[ - De la ce idealuri s-a pornit pentru obţinerea Independenţei şi ce credeţi că s-a obţinut în final?]
- Depinde cine a pornit. De fapt, cererea de independenţă, nu de suveranitate, a fost formulată pentru prima dată în Programul partidului social-democrat din 13 mai 1990, iar suveranitatea a fost adoptată de Sovietul Suprem al RSSM pe 23 iunie 1990. Până în vara anului 1991 nici o forţă politică sau civică nu a formulat nimic din cele legate de independenţă. De aceea, consider, că problema independenţei nu s-a aflat pe ordinea de zi nici a clasei politice moldoveneşti, nici pe cea a băştinaşilor Moldovei. E clar că alogenii nu formulau nimic legat de independenţă, ci doar de consolidarea stăpînirii lor asupra băştinaşilor.
Clasa politică dorea fie unire cu România, fie conservarea Moldovei în cadrul URSS. Independenţa a căzut peste clasa politică din senin: nimeni nu o aştepta (în afară de social-democraţii de atunci în frunte cu O. Nantoi), nimeni nu o dorea, nimeni nu era pregătit pentru ea. Independenţa a fost o intrusă în Moldova. Sunt sigur că dacă Ucraina nu şi-ar fi declarat independenţa pe 25 august 1991, nici conducerea politică de atunci a Ţării nu ar fi făcut-o pe 27 august – a avut nevoie de o zi la mijloc pentru a organiza manifestaţiile din Piaţa Marii Adunări Naţionale.
De aici rezultă şi ce s-a obţinut în final. Clasa politică moldovenească nu are o conştiinţă de stat, ci se consideră a fie o provincie a ceva – fie a României, fie a Rusiei sau a UE. Politicienii noştri, de orice culoare şi orientare ar fi, nu au gândire de stat, nu au simţul responsabilităţii pentru destinele nici a poporului acestei ţări – românii moldoveni (cei basarabeni şi cei transnistreni), - nici pentru cea a populaţiei ei (băştinaşi plus alogeni).
Acum avem nu o Ţară, nu o Patrie, nu un stat, ci un avorton geopolitic al situaţiei internaţionale din anii 1989-1993. Un avorton fie că moare, se stinge cum ne şi stingem – ca neam, ca ansamblu demografic, ca economie, ca popor, fie că este menţinut în incubator să se întărească, fie că rezistă singur. Toate guvernările, fără excepţie şi toate partidele fără excepţie au făcut totul pentru a distruge statalitatea băştinaşilor. De aceea suntem acum, ca popor, o pradă uşoară pentru orice grup (gaşcă) de matrapazlîcari (camuflaţi sub orice culori politice) care vor să pună mâna pe acest pămînt, pe acest popor, pe bunurile şi vieţile băştinaşilor.
[ - Pe timpuri, ideea de independenţă lansată de intelectualitate, a avut multă susţinere în cercurile largi ale populaţiei. Cum credeţi, de ce acum, când Republica Moldova este independentă, nu mai există acea stare de spirit a oamenilor?]
- Ideea de independenţă, repet, nu a fost lansată de intelectualitate. Intelectualii noştri au lansat, după exemplul balticilor, ideea de suveranitate, iar cea de independenţă a lipsit cu desăvîrşire până în vara anului 1991. Ideea de suveranitate, deci, a avut multă susţinere, deoarece poporul nostru, dând crezare „intelectualilor” noştri precum că aceştia ştiu cum să bine rânduiască viaţa unui popor fără amestecuri brutale şi fără influenţe din partea Moscovei. Aceste aşteptări ale oamenilor, de altfel, şi ale nemoldovenilor, fiind alimentate (fără nici un temei) de lozincăraia anilor 1989-1993, au fost înşelate în totalitate – la capitolul limbă de stat, învăţământ naţional, renaştere cultural-naţională şi spiritual-bisericească, nivel de trai, relaţii economice externe etc. Aceeaşi „intelectualitate” şi-a înşelat poporul vădindu-şi, astfel, incompetenţa şi iresponsabilitatea sa de clasă politică.
Cu asemenea „intelectuali”, deci, cu asemenea clasă poltică, adică „elită” cum le place dumnealor să se autodenumească, poporul, înlăturat cu desăvîrşire de la putere prin demagogia firească unor neaveniţi sau parveniţi şi prin tehnologiile electorale democratice, nu mai are pe cine să creadă, cui să-şi încredinţeze soarta sa şi a copiilor, a urmaşilor.
[ - În opinia Dumneavoastră, cât de independentă este Republica Moldova la ora actuală?]
- Moldova, la fel ca şi toate statele în afară de SUA, China şi UE nu este independentă. Dar nici aceste ţări nu au popoare independente, ci aflate sub controlul deplin al elitelor lor politice. Moldova trebuie să intre, pentru a-şi chezăşui cât de cât libertatea alegerii interne – spirituale, culturale, sociale, politice şi economice, - în unul din blocurile geopolitice existente cu care ar avea cât mai mult comun sub aspect de dăinuire ca popor, ca civilizaţie (ortodoxă, bineînţeles), dar nu să se călăuzească numai de gândul meschin, dobitocesc, la supravieţuirea materială imediată, cu preţul sacrificării jertfelor înaintaşilor şi a vieţii urmaşilor pe mai multe generaţii înainte.
[ - Dacă vi s-ar oferi o a doua şansă, ce aţi schimba în activitatea Dvs. de atunci pentru ca independenţa Republicii Moldova să aibă finalitatea dorită?]
- M-aş fi ocupat şi mai mult de cercetarea şi propagarea rostului existenţei noastre pe acest pământ – ca popor, ca frântură de popor, ca popor de civilizaţie ortodoxă, ca popor cu o resposnabilitate şi o misiune de mare însemnătate în această parte a lumii, a Eurasiei.
[ - Soarta Dvs. de după Independenţă este o legitate sau o excepţie de la regulile generale instituite în ţară?]
- Este excepţie: nu am pribegit pentru o bucată de pâine prin străini lepădîndu-mi Ţara şi familia (în loc să rămân acasă şi să lupt împotriva cotropitorilor care îmi siluesc neamul din 1990 încoace fără întrerupere), nu fac parte din „elita” politică coruptă, fricoasă şi vicleană, nu am participat la jefuirea poporului meu şi nici nu sunt jertfa jefuirii (ce am avut eu oare din cele materiale sau lumeşti ca să mi se ia ?)
[Notă Info-Prim Neo:] Viorel Ciubotaru este în prezent preşedinte al unei companii de consultanţă
