Războiul Rece este denumirea confruntării dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii, care a avut loc între 5 martie 1946 și 1 februarie 1992. În ciuda faptului că acest conflict se numește război, nu a avut loc niciun conflict armat între state. Cu toate acestea, conflicte au avut loc în alte țări, iar URSS și SUA au fost parte activă la ele. Ce-a însemnat acel Război Rece atunci, pentru istoria omenirii, dar și ce înseamnă el pentru prezentul și viitorul tuturor, în sensul efectelor pe care le-a produs și continuă să le producă, al moștenirii pe care ne-a lăsat-o și al lecțiilor pe care le-a lăsat de învățat – au discutat participanții la dezbaterea publică „Lecțiile Războiului Rece”, organizată de Agenția de Presă IPN.

Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a declarat că Războiul Rece se numește rece pentru că nu a avut loc nici măcar o singură bătălie armată pe teritoriile țărilor în aflate în acel război, iar armatele Uniunii Sovietice și ale Statelor Unite nu au participat la o ciocnire deschisă una împotriva celeilalte. Potrivit lui, termenul „Război Rece” a fost folosit pentru prima dată de scriitorul George Orwell în 1945 după deflagrația a două bombe în Japonia. „Războiul Rece dintre URSS și SUA s-a caracterizat parțial prin producerea, proliferarea și intimidarea ulterioară prin eventuală utilizare a armelor nucleare. Dar nu este vorba doar despre armele nucleare, pentru că esența războiului a constat în goana practic neîntreruptă a înarmării și cu alte tipuri, nu doar nucleare. Cu cât una dintre părți se înarma mai tare, cu atât amenințările deveneau mai pregnante”, a spus el .

Expertul explică faptul că Războiul Rece a provocat crearea alianțelor militare opuse. Astfel, pe 4 aprilie 1949, a fost proclamată crearea blocului militar nord-atlantic (NATO), care, pe lângă Statele Unite și Canada vecină, includea și o serie de state capitaliste europene – Marea Britanie, Franța, țările Benelux, Norvegia, Islanda, Danemarca, Italia și Portugalia. Totodată, pe 14 mai 1955, în Polonia a fost semnat un document care oficializa uniunea militaro-politică a statelor socialiste, cunoscută și sub denumirea de Pactul de la Varșovia. Acesta a inclus țări precum URSS, Polonia, Germania de Est, România, Cehoslovacia, Ungaria, Albania și Bulgaria. Acest acord a durat până la sfârșitul Războiului Rece.

„Formal se consideră că punctul de pornire a Războiului Rece a fost din celebrul discurs de la Fulton al fostului premier britanic Winston Churchill, pe care l-a ținut pe 5 martie 1946. De fapt, cauzele începerii Războiului Rece au fost ideologice, politice și economice. Dacă ne referim la cele ideologice, ideologiile SUA și URSS erau antagoniste, iar cea a URSS era chiar expansionistă. Pretenția expansionismului a provocat de fapt goana înarmărilor, care a fost una pe față, condusă pentru a arăta puterea rivalului și potențial descurajator pentru cealaltă parte. Dacă ne referim la cauzele politice, America capitalistă, iar Uniunea Sovietică socialistă, respectiv, se temeau de sporirea influenței reciproce în lume. Și aceasta expansiune era folosită ca o sperietoare”, a mai spus Igor Boțan.

Politologul german Anneli Ute Gabanyi, cercetător principal la Institutul de cercetare al Radio Europa Liberă din München și la Institutul de studii internaționale și de securitate din Berlin, vede apariția termenului „Războiul Rece” în anii 1938-1939. Era referitor la Războiul Rece pe care Hitler îl ducea împotriva Poloniei înainte de a o ataca. De asemenea, aliații Poloniei – Statele Unite și Marea Britanie, pe de o parte, și Uniunea Sovietică, pe de altă parte, au început să-și împartă sferele de influență pentru perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial încă atunci când erau parteneri în lupta împotriva Germaniei naziste. „Adică în octombrie 1948, Churchill s-a întâlnit cu Stalin și au făcut calculele procentelor – adică Occidentul va avea atâtea procente din România, Bulgaria, Ungaria etc., iar Uniunea Sovietică și Occidentul își va avea partea în Grecia, ceea ce era foarte important pentru Marea Britanie”, explică Anneli Ute Gabanyi, autor de studii de istorie recentă și de studii de securitate privind România și Republica Moldova.

