajutorul modemelor şi a liniilor telefonice, plătind minutele de legătură telefonică, îşi transmiteau reciproc mesaje textuale prin toată lumea.

Iar motivul venirii pe lume a programelor noastre este unul destul de banal. Niciunul dintre programele care existau pe atunci nu ne convenea. Tocmai aşa au apărut toate programele noastre: Dos Navigator, Argus, The Bat!, Batpost, The Bat! Voyager.  

Atunci, în Moldova apăruseră primele linii separate de conectare la internet, nu exista niciun program care să poată utiliza internetul suplimentar la modemele telefonice existente pentru a transmite corespondenţa dintre membrii reţelei Fidonet. Nu exista un program care să poată automat, folosind simultan şi conexiunile internet, şi câteva modeme telefonice, să transmită fişiere la distanţe mari. Noi nu puteam tolera o asemenea stare de lucruri şi am scris programul  Argus. Acesta a fost din start pe gustul băncilor comerciale, care l-au utilizat pentru schimbul automat de fişiere cu filialele lor. Era suficient să plasezi fişierele în mapele corespunzătoare filialelor şi în continuare programul le făcea pe toate independent. Angajatul bancar putea dormi liniştit, ştiind că fişierele vor ajunge de sine stătător la filiale, întregi şi nevătămate. Astfel, băncile, înarmându-se cu programul nostru Argus, ne-au apreciat înalt experienţa de expediere sigură şi fără pericol a fişierelor, pe care noi am preluat-o din tehnologiile care se aplicau în reţeaua Fidonet.

- Dar anumite programe de poştă existau la acel moment, prin ce nu vă conveneau?

- Până în anul 1998, până am scris programul The Bat!, nu exista posibilitatea unei activităţi cu adevărat eficiente cu poşta electronică pe internet. Programele pentru corespondenţă pe internet de atunci nu aveau şabloane, autovizualizare, iluminare a textului citat şi o mulţime de alte opţiuni mici, dar comode, pe care le aveau redactorii de poştă Fidonet. Noi aveam impresia că, dacă programatorii au creat redactorii de scrisori pentru Fidonet pentru ei înşişi, atunci programele de poştă existente pentru internet erau create într-un fel „pentru cineva”, „de ochii lumii”. De parcă autorii de programe pentru corespondenţă pe internet nu îşi foloseau creaţiile proprii, nu comunicau prin poşta electronică, ci luau legătura cu alte persoane doar prin poşta pe hârtie sau la telefon.

Astfel, de exemplu, Outlook Express, chiar dacă permitea preluarea poştei de pe câteva accaunt-uri concomitent, dar pentru ca în acesta să poată lucra nu doar o singură persoană, trebuia să-ţi faci în Windows mai mulţi utilizatori şi să supraîncarci sistemul operaţional de fiecare dată, când cineva va dori să-ţi citească poşta. În Netscape Messenger puteai să-şi faci mai multe profiluri, dar pentru a include o altă persoană trebuia să supraîncarci programul, închizând toate geamurile acestuia. În plus, Messenger nu putea vizualiza corect scrisorile în care era indicată incorect codificarea textului rus. În acest caz, el, nu se ştie de ce, considera că scrisoarea este scrisă în KOI-8 şi nici măcar schimbarea codificării nu era în măsură să-l reconvingă. Nici Pegasus Mail nu era puternic la capitolul limba rusă, ba mai mult, percepea litera rusească "я" ca pe un simbol de serviciu şi ajungând la aceasta întrerupea tipărirea scrisorilor la imprimantă. Ba şi siguranţa acestor programe lăsa de dorit.

- Judecând după realităţile de azi, rolul siguranţei comunicării pe internet atunci era deja actual?

- Transmiterea secretă a informaţiei este actuală în toate timpurile. Anume pentru acest motiv, creând toate programele noastre, am acordat o mare importanţă problemei siguranţei transmiterii datelor. Programele noastre îndeplineau cerinţele băncilor, ale structurilor de stat, ale întreprinderilor mari. Aşa cum mulţi conducători ai secţiilor de informatizare ale acestor instituţii erau şi ei membri ai reţelei de Fidonet şi cunoşteau faptul că noi atribuim o mare importanţă transmiterii sigure a datelor, aceştia au ales imediat programele noastre pentru organizaţiile lor. Programele noastre erau nu numai cele mai comode, dar şi cele mai sigure.  

- Cum aţi căutat surse de finanţare?

- În anul 1998, nu aveam finanţare din exterior, în schimb aveam convingerea că dacă facem cel mai bun program în segmentul nostru, acest program îşi va găsi utilizatorii imediat. Iar aceasta înseamnă că nici veniturile nu se vor lăsa mult aşteptate. Principalul este hărnicia şi insistenţa.

