Analiză Info-Prim Neo: Patronii şi şoferii microbuzelor care transportă pasageri în municipiul Chişinău procedează iraţional sau conducându-se de raţionamente foarte ascunse, cunoscute, eventual, de un număr extrem de mic de persoane. În orice caz, marea majoritate a participanţilor, patroni şi şoferi, la protestele care ţin deja de trei zile, acţionează în detrimentul propriilor afaceri, de acum şi de viitor.

O concluzie în acest sens se impune, dacă încerci să pui cap la cap acţiunile şi declaraţiile protestatarilor. Doar câteva dintre momentele care par neraţionale:

Unu: Ţintă falsă

În acţiunile lor, protestatarii au o ţintă falsă. Problema lor cu majorarea tarifelor la călătorie ţine de competenţa exclusivă a Consiliului municipal Chişinău (CMC). Consiliul municipal se adună greu, şi mai greu ajunge să rezolve problemele orăşenilor, iar problema transportului de călători este, într-adevăr, una stringentă. Ei, însă, în cerinţele lor, continuă să se „ţină scai” de primarul Dorin Chirtoacă, aşa cum au făcut-o şi multe luni în urmă. La această etapă, tot ceea ce poate face Chirtoacă este să emită dispoziţia de convocare a CMC, eventual, în şedinţă extraordinară şi el aceasta a făcut. Ieri dimineaţa, 27 septembrie, consilierii au venit la şedinţă şi a apărut şansa rară ca problema microbusiştilor să ajungă a fi discutată.

Dar nu a fost să fie. După mai multă vreme de ceartă, consilierii municipali s-au împrăştiat fără a deschide măcar şedinţa. Unul din motivele eşuării a fost lipsa la şedinţa a primarului general. La rândul său, primarul nu a fost prezent, pentru că „l-au ţinut de vorbă” protestatarii adunaţi în faţa sediului Primăriei şi a Consiliului municipal. O judecată rece ar fi obligat protestatarii să-l „fugărească” pe Chirtoacă la şednţa CMC, nu să-i „mângâie” urechile cu huiduieli, gen „trădătorule”, „ pe cine am votat?” etc. S-a anunţat că următoarea şedinţă a CMC va fi doar pe la sfârşitul lunii octombrie. Respectiv, până atunci problema majorării tarifelor va rămâne doar la nivelul discuţiilor.

Doi: Negocieri ca „surdul cu mutul”

Orice problemă poate fi soluţionată pe cale negocierilor, mai rar pe calea presiunilor unilaterale şi a forţei. Admitem că protestatarii au dreptate şi dreptul să ceară majorarea tarifelor, dar ei sunt şi cei care au şi nişte responsabilităţi. Lista de cerinţe pe care urmează să le îndeplinească microbusiştii a fost formulată, mai degrabă reiterată, la sfârşitul primei zile de proteste. Acestea presupun, printre altele:
- Transportarea călătorilor în limita numărului de locuri disponibile conform paşaportului tehnic al unităţii de transport; Respectarea limitei de viteză de 50 km/oră;
- Oprirea unităţii de transport numai în staţiile de aşteptare a transportului;
- Respectarea orarului de circulaţie şi afişarea acestuia în interiorul fiecărui microbuz;
- Excluderea fumatului, a utilizării telefonului mobil, a aparatelor audio şi video în timpul efectuării rutei;
- Cuplarea centurii de siguranţă, asigurarea unui comportament civilizat al şoferului, plasarea la vedere a unei fişe personale a şoferului eliberată de angajator care să conţină: fotografie, nume, prenume, datele de contact ale companiei etc.;
- Asigurarea stării tehnice corespunzătoare a unităţilor de transport, precum şi a unui aspect îngrijit şi curat;
- Amenajarea staţiilor terminus, asigurarea condiţiilor igienice pentru angajaţi;
- Dotarea microbuzelor cu sisteme de monitorizare GPS pentru verificarea în trafic a unităţilor de transport pe traseu (viteza, itinerar, orar, staţionare etc);
- Crearea unui centru comun de monitorizare a reţelei de microbuze;
- Concedierea şoferilor nedisciplinaţi (mai mult de 3 abateri/lună) şi neadmiterea reangajăriii lor pe alte rute (întocmirea unei liste negre a şoferilor).

