Menirea de bază a asistenței internaționale este de a ajuta societățile să depășească anumite momente de criză, de a participa în mod plenar la viața internațională comercială de schimb și de a menține relații. De această părere este expertul Igor Boțan, care menționează că asistența internațională, de cele mai multe ori, are și aspectul de soft power, și aspectul de reechilibrare a discrepanțelor în dezvoltarea economică. Declarațiile au fost făcute în cadrul dezbaterilor publice „Culorile politice ale ajutorului internațional pe timpul pandemiei”, organizate de Agenția de presă IPN.
„De ce se fac toate aceste lucruri? Pentru că după cel de al Doilea Război Mondial, după ce am trecut prin două catastrofe în secolul XX, toată lumea a ajuns la ideea că suntem o omenire – toți oamenii ca indivizi sunt mai mult sau mai puțin egali, cu particularități. Dar, oamenii trăiesc în societăți, iar societățile, între ele există diferențe foarte mari. Sunt societăți foarte dezvoltate, sunt societăți mai puțin dezvoltate, dar oamenii din aceste societăți au același potențial. Și atunci, din considerente de beneficii economice, dar și din solidaritate pur omenească, societățile mai dezvoltate binevoiesc să ofere asistență societăților mai puțin dezvoltate”, a declarat Igor Boțan, expertul permanent al proiectului.
În opinia sa, beneficiul este mutual, pentru că societățile și economiile care generează produse de calitate foarte înaltă vor să facă schimb, iar cei din societățile mai puțin dezvoltate trebuie să fie destul de bine instruiți și să aibă resurse ca să le cumpere.
Potrivit lui, în ceea ce ține de recepționarea asistenței externe pentru Republica Moldova, s-a creat impresia, că autoritățile au vrut cumva să polarizeze aceste ajutoare care au venit din partea partenerilor externi. Și acest lucru, spune expertul, din păcate are un impact de politizare a ajutorului pe care îl primește Republica Moldova. Și este regretabil că o situație excepțională a alunecat în albia unei politizări foarte crunte.
În opinia expertului, cei de la guvernare și-au imaginat că până la urmă va fi combătută această pandemie, iar ei vor fi în poziția să fie unicii care pot declara „ziua victoriei asupra pandemiei”. „De exemplu, șeful statului Igor Dodon iese și spune că dacă la guvernare rămânea Guvernul Maiei Sandu era să fie catastrofă. Întrebarea mea este: domnule Dodon, dar de unde știți că ar fi fost catastrofă? Și întrebarea mea firească pentru domnul Dodon și domnul Diacov, care a repetat același: „Dar ce a întreprins Guvernul domnului Chicu și dumneavoastră personal, ce măsuri ați întreprins pe care nu ar fi putut să le întreprindă Guvernul Maiei Sandu? Eu nu știu ce ar răspunde ei la această întrebare”, susține Igor Boțan.
În viziunea sa, dacă rămânea Guvernul Maiei Sandu, ajutoarele externe ar fi fost mult mai consistente și nu erau atât de politizate cum se întâmplă astăzi.
Igor Boțan consideră că asistența internațională trebuie contabilizată credibil. „Și o soluție ar putea fi ca în componența celulei de gestionare a crizei să fie incluși și reprezentanți ai opoziției, ai societății civile. Sunt mai mult de două luni de când durează criza pandemică și acum trebuie făcute concluziile și trebuie făcute sinteze, astfel încât societatea, statul să fie pregătit pentru un eventual al doilea val, despre care se discută că ar putea surveni în toamnă”, a spus expertul.
Potrivit lui, în cazul celui de-al doilea val de COVID-19, indiferent cine va fi la guvernare, acesta trebuie întâmpinat deja cu lecțiile învățate. Opoziția, în opinia sa, trebuie implicată în gestionarea crizei și vocea ei este necesară. „Cel puțin ca să fie coresponsabilă în combaterea acestei pandemii. Și dacă e pandemie și luptă întreaga societate, atunci „ziua victoriei” asupra pandemie nu trebuie să aparțină unui singur partid politic sau unui singur lider, care participă în toate formatele, chiar dacă nu are atribuții constituționale să facă acest lucru”, a mai spus Igor Boțan.
Dezbaterile „Culorile politice ale ajutorului internațional pe timpul pandemiei” sunt ediția a 133-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, sprijinit de Fundația germană Hanns Seidel.