În primul an, vânzările au crescut lent. Partea leului din banii câştigaţi se cheltuia pentru plata chiriei, a conectării la internet, dar faptul care ne-a salvat era acela că ne cunoşteau utilizatorii reţelei Fidonet, care erau convinşi că programele noastre sunt cele mai bune de felul lor. Tocmai aceşti utilizatori şi au fost primii cumpărători ai produselor noastre. Ei ne-au ales pe noi ca să nu se chinuiască cu programele existente. Cu primii noştri utilizatori am comunicat la direct, îi cunoşteam pe toţi pe nume. Este un lucru foarte important: să menţii contactul cu utilizatorii la direct, fără mediatori, să obţii legătura inversă, opinia despre programul tău, rapid şi eficient.

- Dar pentru menţinerea proiectului principal era nevoie de bani. Sau aţi câştigat din comenzi mici?

- Noi nu am încercat să ne ocupăm de crearea sistemelor de contabilitate, a băncilor de date, de crearea unor programe speciale la comandă etc. Aceste direcţii erau la modă pe atunci, se plătea mult pentru ele. Noi ştiam că drumul pe care l-am ales va fi lung. Principalul e să mergi înainte. Într-un anumit mod, noi cunoşteam aceasta, chiar dacă mulţi prieteni considerau pe atunci că producţia de programe nu este o afacere. Practic, nimeni nu înţelegea şi nu accepta ideile noastre. Tot de ce ne ocupam noi părea pe atunci un domeniu exotic. Pentru majoritatea oamenilor, noţiunea de poştă electronică în anul 1998 era una destul de vagă.

Tot pe „pielea proprie” am testat unele inovaţii de program, care ne-au permis să organizăm mai bine procesul de producţie. De exemplu, am fost printre primii deţinători de carduri bancare din Moldova. Ne plac tehnologiile după care funcţionează cardurile bancare şi am devenit pionierii e-commerce în Moldova. Din septembrie 2000, am început să acceptăm plăţile pe baza cardurilor de credit la direct de la cumpărătorii noştri prin intermediul unei bănci moldoveneşti, până atunci primeam astfel de plăţi prin intermediul unor dealeri de peste hotare. Am primit circa zece mii de plăţi pentru programele noastre direct, după care am decis să ne concentrăm în exclusivitate pe scrierea programelor, iar obligaţiile de acceptare a plăţilor de pe carduri le-am pus în totalitate în sarcina dealerilor.

- Rezultă o contabilitate complet transparentă?

- Anume. Există şi un alt argument în favoarea circuitului monetar fără numerar şi a cardurilor bancare: calcularea salariului direct în contul angajatului şi niciun fel de case şi registre de evidenţă. Noi le oferim oamenilor un salariu mare, pentru noi nu are sens să lucrăm în subteran. Toţi banii noştri trec prin bancă. Noi nu avem de a face cu numerarul şi nu ne este interesant să organizăm anumite scheme sofisticate. Afacerea trebuie să fie simplă şi explicită. În ţara noastră, plătind impozite, poţi ridica un salariu mare şi, totodată, dormi liniştit, ştiind că legea şi toată puterea statului sunt de partea ta. Şi ca rezultat, în anul 2013, conform rezultatelor unei selecţii organizate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, firma noastră s-a învrednicit de titlul  „Contribuabil conştiincios”. Aproape 700 de mii de agenţi economici, înregistraţi în republică, au participat la selecţia dură. Firma „Ritlabs” S.R.L. a ajuns printre cele mai bune treizeci de întreprinderi, şi nu doar în domeniul IT, dar dintre toate cele 700 mii de firme. Au primit distincţii doar treizeci de firme care asigură un grad înalt de transparenţă a contabilităţii şi a activităţii economice. Acestea oferă o parte considerabilă din încasările fiscale la buget şi prezintă un mare interes pentru stat ca fiind nişte contribuabili conştiincioşi.

- Aveţi concurenţi în Moldova?

- În Moldova nu sunt prea multe firme care creează programe pentru computer integral, de la început şi până la capăt, şi le vând în numele lor în lumea întreagă. Există multe firme care se ocupă de organizarea muncii oamenilor de executare a comenzilor. Iar un brand în domeniul IT, cunoscut peste hotare, îl avem doar noi. Compania noastră este lider în Moldova după numărul de cumpărători peste hotare. În fiecare an ne vindem produsele în medie în o sută de ţări ale lumii. Datorită acestui fapt, în anul 2003, firma s-a învrednicit de titlul „Exportatorul anului”, instituit de organizaţia de stat pentru promovarea exporturilor din Moldova (MEPO).

- Orice program bun ajunge neapărat în mâinile piraţilor. Pe cât de serios această problemă afectează produsele dvs.?

