„Corupția din Moldova nu are doar o față, sunt mii de fețe, este suma unor comportamente. Unii sunt deprinși să fure. Sunt prinși uneori, în flagrant, de presă, de oameni. Dar din cauza comportamentului altora, deprinși și ei cu mita, deprinderea primilor rămâne valabilă. Mai pe scurt, unul e deprins să ia, altul să se împartă cu cei care îl prind. Iar majoritatea celor care nu sunt de acord, sunt deprinși să conviețuiască cu acest fenomen sufocant. Nu, corupția nu este un sistem de neînvins, este o deprindere la nivelul unor politicieni, justițiari, afaceriști, funcționari. Este o deprindere, iar o deprindere poate fi schimbată doar prin sancțiuni.”
---
Izolarea a fost pentru majoritatea oamenilor un bun prilej de a ne uita în oglindă, de a ne cunoaște mai bine. Am avut prilejul să ne întrebăm încotro mergem, ce am reușit și ce nu. Un exercițiu de autocunoaștere și dezvoltare, impus de circumstanțe, dar util, spun psihologii. Criza multidimensională prin care trecem este o ocazie bună să ne întrebăm și despre „noi”, noi ca țară, societate. Multe state cu sisteme politice responsabile au făcut acest lucru. Și la noi acest exercițiu de „auto – cunoaștere” s-a făcut, doar că nu la nivel de stat, dar insular, de către un profesionist, un angajat, o subdiviziune, o direcție. Ținând cont că nu este un proces organizat, reflecția asupra lecțiilor de țară învățate în pandemie sunt revărsate pe rețele sociale sau în presă. Uneori se creează impresia că procesul de dezbateri a politiilor publice se petrece exclusiv pe rețelele de socializare.
Cea mai des auzită întrebare în aceste luni de criză este „de ce lucrurile nu funcționează cum trebuie?” Care sunt cauzele primare ce afectează dezvoltarea țării așa cum așteaptă oamenii? Sunt întrebări complexe, cu multiple răspunsuri, dar dezbaterile din spațiul public în ultima vreme ne permit să generalizăm câteva teme majore care afectează în mod inevitabil ruperea de stagnare a Republicii Moldova.
Evitarea cronică a unei diagnoze corecte - reprezintă, probabil, cel mai simplu reproș pe care ni-l putem adresa în aceste vremuri de criză. Tradițional, în Republica Moldova diagnoza funcționării instituțiilor statului se face fie în birouri și cancelarii, fie pentru anumite evaluări externe. Ceea ce evităm intens să facem de decenii este să înțelegem că eficiența unei reforme depinde de modul de operare a diferitor sisteme, servicii de stat.
Aceasta are la bază două componente. Prima – este sinceritatea, să spui lucrurilor pe nume. Atunci când decidenții politicii văd, simt și știu modul defectuos în care funcționează justiția, organele de control, serviciile publice, agențiile și instituțiile publice – dar spun că avem un sistem de administrație publică profesionist – pur și simplu nu ai cum să ai reforme cu efect. Cu toții știm o realitate, astăzi Republica Moldova nu are un domeniu de stat care ar funcționa bine, conform misiunii pe care o are. Funcționarii publici sunt izolați și marginalizați de sistemul de rezistență a reformelor. A doua – diagnoza oricărui serviciu sau instituție publică trebuie să pornească de la impactul pe care îl are asupra beneficiarului – cetățenii, oamenii acestei țări. Am trăit trei decenii de experimente, când în oficii guvernamentale se știa mai bine de ce „suferim”. Cetățenii au fost indulgenți și au permis aceste experimente. Când au înțeles că nu se mai poate, au plecat tăcut acolo unde se poate.
În momentul în care cetățenii îți arată prin toate mijloacele posibile (proteste, valuri de critici pe rețele sociale, presă etc.) că nu sunt de acord când sunt eliberați cei ce omoară, fraudează banul statului, șterpelesc miliarde sau milioane și nimic nu se întâmplă - iar tu continui să spui că „se lucrează conform legislației în vigoare” - asistăm la cristalizarea unei realități paralele a puterii față de nevoile societății.
Prin ignorarea injustiției, care, grație internetului este cunoscută de majoritatea cetățenilor, puterea mizează nu pe suport popular, dar pe construirea unei realități paralele, alcătuită de narative artificiale, agende și teme politice false care sunt pompate în conștiința colectivă prin intermediul unor scheme complexe și scumpe de propagandă.
Corupția în Moldova – este un sistem sau o deprindere?
Deși la prima vedere s-ar crea impresia că în Moldova corupția îi aranjează pe toți, de la cetățeni până la politicieni, totuși nu este așa. Sunt mulți oameni buni, funcționari, profesioniști și chiar politicieni care ar vrea să scape de corupție. Majoritatea oamenilor nu sunt de acord cu hoția si corupția. Mai ales acum, toți înțeleg că nu poți avea spitale bune, medici bine plătiți, dacă se fură zilnic de la achiziții de energie până la hârtie de veceu.
Una din probleme este că noi privim corupția ca pe un sistem. Un sistem puternic, bine organizat și de neînvins. De aici și ezitarea. Corupția în Republica Moldova este de fapt o deprindere, un comportament general acceptat, inclusiv de cei care o detestă și de cei care luptă cu ea.