Sunt cerinţe legale, corecte, necesare pentru ameliorarea situaţiei în transportul de călători din capitală şi nu doar. Legile negocierilor corecte şi ale bunului simţ spun că fiecare parte în negocieri trebuie să-şi facă partea sa de paşi în întâmpinare. Orice altă abordare se numeşte presiune, blocaj, şantaj - oricum altfel numai nu negocieri cu scopurile declarate.

Trei: poziţie vulnerabilă cu viitor şi mai vulnerabil

Mişcarea microbusiştilor de călători a apărut în condiţii istorice concrete, când capacităţile şi voinţa statului de a soluţiona problema fluxului crescând de călători erau la pământ. În acele condiţii, negocierile de pe poziţiile de forţă ar mai fi avut un rost raţional, astăzi, însă – nu. Recent de tot municipalitatea a cumpărat o sută de troleibuze noi, şi mai recent şi-a declarat intenţia de a achiziţiona o sută de autobuze noi. Chiar în cadrul negocierilor, primarul a spus, pentru cei care au avut urechi să audă, că există tendinţa de revenire la transportul orăşenesc de capacitate mare, iar microbuzele vor circula doar pe străzi secundare. Această tendinţă a autorităţilor locale se va menţine, dacă nu chiar se va forţa realizarea ideii în condiţiile când actualul parteneriat public-privat nu se arată a fi unul echilibrat. Orice guvernare locală, de orice culoare politică va tinde acum şi pe viitor să se elibereze din îmbrăţişarea acestui parteneriat neloial.

Patru: care poate fi ţinta reală?

Cu aceste date ale problemei, întrebarea care se cere este dacă se vrea cu adevărat rezolvarea problemei anunţate, dacă scopul protestelor este cel declarat, de majorare a tarifelor? În orice situaţie şi în orice perioadă au existat şi s-ar putea să existe şi pe viitor forţe politice interesate în destabilizarea situaţiei, cu scopul de a rămâne, a veni, sau a reveni la putere. Pentru moment, însă, lăsăm la o parte eventualele interese de ordin politic sau pur politic şi îndemnul vine de la ceea ce am numit mai sus „caracterul iraţional al acţiunilor protestatarilor”.

Eventualele răspunsuri trebuie căutate mai degrabă în zona intereselor economice, eventual, cu implicaţii politice sau fără. Se pare că ceea ce încearcă să obţină municipalitatea de la transportatorii de călători poate fi definit destul de simplu: regulă, ordine, nimic mai mult. Activitatea neluată la evidenţă strictă a transportului de călători cu microbuzele au plasat-o pe aceasta cu multe rădăcini în zona „gri” a economiei, ceea ce demult nu mai necesită demonstrare. Ceea ce înseamnă, în particular, fluxuri financiare serioase din care nu se plătesc impozite în bugetele de stat, asistenţei sociale şi medicale. Cel puţin, cerinţa dură a protestatarilor să nu fie amendaţi pentru neeliberarea tichetelor de călătorie este un indiciu elocvent al rezistenţei care se opune intenţiilor de legalizare şi transparentizare a întregii afaceri.

Nu este exclus că şi municipalitatea sau chiar unii reprezentanţi ai puterii centrale să urmărească interese tenebre în apele tulburi ale transportului de călători de astăzi, dar aceasta încă urmează să fie demonstrat. De asemenea, din perspectiva reducerii iminente şi destul de apropiate a volumului de activităţi legate de transportul de călători cu microbuzele, s-ar putea ca unii patroni şi şoferi de microbuze să se pomenească pe marginea carosabilului. Dacă nu acum, poate atunci va fi cazul să se întrebe ce rol au jucat protestele din această toamnă în viitoarea repartajare a rutelor de microbuz şi ce rol au jucat ei în aceste proteste?

Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo