Cetățeanul moldovean are nevoie ca elitele politice și cele intelectuale să discute cu el, iar în urma acestor discuții să se găsească soluții la problemele pe care cetățenii le întâmpină în viața de zi cu zi. „Dacă mergem direct la cetățean și-i spunem „vrei bunăstare, ordine?”, cetățeanul va spune „da” și va înclina spre un regim prezidențial. Dovada acestui lucru este referendumul din 23 mai 1999, unde cetățeanul a venit la un referendum constituțional și a spus cu majoritate absolută că vrea republică prezidențială. Doamne ferește de republică prezidențială în Republica Moldova”, o spune expertul permanent al proiectului Igor Boțan, la dezbaterile publice: „Președinția, președintele și alegerile prezidențiale: procese, tendințe și efecte”, organizate de Agenția de presă IPN. În acest sens Igor Boțan dă exemple de regimuri prezidențiale cele din Belarus, Kazahstan, Azerbaidjan.
În opinia expertului, și regimul semi-prezidențial este extrem de periculos, întrucât, de exemplu, în Federația Rusă, șeful statului de acolo a schimbat de două ori Constituția pentru a-și prelungi mandatul. „Acest regim nu ne trebuie”, spune el. Igor Boțan susține că, în anul 1994, Curtea Constituțională a examinat atât modelul de republică prezidențială unde șeful statului face ce vrea, iar răspunderea o poartă Guvernul, dar și cel de republică parlamentară. „CC a acceptat ambele proiecte și cel parlamentar, și cel prezidențial și a fost implicată Comisa de la Veneția care a propus un grup de mediere numai că deputații au avut mai multe pârghii ca să-l „fenteze” pe șeful statului și să fie primii care pun pe agenda Parlamentului votarea trecerii la republică parlamentară”. Asta, în contextul în care, înainte de asta, poporul prin referendum a spus că vrea republică prezidențială”, a amintit el.
În 2016, după intervenția Curții Constituționale, spune expertul Igor Boțan, președintele „devine nici câine, nici cățel”, pentru că acesta este ca și cum ales de popor, dar împuternicirile rămân cele de pe timpurile formei de guvernământ parlamentare. În opinia expertului, pentru a ajunge la un sistem parlamentar, trebuie să existe un sistem de partide „mai puțin infantile”, iar comportamentul deputaților să fie diferit de cel din ultimul timp.
În opinia lui Igor Boțan, fostul deputat Vasile Nedelciuc este persoana cea mai potrivită ca să fie șef al statului în Republica Moldova. El îl caracterizează ca fiind un intelectual adevărat, om care s-a afirmat în politică, învățământ, afaceri și tehnologii înalte. „Este modelul de președinte pe care-l văd în Republica Moldova”.
Pe foștii președinți, Vladimir Voronin și Mihai Ghimpu, Igor Boțan îi caracterizează ca fiind „persoane cu caracter”. Potrivit lui, Vladimir Voronin a făcut multe greșeli, dar el a fost primul care a semnat decretul din 13 noiembrie 2002 privind integrarea europeană a Republicii Moldova. El a fost cel care a impus semnarea rapidă în 2005 a Planului de Acțiuni al Republicii Moldova cu UE. El a fost cel care a pregătit terenul pentru aderarea Moldovei la parteneriatul Estic. Mihai Ghimpu este om cu caracter, în opinia sa, „dar modul în care s-a comportat în 2015, când putea deveni cea mai importantă forță politică, a schimbat totul. Odată trecut de partea lui Vladimir Plahotniuc, Partidul Liberal a fost distrus, au urmat problemele lui Dorin Chirtoacă, iar motivația că a făcut-o ca Igor Dodon să nu vină la putere e total nepotrivită”. Fostului președinte Nicolae Timofti, Igor Boțan îi reproșează felul cum a fost ales și cum a plecat: „A fost votat cu votul traseiștilor și a plecat cerându-și scuze de la Plahotniuc că nu l-a numit premier”.
În opinia lui Igor Boțan, funcția de șef al statului chiar și într-o republică parlamentară este extrem de importantă. El poate trimite mesaje puternice, cuvântul lui și analizele lui odată expuse în public devin un model pentru cetățeni. „Mi-aș dori un astfel de regim parlamentar cu un președintele intelectual”, a spus expertul Igor Boțan.
Dezbaterile publice „Președinția, președintele și alegerile prezidențiale: procese, tendințe și efecte”, sunt ediția a 152-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, sprijinit de Fundația germană Hanns Seidel.
