Republica Moldova a împlinit 22 de ani de independenţă. Pe parcursul lunii august, Agenţia IPN a realizat un ciclul de materiale în care a încercat să reflecteze asupra reuşitelor şi nereuşitelor în dezvoltarea ţării. Reprezentanţi ai guvernării actuale, experţi, foşti şi actuali politicieni şi-au expus viziunea privind paşii făcuţi de Moldova de la 27 august 1991 şi până acum. Interviul de astăzi, realizat cu prim-ministrul Republicii Moldova, Iurie Leancă, încheie acest ciclu.
--
Materialul nr. 18 din ciclul IPN „Moldova-22. Paşi înainte şi paşi înapoi”, cu ocazia Zilei Independenţei
- La 22 de ani de Independenţă, unde credeţi că a ajuns Republica Moldova sub aspect politic, economic, social?
- Traiectoria Republicii Moldova de la actul istoric de declarare a independenţei a cunoscut atât turnuri pozitive, cum ar fi promovarea unor legi şi reforme, menite să creeze instituţii viabile ale statului, cât şi turnuri negative. Odată cu revenirea la putere a Partidului Comuniştilor în 2001, statul a fost subjugat voinţei unei singure persoane - liderul de partid, iar instituţiile au intrat în paralizie.
La 22 de ani de independenţă, Moldova este la un pas de parafare a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană care prevede şi crearea unei zone de liber schimb, adică ne vom asocia politic şi integra economic într-o piaţă cu peste 500 de milioane de oameni. Vom mai avea însă foarte multe de făcut pentru ca să şi ne integrăm politic în acest bloc.
- La 22 de ani de Independenţă are Republica Moldova o viziune clară unde vrea să ajungă şi cum anume urmează să-şi atingă scopul?
- Republica Moldova ştie unde vrea să ajungă şi ce are de făcut: membru cu drepturi depline al Uniunii Europene prin promovarea reformelor pe plan intern, prin îmbrăţişarea aceloraşi valori şi modele de funcţionare a instituţiilor, astfel încât cetăţenii să aibă încredere în viitorul european al Moldovei.
- Cum au evoluat capacităţile Republicii Moldova de a-şi atinge scopurile de modernizare, la nivelul clasei politice şi al societăţii în ansamblu?
- Dacă e să ne amintim de primii ani de independenţă: clasa politică era dominată de oameni sinceri, cu intenţii bune, nobile chiar, dar cu lipsă suficientă de experienţă în guvernarea unui stat independent, subiect al dreptului internaţional. Abia la sfârşitul anilor 90 integrarea europeană a fost formulată ca prioritate pentru politica externă a ţării noastre şi mă bucur să constat că, deşi am fost printre primii diplomaţi care au început să vocifereze orientarea europeană, acum există un consens atât la nivelul clasei politice, cât şi la nivelul populaţiei că anume aceasta este calea pe care trebuie s-o urmăm.
După cum vă ziceam, a urmat o perioadă sumbră de 8 ani de zile în care Partidul Comuniştilor s-a aflat la putere, cu schimbări de macaz de la aderarea la Uniunea Rusia-Belarus şi politica tuturor azimuturilor la declararea integrării europene drept strategică, dar fără vreo reflectare a acestei orientări în acţiuni. Din contra, puterea a avut de grijă să preia instituţii, să instituie monopoluri şi să controleze domenii întregi din economia ţării şi a folosit instituţii precum procuratura, centrul anti-corupţie şi internele ca bâtă politică, de intimidare a opoziţiei, fie că era vorba de partide sau jurnalişti ne-loiali, incomozi.
Anul 2009 a adus schimbări pe faţă în politica moldovenească. O amprentă puternică au lăsat evenimentele tragice post-electorale ce au intrat în istorie ca „7 aprilie”. Iată de ce, partidele care se află acum la putere au o datorie morală în faţa tinerilor care au fost bătuţi şi torturaţi în comisariate să reformeze structurile de drept şi de aplicare a legii, pentru ca oamenii să se simtă în siguranţă, ci nu ameninţaţi la ei acasă.