- Cu regret, pirateria este problema principală cu care ne confruntăm, din momentul înfiinţării firmei şi până în prezent. Adică sustragerea de produse ale activităţii intelectuale, a activelor nemateriale. Pirateria înfloreşte în lumea întreagă. În statele în care se luptă împotriva pirateriei, vânzările programelor noastre cresc. Împotriva pirateriei trebuie să luptăm, mai ales, în domeniul producţiei de programe. Programul pentru computer este un produs care se învecheşte rapid. Cel mai mare termen de viaţă al unui program este doi ani, în continuare programul cere perfecţionare. Banii pe care noi i-am ratat în această perioadă scurtă, pentru noi sunt pierduţi pentru totdeauna, şi nu doar pentru noi. Statul, fondul de pensii etc., sunt cu toţii verigile unui lanţ. Un mare număr de oameni în toată lumea utilizează programul nostru  The Bat! ilegal, iar aceasta înseamnă bani grei, rataţi pentru bugetul ţării. Ţin să revin la problemele cu siguranţa informaţiilor, la care m-am referit mai devreme. Chiar din start, creând programele Argus şi The Bat!, am constatat că utilizatorii din Germania şi din Rusia au fost cei care au acordat o atenţie specială problemelor de siguranţă. Utilizatorii din aceste ţări s-au adresat cel mai frecvent în probleme de securitate. Şi s-au adresat nu doar atunci, în anul 1998, dar şi acum, în 2014. Aceasta nu a putut să nu influenţeze statisticile vânzărilor noastre. O bună parte din cumpărători ai programelor noastre revine anume acestor ţări.

- Dacă utilizatorii legali ai programelor Dvs. se află în principal peste hotare, cum îi găsiţi?

- De regulă, nu noi îi găsim, ci ei pe noi, şi aici ajută modul nostru de a aborda crearea produselor. Atunci când elaboratorul scrie un program nu pentru sine, ci la comandă, nu întotdeauna este uşor să satisfaci nevoile beneficiarului. Deseori se întâmplă ca fie că beneficiarul, fie că executorul (sau ambii) să rămână nemulţumiţi de rezultatele colaborării. Astfel, cea mai corectă, în viziunea mea, este scrierea de programe pentru sine, pentru propria plăcere, şi publicarea programelor proprii în aşa manieră încât alţi oameni, dacă le va plăcea creaţia ta, să poată plăti pentru ea. Atunci, în ultima instanţă, şi autorul, şi utilizatorul vor rămâne mulţumiţi.

De asemenea, este important să delimitezi particularităţile principale ale produsului de cele secundare. De exemplu, în programul Argus (ceea ce înseamnă „veghetorul atotvăzător neostenit”) scopul principal al programului a fost transmiterea sigură a fişierelor fără intervenţia utilizatorilor. Iar scopul principal al programului The Bat! – activitatea sigură şi eficientă cu volume de corespondenţă mari. Pentru acest motiv, am implementat scrierea scrisorilor în format html doar în a doua versiune a The Bat!. Am considerat că în cazul unor volume de poştă mari, scrierea scrisorilor cu utilizarea formatării html nu va face decât să încetinească munca utilizatorului. De menţionat că, deşi utilizatorii clientului poştal şi primesc scrisori formatate complicat, majoritatea lor pentru redactare au nevoie doar de opţiunile principale, precum „subliniază cuvântul” sau „inserează o imagine”. Pentru acest motiv, nu am făcut din The Bat! un redactor de pagini web.

De altfel, atât crearea unui vizualizator, cât şi a unui redactor HTML cere un volum de lucru destul de mare. Aşa cum crezul nostru este siguranţa mai presus de toate, nu am utilizat componentele sistemice HTML de la Microsoft, care intră în setul de livrare ОС Windows, care erau pe atunci ţinta principală a programelor dăunătoare. Am elaborat componentele noastre proprii pentru funcţionarea HTML, astfel ca programul să nu ajungă victima viruşilor îndreptaţi asupra componentelor Windows, şi utilizatorii au apreciat înalt acest avantaj al programului The Bat!

- De ce, totuşi,  The Bat!?

- Utilizatorii noştri deseori ne întreabă de ce din toată diversitatea lumii animale am ales anume liliacul în calitate de simbol şi denumire a produsului nostru. Răspunsul este simplu: liliecii sunt singurele mamifere care ştiu să zboare, iar majoritatea speciilor de lilieci posedă asemenea ecolocaţie şi un sistem complicat de orientare acustică, care le permite să se deplaseze cu o exactitate plină de virtuozitate şi să găsească hrană, dar şi să comunice unii cu ceilalţi pe întuneric, fără să se vadă reciproc. Poşta electronică este un tip de comunicare în care partenerul nu se vede, iar programul de poştă al nostru le oferă utilizatorilor nu doar senzaţia de planare, dar chiar una de zbor adevărat. Noi vă urăm şi dvs. ca afacerea dvs. la fel de uşor şi cu adevărat, să-şi ia zborul în sus, ocolind piedicile cu o exactitate plină de virtuozitate şi depăşind dificultăţile în calea spre succes.

Consemnare: Valeriu Vasilică, IPN