Op-Ed
	Pentru a amplifica impactul presiunilor este necesară o sincronizare a eforturilor și o monitorizare intensă a guvernării, care însă devine tot mai ingenioasă și adaptabilă la constrângerile noi...
Dionis Cenuşa

Descrierea unui lanț lung de deficiențe și indicarea necesității dublării eforturilor de către Chișinău au stat la temelia mesajelor transmise de către UE în cadrul Consiliului de Asociere UE-Moldova, desfășurat la Bruxelles (Gov.md, 31 martie 2017). Accentele europenilor au fost însă înmuiate de către autoritățile moldovenești, care au echilibrat critica constructivă, dar și subtilă, a europenilor cu o retorică și angajamente pro-reformă.

Presa pro-guvernamentală a prezentat Consiliul de Asociere din 31 martie drept un succes al guvernării, care potrivit premierului Pavel Filip, a stabilizat țara în 2016, iar în 2017 se va concentra pe implementarea reformelor. Declarațiile oficialilor europeni, precum și documentul final al Consiliului de Asociere, au o încărcătură mai critică vizavi de performanța guvernării. Altfel spus, aprecierile europenilor sunt destul de rezervate, dar, totodată, obiective și echilibrate.

Astfel, Comisarul pentru Politica Europeană de Vecinătate și Negocieri pentru Extindere, Johannes Hahn, a evidențiat necesitate unor rezultate tangibile pentru cetățeni, continuarea reformelor și angajamentul plenar al autorităților (European Commission, 31 Martie 2017). O radiografie extinsă a agendei reformelor și calității implementării este prezentată în Declarația comună pe marginea reuniunii Consiliului de Asociere. Declarația detaliază sectoarele nevralgice, dar și arată câteva mici reușite, atribuite autorităților (Consiliul UE, 31 martie 2017).

Preocupările ascunse ale Comisarului Hahn

În niciun caz, Comisarul Hahn nu prezintă anumite îngrijorări de o manieră tranșantă în remarcile sale referitor la Moldova. Cu toate acestea, discursul lui trădează o serie de temeri ale UE.

În primul rând, el se referă la implementarea Acordului de Asociere și DCFTA și la faptul că aceasta trebuie centrată pe nevoile cetățenilor moldoveni și nu pe mulțumirea UE. Oficialul european este conștient că durabilitatea relației UE-Moldova, dar și mai mult – imaginea UE, depind de felul cum cetățenii simt efectele directe ale Acordului de Asociere.

A două sursă de îngrijorare, deductibilă din remarcile lui lui Hahn, este continuitatea reformelor. Din acest considerent, el subliniază faptul că UE împreună cu alți donatori sunt dispuși să ofere asistență pentru reforme structurale și durabile. Accentul pus pe justiție și anticorupție nu este deloc întâmplător. Or, fără acestea este imposibilă durabilitatea și continuitatea celorlalte reforme.

Al treilea aspect care a fost nuanțat de către Comisarul European este decizia guvernării de a modifica legislația electorală. Îngrijorările rezidă din faptul că inițiativa dată, adică introducerea votului uninominal, nu se bucură de consens larg în rândul forțelor politice din țară. Mai mult ca atât, Hahn face aluzie la faptul că societatea civilă nu este atrasă suficient în proces, sugerând autorităților de la Chișinău să asigure o consultare autentică cu sectorul asociativ.

Cel de-al patrulea motiv de îngrijorare pare să fie legat de dialogul autorităților centrale cu minoritățile din teritoriu. Altfel, Hahn nu ar fi scos în evidență rolul politicilor dedicate minorităților naționale, care trebuie să aibă extindere națională.

Nu în ultimul rând, Comisarul Hahn se expune pe marginea sectorului media, unde insistă pe necesitatea unui nou Cod al Audiovizualului. De această dată, îngrijorarea care iese la iveală este că acțiunile legislative ale guvernării pot afecta pluralismul mediatic.

Cele 6 aspecte cruciale ale Declarației Consiliului de Asociere

Consiliul de Asociere UE-Moldova de pe 31 martie 2017 a fost al treilea la număr și primul după intrarea în vigoare a Acordului de Asociere (Iulie 2016). Evenimentul a totalizat rezultatele atinse până în martie 2017 și a reiterat reformele prioritare asupra cărora se va concentra UE și Moldova în viitorii doi ani. Declarația Consiliului de Asociere adoptată în cadrul reuniunii ilustrează cât de ramificat și dens este dialogul moldo-comunitar, dar și cât de exacte au devenit în ultima perioadă cerințele europenilor față de autoritățile de la Chișinău.

Spectrul de reforme solicitate de partea europeană, descrise în Declarație, este foarte variat și se extinde de la securitate, justiție, mass-media până la energetică, mediul de afaceri, și atinge chiar și reglementarea transnistreană.