Capacităţile prezente diferă cu mult de cele pe care le-am avut chiar acum câţiva ani: societatea civilă, presiunea publică reuşesc să influenţeze actul guvernării, chiar dacă sporadic, iar acest lucru înseamnă că saltul s-a produs şi că suntem în stare să avem o interacţiune civilizată dintre autorităţi şi cetăţeni.
- Care credeţi că sunt, la această etapă, principalele atuuri şi principalele pericole ale Republicii Moldova în calea ei de integrare europeană?
- Voi începe cu pericolele, pentru că este esenţial să le înţelegem şi să luăm măsuri.
Din păcate, nu putem vorbi despre caracterul ireversibil al reformelor, deoarece nu am depăşit faza în care acestea să fie atât de înrădăcinate încât să producă schimbări la nivel de societate, să schimbe mentalitatea, să o facă imună la fluctuaţiile politice.
Deşi în sistemul judiciar avem mulţi judecători profesionişti şi corecţi, actul justiţiei rămâne veriga slabă în construcţia democratică a statului. Am fost martori în ultimii ani la decizii răsunătoare ce au permis preluarea pe cale frauduloasă a controlului anumitor instituţii, decizii care, dacă ar fi fost aplicate, ar fi pustiit visteria statului şi ameninţat securitatea naţională. Nu în zădar, Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală au format un grup de lucru, cu concursul experţilor europeni, care va veni în scurt timp cu un concept de reformare a procuraturii, iar Comisia Europeană ne oferă un sprijin considerabil în acest domeniu.
Reţete de transformare a acestor instituţii putem găsi la ţările Baltice, în Bulgaria sau România, unde, chiar dacă lucrurile nu sunt ideale, am văzut multe realizări. Reforma poliţiei noastre este în toi. Este o schimbare complexă: unele elemente noi funcţionează, altele aşteaptă să fie puse în aplicare – alternativă nu există, trebuie să continuăm schimbările începute în toamna anului 2009!
Iar atuurile constau în faptul că avem oameni pregătiţi, cu dexteritate, gată să se dedice acestor procese de reformare. În plus, ne bucurăm de încredere şi suntem sprijiniţi de importante structuri europene şi internaţionale.
- Ce acţiuni vor fi întreprinse prioritar până la Summitul de la Vilnius pentru a avea un rezultat pozitiv pentru Moldova acolo? Dar după Summit ce acţiuni urmează a fi întreprinse pentru ca ţara să obţină cât mai rapid semnarea Acordului de Asociere şi implementarea prevederilor acestuia?
- În primul rând, vorbim despre parafarea Acordului de Asociere la reuniunea Parteneriatului Estic din 29 noiembrie. Până la Vilnius, avem de îndeplinit o serie de angajamente ca să convingem Comisia Europeană că Republica Moldova întruneşte condiţiile pentru iniţierea discuţiilor cu ţările membre ale UE despre liberalizarea regimului de vize.
Summitul este un eveniment signifiant, dar mult mai mult va conta ce vom face după, cât de accelerat va fi ritmul transformărilor, pentru ca să semnăm Acordul de Asociere cât mai curând posibil.
- Care credeţi că sunt domeniile ce se vor dezvolta cel mai intens în Moldova? Care credeţi că trebuie dezvoltate prioritar acum?
- Politica economică pe care o punem la fundamentul dezvoltării pe termen lung nu se bazează pe promovarea unor „domenii prioritare”, ci pe înlăturarea unor constrângeri critice care împiedică creşterea în toate sectoarele economice. Vă asigur că moldovenii au talente şi aptitudine diverse, că nu ne lipseşte vâna antreprenorială, iar economia moldoveneasca, lăsată să respire liber, descoperă avantaje competitive despre care nimeni nu bănuia. Cine ar fi spus, în 2009, că Moldova va dezvolta o industrie de componente electrice şi electronice pentru automobile? Astăzi avem deja o asemenea industrie care atrage noi investitori, dezvoltă competenţele tehnologice ale angajaţilor şi, în timp, sunt sigur, va duce la apariţia unor industrii conexe sută la sută locale.
