Imperiul Sovietic s-a prăbușit de la centru, într-un episod ce face parte dintr-o serie de apropieri și antagonizări perpetue ale Rusiei față de Occident. Iar acum Rusia încearcă să întoarcă ceasul înapoi și să construiască o nouă viziune istorică, chit că nu are cu ce. Despre aceste și alte lucruri a vorbit Andrei Cușco, doctor în istorie, în cadrul unei dezbateri IPN despre soarta imperiilor de ieri și de azi.
Permanenta oscilație
Potrivit istoricului, în ipostaza sa țaristă, Rusia a avut un rol ambiguu pentru spațiul românesc, în general, și pentru Moldova, în special. Dincolo de faptul că acest spațiu a fost implicat în permanentele războaiele ruso-otomane din sec. 18-19, Rusia a fost și un factor de modernizare în Principatele Române: „Aici mă gândesc la Kiseleff, la Regulamentele Organice și la faptul că Rusia a jucat rolul, de fapt, de Occident pentru Principate în această perioadă”.
Rusia, spune Andrei Cușco, a fost cronologic primul stat din afara arealului occidental care a încercat să se modernizeze acum trei sute de ani, începând cu domnia lui Petru I, transformându-se din Moscovia – un stat „profund izolaționist și antagonist Occidentului” – într-un „imitator al Occidentului”. „Această oscilație permanentă între faptul de a imita și studia Occidentul, de a învăța de la el, pe de o parte, și pe de altă parte de a privi Occidentul ca pe un antagonist este ceea ce a dominat istoria rusă pe parcursul ultimelor trei sute de ani”.
„Nu vreau să zic că există cicluri în istoria rusă, ar fi foarte simplist, dar există tendințe: tendințe de apropiere, așa cum a fost sub Petru I, Ecaterina II, sau Alexandru II, și tendințe de antagonizare față de Occident”, a punctat istoricul.
Potrivit lui, URSS a fost un continuator al statului țarist în sens geopolitic, fapt care începe să se vadă foarte bine sub Stalin, care „reia logica Imperiului Țarist de mare putere și o aplică contextului celui de-al Doilea Război Mondial”. „Acolo există o continuitate foarte clară, care merge până acum. într-un fel, până la Putin. Pe de altă parte, Uniunea Sovietică, în special în faza sa inițială, se poziționa ca un stat profund ideologic, profund ostil țarismului.”
După celui de-al Doilea Război Mondial, potrivit istoricului, are loc o transformare a acestor aspecte. „Pe de o parte, URSS își extinde sfera de influență și are un imperiu informal în Europa de Est. Pe de altă parte, URSS se poziționează ca o putere antiimperialistă. Până în anii 1980, dacă cineva ar fi numit URSS un imperiu, ar fi fost luat în râs. Abia după ce Ronald Reagan vine cu noțiunea de Imperiu al Răului, începe o reevaluare a URSS ca un stat imperial în sensul negativ al cuvântului. Pentru că această poziționare antiimperialistă, anticolonială fusese luată de bună de mulți”.
Ceasul înapoi
Prăbușirea Uniunii Sovietice este una foarte specifică, spune Andrei Cușco. „În pofida intensității mișcărilor naționale de la periferii, care au jucat un rol absolut fundamental, de fapt, Imperiul Sovietic s-a prăbușit de la centru. Fără Elțîn și proclamarea suveranității RSFSR, nu ar fi fost posibilă prăbușirea Uniunii Sovietice. Tocmai de aici reiese virulența conducerii actuale a Rusiei și politicilor Federației Ruse sub Putin. Pentru că ei de fapt încearcă să revină la momentul de dinaintea anului 1991. Ei vor de fapt să șteargă consecințele geopolitice ale prăbușirii URSS. De aici această obsesie cu revenirea NATO la granițele din 1997. Ei vor să întoarcă ceasul înapoi cumva.”
„Pentru elita actuală a Federației Ruse, iar Putin a zis foarte clar în toate articolele sale programatice, inclusiv în discursul său din ajunul invaziei (din 24 februarie), că prăbușirea Uniunii Sovietice este un lucru inacceptabil – fie că e vorba de o catastrofă geopolitică, cum o numea mai devreme, fie că e o conspirație occidentală, așa cum se interpretează acum de multe ori în Rusia. Dar este vorba de o încercare de revizuire a consecințelor Războiului Rece”.
„Dar problema este că acum, chiar dacă Federația Rusă pretinde să fie succesoarea acestor formațiuni imperiale, resursele sale sunt mult mai mici și ea este o putere în declin din punct de vedere obiectiv. Ea nu are nici motivația Imperiului Țarist, nici eșafodajul ideologic al URSS. Nu are decât un fel de bricolaj ideologic – ei iau diferite elemente, de unde le convine. Rusia are o ideologie hibridă sub Putin, încercând să construiască o nouă viziune a istoriei recente”, a conchis istoricul Andrei Cușco.
Dezbaterea intitulată „De ce au dispărut toate imperiile lumii, de ce nu a renăscut niciunul dintre ele?” a fost ediția a 248-a a ciclului IPN „Cultura Politică”, creat cu sprijinul Fundației „Hanns Seidel”.