1. Reziliența statului. Europenii pun reziliența societală a Moldovei în centrul dialogului politic Moldova-UE. Este o decizie corectă, deoarece practic toate sectoarele țării sunt fisurate și vulnerabile, lucru care s-a agravat după 2010 încoace. În particular, Declarația menționează economia, capacitatea instituțiilor, relația între societatea civilă și autorități, și nu în ultimul rând - sectorul energetic. UE este tot mai conștientă că fragilitățile Moldovei trebuie adresate în mod serios.

2. Continuarea reformelor. UE vrea ca reformele să fie continuate, dar evidențiază o serie de sectoare ca fiind extrem de importante – justiția (inclusiv procuratura), politicile anti-corupție, mass-media, energia și mediul de afaceri. În aceste domenii specifice, europenii se arată interesați, în mod special, de rezultate mai mari pe partea de combatere a corupției și asigurarea statului de drept. Per ansamblu, UE cere continuarea reformelor, care trebuie să aibă loc cu bună credință, în mod cât mai practic și cu consultarea societății civile.

3. Frauda din sistemul bancar. Investigarea cuprinzătoare, imparțială și efectivă a fraudei bancare este o condiție imperativă, la care UE revine de fiecare dată. Ridicarea gradului de transparență și cercetarea tuturor persoanelor implicate în crimă sunt evidențiate, la fel ca și necesitatea unor procese de judecată deschise. Lucruri pe care autoritățile deocamdată le evită – atât pe partea de investigare cuprinzătoare a persoanelor relevante (Ilan Șor, fostul guvernator al BNM etc.) cât și în privința expunerii ședințelor de judecată unei transparenţe sporite.

4. Valorificarea asistenței europene pentru binele cât mai direct al cetățenilor. Caracterul transformator pentru cetățeni al asistenței UE căpătă o importanță tot mai mare. Pe lângă aceasta, asistența este conectată la condiționalități, care la rândul lor trebuie să derive din progrese satisfăcătoare. Asistența macrofinanciară în valoare de 100 mln eur, în proces de definitivare, urmează să fie construită pe condiționalități exacte și robuste.

5. Abordare incluzivă. Minoritățile naționale trebuie să fie integrate în societate, iar autoritățile trebuie să dezvoltate politici inclusive. Acest domeniu este printre puținele în care europenii salută eforturile autorităților, inclusiv în raport cu UTA Găgăuzia. În realitate, pe parcursul lui 2016-2017, relația autorităților centrale cu autonomia găgăuză a trecut prin mai multe episoade tensionate.

6. Implementarea DCFTA. Datele statistice arată tendințe pozitive, creșterea exporturilor moldovenești pe piața europeană fiind de 9% în 2016, alcătuind 65% din totalul exporturilor. Cu toate acestea, majoritatea sectoarelor necesită modernizare și armonizare cu cerințele și legislația europeană (achiziții publice, sectorul sanitar și fitosanitar, proprietate intelectuală). Asistența financiară pentru întreprinderile mici și mijlocii este la fel indicată ca insuficientă. UE se arată disponibilă să ofere asistență și expertiză, lucruri care însă trebuie complementate cu pași concreți din partea autorităților naționale - modernizarea infrastructurii vamale, simplificarea emiterii actelor permisive, raționalizarea controalelor și inspecțiilor etc.

În loc de concluzie...

Consiliul de Asociere de la Bruxelles a demonstrat că autoritățile nu se eschivează de la agenda reformelor, ci din contra promit să livreze rezultate. Acest lucru contrastează însă puternic cu ceea ce se face în realitate, unde deseori reformele sunt parțiale sau neterminate (procuratură, energie, media etc.).

Zelul Chișinăului pentru reforme poate fi explicat prin necesitatea de asistență europeană, care la rândul său croiește drumul spre alți parteneri de dezvoltare. Multiplicarea asistenței cu un an înainte de alegerile parlamentare din 2018 este importantă pentru că poate stimula indirect creșterea economică a țării (de exemplu, proiectele de infrastructură finanțate de BEI și BERD). Orice percepție pozitivă reprezintă o valoare adăugată pentru guvernare, antrenată plenar în reanimarea imaginii Partidului Democraților și a lui Vladimir Plahotniuc.

Totodată, cu ocazia Consiliului de Asociere, autoritățile de la Chișinău au încercat să exploateze fobiile geopolitice ale UE, prezentând demersurile euroasiatice ale Președintelui Igor Dodon (Euroactiv, Martie 2017). Dar cruciada pro-europeană a premierului Filip contra vectorul euroasiatic în Moldova a rămas neapreiciată de către europeni.

În fine, Consiliul de Asociere UE-Moldova denotă că guvernarea a reușit gradual să iasă din izolarea externă în care s-a aflat în 2016. Condițioalitatea FMI-ului și a UE rămân practic unicele pârghii eficace prin care opoziția pro-UE, societatea civilă și mass-media independentă pot să modeleze și/sau să modereze comportamentul nelinear al guvernării. Pentru a amplifica impactul presiunilor este necesară o sincronizare a eforturilor și o monitorizare intensă a guvernării, care însă devine tot mai ingenioasă și adaptabilă la constrângerile noi.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.