„Pe de o parte, membrii filialei îl felicită pe președintele Putin cu ocazia Zilei Rusiei, iar pe de altă parte, promovează în spațiul public idea precum că ziua respectivă ar fi, de fapt, Ziua Rușinii Naționale...”

Sărbătoare sau dramă?

Pe 12 iunie, Igor Dodon, liderul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), a adresat felicitări cordiale Președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, cu ocazia sărbătorii naționale – Ziua Rusiei. E o practică obișnuită, nimic ieșit din comun. Totuși, dacă luăm în considerație statutul liderului PSRM de expert al Clubului de la Izborsk, atunci descoperim că felicitarea respectivă nu poate fi sinceră în principiu. De-a lungul anilor, membrii Clubului de la Izborsk, care formează un front imperialist, și-au exprimat fără echivocuri atitudinea negativă față de sărbătoarea Ziua Rusiei. Membrii Clubului de la Izborsk consideră că ziua de 12 iunie 1990 reprezintă mai degrabă „Ziua Dezmembrării Țării”. De aceea, potrivit lor, cu cât mai repede această zi va fi exclusă din calendar și din memoria poporului, cu atât mai repede poporul se va întoarce la adevăratele sale rădăcini.

Președintele clubului de la Izborsk – promotorul șef al imperialismului rusesc, Alexandr Prohanov, are o atitudine mai nuanțată față de ziua de 12 iunie: „Nu văd nimic patetic în această zi, nu este o sărbătoare a victoriei, care ar încununa vreo realizare. M-am resemnat în fața acestei drame, care a avut loc acum mai bine de 20 de ani, gândurile mele sunt îndreptate spre viitor – consolidarea frontului imperialist.”

Pe de altă parte, filiala din Republica Moldova a Clubului de la Izborsk, condusă de deputatul PSRM Bogdat Țîrdea, e mult mai tranșantă, publicând opinii de-a dreptul scandaloase despre ziua de 12 iunie – Ziua suicidului statal al Rusiei și Ziua Rușinii Naționale. Membrii frontului imperialist își explică atitudinea negativă față de ziua respectivă în felul următor: aceasta este Ziua adoptării Declarației de suveranitate de stat a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse (RSFSR) – ziua în care o bucată din Rusia s-a separat de Rusia Mare, adică de Uniunea Sovietică. Este un adevăr incontestabil că anume RSFSR a dat startul paradei suveranității, care s-a încununat cu disoluția URSS în 1991. De aceea, ceea ce contează actualmente este atitudinea față de acest eveniment.

Astfel, pentru membrii frontului imperialist, inclusiv pentru cei din PSRM, ziua de 12 iunie 1990 e o dramă, iar pentru cei care consideră că desființarea URSS a reprezentat o încununare firească a procesului de degradare a unui imperiu ideologic, totalitar, e o sărbătoare. Există și a treia opțiune, împărtășită de principalii beneficiari ai prăbușirii sistemului comunist, care s-au îmbogățit peste măsură ajungând la putere, dar își doresc restabilirea unui imperiu pe ruinele celui sovietic, anexând teritorii ale fostelor republicii sovietice și susținând mișcările separatiste.

Disonanța cognitivă

Din cele expuse mai sus, se profilează disonanța cognitivă a filialei moldovenești a frontului imperialist rusesc. Pe de o parte, membrii filialei îl felicită pe președintele Putin cu ocazia Zilei Rusiei, iar pe de altă parte, promovează în spațiul public idea precum că ziua respectivă ar fi, de fapt, Ziua Rușinii Naționale. E dificil să trăiești cu o astfel de ruptură de conștiință. Dar se poate, mai ales atunci când interesul poartă fesul. Vorba e că pe liderii PSRM, la modul concret, îi interesează suportul președintelui Vladimir Putin. Ne amintim că o simplă fotografie a liderilor PSRM alături de Putin, transformată în billboard electoral la alegerile parlamentare din 2014, a ridicat ratingul formațiunii de la 0.5% la 20%. La acesta se adaugă finanțarea PSRM de către concernul GAZPROM cu câte $700-800 mii lunar, etc. Într-un astfel de context, pot fi înțelese declarațiile lingușitoare ale liderului PSRM la adresa președintelui Putin: „Invidiez cetățenii Rusiei pentru că au un astfel de lider”. Dar pe lângă lingușeală acestui exponent al frontului imperialist, el în calitatea sa de președinte al Republicii Moldova și, în același timp, în calitate de expert al Clubului de la Izborsk, îi scria note “tâță” despre situația din Republica Moldova. Iată și mostra de apărare a suveranității și independenței țării pe care o conducea.

