 |
|
| Veaceslav Craciun | |
Scopul major al creării UTA Gagauz-Yeri a fost satisfacerea necesităților naționale și salvgardarea identității găgăuzilor prin intermediul păstrării și dezvoltării limbii lor naționale, mai întâi de toate. Cu toate acestea, după 23 de ani de existență a autonomiei, situația privind limba națională doar s-a înrăutățit. Nu demult la Comrat a fost prezentat un proiect de lege privind extinderea sferei de aplicare a limbii găgăuze care, la prima vedere, are menirea să pună pe linie practică discuțiile despre salvarea limbii naționale. Dar proiectul a divizat societatea găgăuză: recunoscând bunele intenții, mulți au considerat că legea nu va fi funcțională și, mai mult, poate deveni un generator de tensiune interetnică.
Bunele intenții
Inițiativa de a elabora un proiect de lege care ar consolida poziția limbii găgăuze în autonomie aparține deputaților în Adunarea Populară a Gagauz-Yeri Ecaterina Jecova, Elena Caramit și Mihail Jelezoglo. Aproape un an în urmă ei au prezentat ideea. De atunci, autorii au organizat o serie de briefinguri, dar și consultări și dezbateri cu lingviști și lucrători din sfera învățământului. Inițiativa a fost prezentată în forma unui proiect de lege la începutul acestui an, iar la 11 mai autorii au organizat o rundă de audieri publice.
Esența proiectului de lege o constituie prevederile referitoare la politica utilizării limbii găgăuze în sistemul instruirii și sfera publică. În special, proiectul se referă la constituirea unui mediu lingvistic în grădinițele de copii ale autonomiei, trecerea la predarea în limba găgăuză a unor discipline școlare, precum și motivarea financiară a profesorilor care predau în limba găgăuză, cerința către reprezentanții autorităților din autonomie de a poseda limba găgăuză, promovarea limbii găgăuze în sfera culturii.
Deputații Jekova, Karamit și Jelezoglo și-au prezentat ideea ca o „inițiativă de salvare a limbii găgăuze”. Ceea ce nu se prea potrivește pentru un act normativ, dar reflectă destul de adecvat situația privind limba maternă a găgăuzilor. În pofida statutului oficial la nivel regional, limba găgăuză nu numai că este puțin folosită în sfera oficială, dar trece pe planul doi și în comunicarea de zi cu zi, fiind substituită de limba rusă. Privite sub acest aspect, propunerile formulate de autorii proiectului de lege, sunt destul de pertinente.
Carențe juridice
Dacă nimeni nu pune la îndoială importanța susținerii limbii găgăuze, inițiativă provoacă o serie de nedumeriri de ordin juridic, care au și fost sonorizate în audierile din 11 mai.
În special, Sofia Torlac, șefa Direcției principale de învățământ, a remarcat că o serie de legi ale autonomiei oferă pe deplin posibilitatea folosirii limbii găgăuze. În acest sens, consideră Torlac, proiectul de lege inițiat de un grup de deputați, nu aduce nimic nou.
Printre altele, Torlac a exemplificat cu Legea locală a instruirii, care conține destul de multe prevederi referitor la folosirea limbii găgăuze în procesul de instruire. Cât privește utilizarea limbii în sfera publică, există reglementările Legii privind funcționarea limbilor pe teritoriul Gagauz-Yeri. Mai mult, se poate demonstra cu ușurință că unele articole ale noului proiect de lege nu numai că repetă normele deja existente, dar și contravin acestora.
Bunăoară, conform noului proiect de lege toți reprezentanții puterii de stat din Gagauz-Yeri, începând cu anul 2021 trebuie să posede limba găgăuză și să facă uz de ea în exercitarea serviciului. Mai mult, aceasta este o condiție a confirmării lor în funcție. Însă pe teritoriul autonomiei funcționează ca limbi oficiale, egale în drepturi cu găgăuza, limba de stat și limba rusă. Și în Legea locală privind funcționarea limbilor, în compartimentul privind lucrările de secretariat, corespondența între organele puterii de stat și adresările cetățenilor este stipulat dreptul alegerii libere a unei dintre cele trei limbi.
Contravine principiului existenței celor trei limbi la nivel local și cerința noului proiect de lege ca ședințele de lucru ale organelor puterii, începând de la consiliile locale până la APG-Y și Comitetul executiv să aibă loc în limba găgăuză. Acest proiect legislativ poate trezi deosebit de multe nedumeriri în localitățile unde predomină populația de altă etnie decât cea găgăuză sau cu o populație mixtă.
Directorii și profesorii din instituțiile de învățământ, prezenți masiv la audierile publice, au avut opinii diferite în privința proiectului de lege. O parte din ei au susținut proiectul de lege, menționând că starea dezastruoasă a limbii solicită o intervenție urgentă de salvare. Alții s-au axat pe dificultățile de aplicare, indicând, în special, riscul concedierii pentru mulți profesori care, în lipsa unei baze terminologice și a materialelor didactice, nu vor reuși să traducă în găgăuză o serie de discipline școlare.
Printre acei care au susținut fără rezerve legea a fost Petr Pașalî, ex-director al Centrului științific. Dânsul a dat nu numai aprecieri și argumente categorice, dar și a cerut ca „douăzeci la sută să nu domine asupra la optzeci la sută”.
Care-i soluția?
Cum să nu te miri că „salvarea” limbii găgăuze are loc în autonomia unde găgăuzii constituie mai mult de 80 la sută din populație și nu există niciun impediment pentru folosirea ei în sfera publică, comerț ori în comunicarea de zi cu zi. Dacă legile care au reglementat până în prezent domeniul în cauză nu au schimbat în bine situația limbii materne, apariția încă a unui proiect de lege nu garantează nicio schimbare.
Pornind de aici, mult mai interesant ar fi de discutat care instrumente, în afară de cele legislative, ar putea fi utilizate pentru a da limbii găgăuze o șansă de salvare. S-ar putea ca soluția, în acest sens, să se afle în activitatea societății civile, nu în compunerea de către funcționari a unor noi legi.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
