Candidații la alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie speră să cucerească electoratul mai curând prin promisiuni cu tentă populistă, decât prin oferte concrete și strategii bine definite de dezvoltare a țării, încadrate într-un termen de patru ani – durata de viață a unei legislaturi. Multe din promisiunile electorale din domeniul social și economic nu sunt fezabile din punct de vedere financiar, iar propunerile unor candidați sunt chiar contradictorii principiilor economiei de piață, legislației naționale și angajamentelor internaționale asumate de Republica Moldova. Constatările aparțin experților de la Centrul Analitic Independent „Expert-Grup”, care au analizat programele electorale ale celor de 22 de candidați, în colaborare cu Fundația „Friedrich Ebert” Moldova (FES), transmite IPN.
Adrian Lupușor, director executiv al „Expert-Grup”, precizează că programele electorale sunt principalele documente publice cu ajutorul cărora concurenții electorali încearcă să convingă alegătorii. Dar în Republica Moldova situația este diferită, deseori concurenți în mare parte nu atrag suficientă atenție acestor documente, iar discuțiile se concentrează mai curând pe atacuri la persoană, discuții superficiale și mai puțin pe idei de țară, pe viziuni și reformele necesare pentru dezvoltarea Republicii Moldova.
Cele mai frecvente promisiuni ale concurenților electorali sunt îndreptate spre susținerea mediului de afaceri, în special a întreprinderilor mici și mijlocii și producătorilor autohtoni, reducerea inegalităților sociale, sporirea autonomiei financiare a autorităților locale și asigurarea acestora cu infrastructura critică, drumuri reparate, industrializare, creșterea suprafețelor împădurite sau a celor irigate etc.
Unii dintre candidați vin cu propuneri mai „revoluționare”, care însă sunt în mare parte irealizabile. Cum ar fi: controlul public al prețurilor diferitor categorii de produse, cote obligatorii pentru IMM-uri la achizițiile publice, construirea de fabrici de stat în toată țara, naționalizarea întreprinderilor din domeniul importului de alcool, produse petroliere și tutun. La fel, este vorba despre anularea a circa 150 de taxe și impozite și transformarea lor într-un impozit unic, utilizarea rezervelor valutare ale BNM pentru investiții publice sau a rezervelor obligatorii menținute de băncile comerciale pentru subvenții la procurarea apartamentelor.
În opinia autorilor analizei, una dintre cele mai deocheate promisiuni electorale se regăsește în programul Partidului Regiunilor din Moldova, care se referă la revizuirea mecanismului de distribuție a terenurilor în conformitate cu Programul Național „Pământ” – program care s-a consumat cu peste 20 de ani în urmă și prin care proprietatea colectivă a trecut în proprietatea privată a agricultorilor.
Dat fiind faptul că la ultimele scrutine alegătorii de vârstă pensionară s-au dovedit a fi cei mai activi, în această campanie electorală candidații se întrec cine dintre ei va oferi pensii mai mari. Spre exemplu, PAS propune instituirea pensiei minime de 2000 de lei, PDCM – 2088 de lei și oferirea „pensiei a 13-a” pentru cei a căror pensie este sub minimul de existență, Blocul „Renato Usatîi” promite 2 500 de lei, Platforma DA – până la 3000 de lei, iar AUR și PUN supralicitează cu pensia minimă de 3500 și, respectiv, 4000 de lei.
În același timp, doi dintre candidații electorali, PACE și Blocul „Renato Usatîi”, își îndreaptă atenția în programele lor electorale pe organele de forță și practic pe instituirea unui așa-zis stat polițienesc.
Autorii analizei menționează că majoritatea promisiunilor electorale ale candidaților pentru alegerile parlamentare anticipate de pe 11 iulie nu au acoperire financiară. Or, cuantumul promisiunilor pentru următorii patru ani depășește cu mult posibilitățile bugetare.