În privința dramei – dezmembrarea URSS, trăite de membrii frontului imperialist din Rusia, liderii PSRM au adoptat o atitudine duplicitară, sugerată de președintele Putin însuși: „Cine nu regretă prăbușirea URSS nu are inimă, iar cine visează la restabilirea URSS nu are minte”. De bună seamă, de ce ar visa Putin la restabilirea URSS, dacă el e succesorul clanului corupt al lui Boris Elțin, care l-a așezat în fotoliul de președinte al Rusiei? Apoi, președintele Putin are rude și prieteni din perioada adolescenței, care au devenit multimiliardari datorită achizițiilor publice. Astfel, există temei ca cei care nu sunt lipsiți de minte, adică cei care au interese, să-l felicite pe președintele Putin cu Ziua Rusiei. Așa a procedat liderul PSRM. Pe de altă parte, cei care deplâng disoluția imperiului sovietic publică opinii despre Ziua Rușinii Naționale, cum este cazul șefului filialei moldovenești a frontului imperialist.

În contextul celor menționate, e de remarcat faptul că efectele acestei dedublări artificiale se resimt puternic, în ultima vreme, la nivelul branșelor locale ale PSRM. Astfel, acum o lună de zile, membrii PSRM din comuna Zastânca au anunțat despre părăsirea PSRM pe motiv că conducerea formațiunii este preocupată de satisfacerea intereselor personale, lucru care face imposibilă apărarea intereselor cetățenilor, provocând instabilitate politică în țară. În aceeași ordine de idei, recent, mai mulți membri ai filialei PSRM din Ialoveni au anunțat că, de asemenea, părăsesc formațiunea, declarând că: „Nu tolerăm și nu împărtășim ultimele decizii luate. Coaliția cu partidul oligarhului Șor, crearea blocului electoral cu cel care ne umilea prin declarații aberante și jignitoare”.

Într-adevăr, simplii membri ai PSRM pot fi înțeleși. De bună seamă, este umilitor și jignitor să fii membru al unei formațiuni ai cărei lideri avertizează că orice coalizare cu mafia și bandiții duce la pierzanie, iar ulterior procedează anume așa. La fel este jignitor să-i asculți pe membrii activi ai frontului imperialist rusesc vorbind despre apărarea suveranității independenței Republicii Moldova.

Concluzii

Este treaba cetățenilor Federației Ruse să se lămurească cu sărbătorile lor naționale, să decidă ce a fost bine și ce a fost rău de-a lungul istoriei în propria lor țara. Autoritățile și politicienii din Republica Moldova ar trebuie să respecte sărbătorile oficiale ale oricărui stat în conformitate cu uzanțele diplomatice, evitând demonstrarea lipsei de discernământ în raport cu acestea. La urma urmei, clanurile guvernante se pot schimba, iar bunele relații interstatale trebuie să persiste.

În ceea ce îi privește pe cetățenii Republicii Moldova, aceștia ar trebui să-și manifeste îngrijorarea față de faptul că unii politicienii din țara lor sunt afiliați cu frontul imperialist rusesc, care revendică în mod deschis o parte din teritoriul țării noastre. Mai mult, lipsa de discernământ a politicienilor moldoveni afiliați frontului imperialist trebuie combătută activ prin toate metodele legale accesibile, iar pledoaria lor falsă pentru suveranitatea și independența Republicii Moldova trebuie să fie demascată. În acest sens, un exemplu ni-l oferă chiar membrii de rând ai PSRM, care de curând au decis să părăsească formațiunea ca urmare a politicilor duplicitare demonstrate de elita partidului.