Explic de ce. Corupția din Moldova nu are doar o față, sunt mii de fețe, este suma unor comportamente. Unii sunt deprinși să fure. Sunt prinși uneori, în flagrant, de presă, de oameni. Dar din cauza comportamentului altora, deprinși și ei cu mita, deprinderea primilor rămâne valabilă. Mai pe scurt, unul e deprins să ia, altul să se împartă cu cei care îl prind. Iar majoritatea celor care nu sunt de acord, sunt deprinși să conviețuiască cu acest fenomen sufocant. Nu, corupția nu este un sistem de neînvins, este o deprindere la nivelul unor politicieni, justițiari, afaceriști, funcționari. Este o deprindere, iar o deprindere poate fi schimbată doar prin sancțiuni. Dacă ai deprinderea să mergi beat la volan și nu ți se întâmplă nimic pentru asta – șansa să scapi de deprindere este nulă. Cazurile tot mai recente și tot mai tragice demonstrează asta. Sancțiunea și pedeapsa, chiar și la scară mai mică de cât fenomenul corupției, va reduce mult deprinderea corupției. Altfel corupția va ucide.
Schimbările sunt posibile chiar și în Moldova – majoritatea cetățenilor sunt deja obosiți de cuvântul „reforme”, la fel cum clasa politică îl folosește de fiecare dată când nu poate formula concret și în detalii ce trebuie schimbat în primul rând în Moldova. Utilizarea excesivă a „reformei” în discursul politic și rapoartele de expertiză a creat o percepție duală în rândul populației, dar și al celor oameni buni care lucrează pentru stat.
Unii consideră că reforma este un monstru, un chin, un proces prin care trebuie totul nivelat și bun, și rău. Pentru ei, schimbarea e ceva foarte scump, complex și dureros. Cum ar putea altfel gândi oamenii care văd că de treizeci de ani sunt speriați cu „reforme” care în mare parte nu mai au loc?
Alții percep reformele ca pe ceva efemer, ușuratic, un cuvânt de umplutură. Această percepție este rezultatul inflației de utilizare a unui termen care presupune acțiuni, nu doar vorbe. Schimbarea e posibilă.
„Moldova este țara care balansează pe muchie de cuțit, între speranță și dezordine. Schimbările mici pot genera o mișcare sănătoasă care poate produce efecte foarte bune și foarte rapid. Tot schimbările mici pot însă genera invers o direcție greșită și lucrurile pot deveni mult mai grave”. Acest citat îi aparține lui David Smith, președintele Alianței Întreprinderilor Mici și Mijlocii, un tânăr antreprenor din Republica Moldova, cetățean american, educat și crescut în SUA, dar care a decis să rămână aici și să ajute să facem afaceri onest. Aceste cuvinte pot fi aplicate practic tuturor domeniilor care necesită schimbare. Și nu trebuie de răsturnat munți, totul depinde de consistența și direcția pașilor mici pe care îi întreprindem.
Iată un exemplu – de câțiva ani avem o lege nouă a procuraturii, elaborată conform cerințelor europene, care oferă multă independență procurorilor, suficientă pentru ca cel puțin impunitatea hoției să nu fie admisă. Pasul mic necesar este să găsești măcar un grup de 10 procurori și magistrați care să înceapă să aplice pe bune legea și să facă justiție. Ce s-a întâmplat în schimb - imunități și puteri pentru un alt grup – de procurori care au acționat în interes pecuniar și oligarhic. Cu doar o mână de oameni integri procesele sănătoase pot fi mișcate din loc. Schimbările mici, dar ghidate de o mișcare corectă, pot produce transformări atât de necesare țării și despre care ne spune de fiecare dată Europa când venim după ajutor. Ei au răbdare, noi începem să o pierdem în resemnare.
Speranțele cetățenilor în ultimul timp sunt tot mai mult îndreptate spre Europa. E absolut normal, de acolo vine ajutorul de care avem nevoie, în UE este mai bine gestionată pandemia, criza economică, consensul și solidaritatea dintre state fac față provocărilor. Uniunea Europeană este o bornă, un model pentru toată vecinătatea sa.
Virtuțile europene sunt dificil de contestat chiar și pentru politicieni care ceva timp în urma pledau pentru ruperea acordurilor de asociere și liber schimb. Chiar și acești politicieni înțeleg că Moldova are nevoie de UE, chiar și pentru a se menține pe linia de plutire. Acum, în loc de mesaje anti-UE observăm o altfel de tendință. Lamentarea și critica ajutorului din partea UE. Președintele, Prim-ministrul, reprezentanți ai partidelor de guvernare se întrec prin studiouri TV și pe rețele de socializare în lamentări că ajutorul ba nu vine când trebuie, ba că vine direct la beneficiari și evită visteria statului (foarte dureros pentru unii!), dar cel mai des se plâng pe condiționalități.
Lupta cu corupția, modernizarea administrației publice, o justiție normală - sunt lucrurile pe care o bună parte din clasa politică le consideră imixtiune în treburile suverane ale țării. Lucrurile sunt mult mai simple, la fel ca și concluziile. Tot ceea ce ne cere Uniunea Europeană – coincide în totalitate cu ceea ce vor cetățenii Republicii Moldova. Este probabil cea mai importantă lecție care mai are mult până a fi învățată.
Vadim Pistrinciuc, Director Executiv al Institutului pentru Inițiative Strategice (IPIS), doctor în sociologie, USM
---
Op-Edul a fost elaborat în cadrul proiectului „Poduri de legătură cu UE: Securizarea procesului de europenizare al Republicii Moldova”, implementat cu suportul Fundației Soros-Moldova, precum și în rezultatul unui parteneriat IPRE cu IPN în cadrul proiectului „Noi și Europa” susținut de Fundația Konrad Adenauer în Republica Moldova. Viziunile exprimate le aparțin autorilor și nu reflectă viziunile Fundației Soros-Moldova, KAS sau IPN.