Potrivit ei, încă în timpul războiului, în ianuarie 1945, Stalin, într-o convorbire cu un politolog și politician iugoslav, a spus – „Acest război nu este ca toate celelalte din trecut. Acolo unde ajung armatele unei țări, acel stat își impune și sistemul politic și social”. Deci, pentru Uniunea Sovietică, de la început, era important să-și creeze nu doar un fel anumit de securitate în jurul său, dar și să se împrejmuiască cu țări care au același sistem și care nu amenință sistemul social și politic din Uniunea Sovietică. Politologul german a precizat că și atunci când a început războiul Rusiei împotriva Ucrainei, unii observatori au spus că Rusia, Moscova, Putin nu ar putea să sufere prezența unui sistem democratic la granițele sale occidentale, adică în Ucraina.

Anneli Ute Gabanyi a menționat că Uniunea Sovietică demarcându-și zona de influență în care se aflau sateliții, țări ocupate și care nu au ales nici ocupația și nici regimul, le-a impus pas cu pas un sistem, chiar și economic, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată în istorie. Este vorba despre un sistem absolut unic din istoria lumii. „Pe de altă parte, și occidentalii, și SUA și Marea Britanie, și-au dat seama că fostul aliat a devenit un inamic. Și atunci, după ce războiul civil a izbucnit în Grecia, președintele american Truman a formulat doctrina Truman în 1947, care spune așa – „Statele Unite vor apăra statele lumii împotriva statelor totalitare, împotriva dictaturilor”. Aici văd eu începutul adevărat al Războiului Rece, cu două tabere clar delimitate și cu două sfere de influențe care au început să se contureze, prin formarea acelor alianțe, economice și militare,, inclusiv NATO prin care SUA și-au declarat și păstrat leadershipul”, a mai spus Anneli Ute Gabanyi.

Ion Valer Xenofontov, doctor în istorie, conferențiar universitar, a declarat că, dacă e de pătruns mai profund în istorie, se constată că sintagma „Război Rece” apare încă în secolul al XIV-lea. Ea îi este atribuită regentului Castiliei, Juan Manuel, care spunea că este un război dintre creștini și mauri. „Dacă, anterior, războaiele fierbinți aveau o dată clară de declanșare și se finalizau cu un tratat de pace, atunci Războiul Rece nu are un început și nu are sfârșit”, precizează doctorul în istorie.

El a făcut trimitere la lucrarea fundamentală „Istoria Războiului Rece” de Andre Fontaine, în care autorul pomenește despre „Războiul Rece” nu după al Doilea Război Mondial, ci după lovitura de stat bolșevică din octombrie 1917. „Atunci lumea a fost scindată. Acest regim bolșevic, instituit pe ruinele Imperiului Rus a creat o nouă societate, o nouă viziune, o nouă ideologie, fiind antagonistă cu alte sisteme care existau în acel moment. Are loc dezbinarea lumii din 1917. Din perspectivă simbolică, Lenin transferă capitala din Sankt-Petersburg în Moscova în ianuarie 1918, iar aceasta noi o putem considera drept preluarea unui model asiatic. Dacă Sankt-Petersburg, format de către Petru cel Mare, reprezenta o fereastră spre lumea occidentală, adică Rusia prelua valori occidentale, europene, brusc, prin transferul acesta simbolic, Lenin și acoliții lui spuneau că deja este altă paradigmă”, explică conferențiarul.

Potrivit lui, este cunoscut faptul că lumea occidentală stătea în expectativă să vadă finalitatea războiului civil din Rusia și a recunoscut Uniunea Sovietică doar după ce a fost clar că cei care susținuseră Imperiul Rus au pierdut teren și s-a instituit o nouă putere bolșevică. Și Occidentul a recunoscut Uniunea Sovietică formată în 1922. Ulterir, are loc o scindare a lumii prin Protocolul adițional secret din 23 august 1939 – este foarte important că s-a văzut clar cum Uniunea Sovietică stalinistă, împreună cu Germania nazistă împarte lumea în sfere de influență.

„Procentajul rușinos, târguiala dintre Churchill și Stalin denotă foarte cinic cum marile puteri împart lumea. Lumea s-a divizat, a devenit o lume dihotomică”, mai spune Ion Valer Xenofontov.

Potrivit lui, sintagma de „perdea de fier” îi este atribuită lui Nicolae Iorga pe care acesta a folosit-o în urma rapturilor teritoriale din vara anului 1940. Marele istoric spunea că s-a format o „perdea de fier” în România, în sens că Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței au fost anexate de Uniunea Sovietică.

Dezbaterea publică cu tema „Lecțiile Războiului Rece”, este ediția a 21-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”, desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.