Sovieticii și-au adus în Basarabia propriii oameni pe care i-au instalat în funcții-cheie din administrarea regiunii pentru că nu aveau încredere în populația băștinașă. Opinia aparține doctorului în istorie Dumitru Lisnic, cercetător la Institutul de Istorie al Universității de Stat din Moldova, lector la Universitatea de Stat din Bălți, și a fost expusă în cadrul dezbaterii „Efectele Operațiunii Iași-Chișinău la 80 de ani distanță”, organizată de Agenția de presă IPN. Potrivit doctorului în istorie, în cel de-al Doilea Război Mondial, Armata Roșie a preluat din Basarabia peste 250 de mii bărbați pe care i-a dus pe front, o cincime dintre ei pierzându-și viața pe câmpul de luptă.
Potrivit istoricului Dumitru Liscnic, populația băștinașă din Basarabia a avut mult de suferit din cauza sovieticilor în cel de-al Doilea Război Mondial. 50 de mii de bărbați basarabeni, luați la război, nu s-au mai întors de pe front.
„Din Basarabia au fost recrutați în Armata Roșie peste 250 de mii de bărbați, anul nașterii între 1900 și 1927. Dintre aceștia, fiecare al cincilea a căzut în luptă. Mulți s-au întors mutilați, s-a întors cu diverse probleme de sănătate. Recrutările s-au făcut cu forța. Conform datelor disponibile, MAI-ul RSSM a identificat aproape 30 de mii de dezertori, persoane care se eschivau de la recrutarea în armată. Pe teritoriul Basarabiei au existat două tipuri de lagăre sovietice, este vorba despre lagărele armate și lagărele NKVD. Lagărele armate erau niște zone îngrădite din preajma frontului, acolo erau aduși soldații luați în prizonierat. Din acele lagăre erau etapizați în lagărele NKVD care se aflau în spatele frontului, erau administrate de NKVD și în acele lagăre prizonierii erau folosiți la înlăturarea ruinelor din orașe, reconstrucția orașelor. Pe teritoriul RSSM s-au aflat trei lagăre de prizonieri al NKVD. Este vorba despre lagărele de la Bălți, Tighina/Bender, Chișinău, a spus istoricul Dumitru Lisnic.
Potrivit istoricului, puterea sovietică și-a instalat în Basarabia persoane aduse în funcțiile cheie, populației băștinașe nefiindu-i încredințate funcții de conducere. Dumitru Lisnic a explicat că elita RSSM a fost creată, în cea mai mare parte, din sovietici obedienți regimului.
„La fel ca toate imperiile, statul sovietic a adus în Basarabia oameni deja pregătiți, oameni birocrați din teritoriile vechi ale Uniunii Sovietice, care să administreze regiunea. Pe de altă parte, acești oameni nu aveau cunoștințele necesare pentru a administra un teritoriu absolut nou. Din această cauză, în eșaloanele inferioare ale administrației au fost recrutați basarabeni care nu au devenit instant membri ai Partidului Comunist. Acest lucru s-a întâmplat după o verificare prealabilă. În perioada colectivizării a crescut numărul recrutărilor în partid. Basarabenii au ajuns în eșaloanele de vârf spre anii 80. Este vorba despre o dezavantajare a localnicilor, indiferent de etnia lor, pentru că sovieticii nu aveau încredere în nimeni. Așa s-a format elita care a administrat RSSM. Basarabenii au fost dezavantajați la ocuparea funcțiilor și la autoadministrare, pentru că au intrat în componența unui imperiu care și-a adus oamenii pentru a-i poziționa în punctele cheie ale administrației”, a mai spus doctorul în istorie, Dumitru Lisnic.
Potrivit istoricului, evenimentele din august 1944 sunt în continuare motiv de propagandă și dezinformare. Narativele rusești continuă să-i prezinte pe sovietici drept eliberatori ai teritoriului dintre Prut și Nistru.
„Propaganda este o legătură intenționată între două lucruri care în mod logic nu ar avea nicio legătură. E vorba, pe de o parte, de imaginea unui inamic, pe de altă parte, sunt fricile oamenilor, inclusiv frica de venire a străinilor, care îți violează sora sau îți iau locul de muncă. În perioada sovietică s-a făcut o legătură între toate suferințele care au avut loc în 23 august 1944, înainte și după, iar sovieticii apărând ca mari apărători, care ne-au salvat, cu ghilimele de rigoare”, a punctat Dumitru Lisnic.
Dezbaterea publică la tema „Efectele Operațiunii Iași-Chișinău la 80 de ani distanță” este a 40-a ediție de dezbateri din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.