Tehnologiile informaţionale şi de comunicare sunt un alt sector foarte promiţător, care s-a dezvoltat practic de la sine, fără suport din partea statului, aducând o contribuţie la PIB aproape echivalentă cu cea a agriculturii. Sunt sigur că acesta are încă un potenţial foarte înalt. Agricultura este, fără îndoială, un sector foarte important pentru economia moldovenească, deoarece asigură baza de materie primă pentru câteva alte industrii competitive şi oferă oportunităţi de angajare pentru rezidenţii din mediul rural. Răspundem solicitărilor fermierilor de a susţine acest sector, dar cred că toată lumea înţelege că nu putem să subvenţionăm un anumit sector prin taxarea altora. Dezvoltarea agriculturii o vedem mai degrabă prin dezvoltarea competenţelor tehnologice, a infrastructurii post-recoltare şi înlăturarea eşecurilor pieţelor, decât prin subvenţii masive, la nivelul ţărilor dezvoltate. Trebuie să recunoaştem, nu vom avea în viitorul apropiat resurse pentru asemenea subvenţii generoase. Anume de aceea, în conformitate cu Strategia Naţională de Dezvoltare Moldova 2020, pentru dezvoltarea economiei ţintim 7 priorităţi: drumurile, instruirea forţei de muncă, accesul la finanţare, securitatea în furnizarea şi eficienţa în consumul energiei, un sistem de pensii durabil şi just din punct de vedere social, reguli clare şi simple de joc pentru business şi o justiţie în care toată lumea are încredere. Iată care sunt adevăratele noastre „sectoare” prioritare.
Deja a fost iniţiată o reformă a sectorului educaţiei vocaţionale, a justiţiei, lucrăm în prezent la o foaie de parcurs care va înlătura cele mai severe constrângeri regulatorii în activitatea de afaceri. Mizăm mult pe serviciile publice electronice, cum ar fi e-cazier, e-apostilă, digitizarea tuturor actelor ale Oficiului Stării Civile, trecerea la un Registru Electronic al controalelor, simplificarea reglementărilor în afaceri, astfel încât diverse autorizaţii, licenţe şi documente să fie plătite şi obţinute în regim online, fără apelarea la intermediari sau contact cu funcţionarii.
Astfel, vom scăpa de birocraţia sufocantă şi vom permite antreprenorilor să-şi vadă de afaceri fără presiunile deja simptomatice din partea statului.
- Aveţi o experienţă impresionant diplomatică. Aş vrea să ştiu părerea dumneavoastră, cum credeţi că a evoluat percepţia celor de peste hotare vizavi de Republica Moldova în cei 22 de ani de independenţă?
- Apariţia statului independent Republica Moldova după dezmembrarea URSS a fost tratată cu entuziasm. Am avut parte de optimism şi încurajare, dar şi note mai critice atunci când ne-am abătut de la spiritul european. Cei 22 de ani de independenţă ne-au arătat că, atunci când ştii ce doreşti, când ai voinţă, admiţi că ai probleme şi soliciţi sprijin, eforturile tale sunt susţinute. Realităţile din ultimii ani tocmai reflectă acest lucru.
- Care credeţi că sunt trăsăturile distinctive ale acestui al 22-lea an de Independenţă, comparativ cu anii precedenţi?
- Am lansat ieri, de Ziua Independenţei, construcţia gazoductului Ungheni-Iaşi, împreună cu prim-ministrul României, Victor Ponta, şi Comisarul European pentru Energie, Günther H. Oettinger. Am făcut astfel un pas important în asigurarea securităţii energetice a ţării. Totuşi, îndrăznesc să afirm că parafarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană şi luarea deciziei de iniţiere a discuţiilor pentru liberalizarea regimului de vize la reuniunea Parteneriatului Estic al UE de la Vilnius vor constitui evenimentul acestui an.
Mariana Galben, IPN
august, 2013
