Analiză Info-Prim Neo: După ce a testat modelul scandalos de relaţii pe interior mai mult timp, actuala guvernare a impus acelaşi model de relaţii şi pentru alte sfere ale vieţii sociale. În particular, cu începere de la 1 ianuarie, guvernarea stimulează ciocniri serioase de interese între angajaţi şi angajatori, cu scopul, clasic, pentru astfel de situaţii, când „doi se bat şi al treilea câştigă”.

Câştigul este unul foarte real, material şi poate fi estimat la câteva sute de milioane de lei anual. Acesta ar fi unul din scopurile sau, cel puţin, efectele noilor reglementări legislative, potrivit cărora angajatul urmează să-şi plătească din buzunarul propriu prima zi a concediului de boală, iar angajatorul – următoarele trei zile. S-ar putea ca la mijloc să fie şi alte scopuri şi interese, declarate şi nedeclarate, inclusiv politice.

Conflict între dreptul la viaţa privată şi dreptul la echitate în afaceri

De mai mulţi ani, Ministerul Sănătăţii este atacat în instanţă naţională de judecată pentru că nu respectă dreptul cetăţeanului la intimitate şi viaţa privată. Anume astfel apreciază cetăţenii, reprezentaţi în instanţă de către organizaţia neguvernamentală Institutul pentru Drepturile Omului (IDOM) prezenţa diagnozei în certificatul de boală al pacientului, eliberat de medic. IDOM susţine că, în conformitate cu Legea privind drepturile şi responsabilităţile pacientului, diagnoza nu poate fi spusă altcuiva fără acordul bolnavului. „Prin certificatul medical, unde se înscrie diagnoza pacientului, se aduce la cunoştinţa patronului, contabilităţii şi serviciului de cadre ce boală are angajatul.

Aceasta încalcă dreptul omului la intimitate, sunt cazuri de boală chiar foarte delicate”, consideră organizaţia specializată în drepturile omului. Ministerul Sănătăţii recunoaşte încălcarea drepturilor menţionate, chiar a întreprins câte ceva pentru soluţionarea problemei şi aceasta este o garanţie că, de bună voie, sau forţat de CEDO, Ministerul Sănătăţii va elimina din forma actuală a certificatului de boala inscripţia privind diagnoza sau va înlocui certificatul cu un alt mecanism de evidenţă în domeniu, în care informaţia respectivă nu va mai exista (vezi aici materialul „Înscrierea diagnozei în certificatele de boală încalcă intimitatea persoanei, IDOM”, publicat la 2 ianuarie 2012).

În acelaşi timp, actuala guvernare a Republicii Moldova a impus angajatorii (patronii care nu au voie să cunoască diagnoza, ca să nu încalce dreptul angajatului la intimitate şi viaţa privată) să plătească valoarea a trei zile a certificatului de boală, un fel de „hârtie în alb”, cu care nu au nicio legătură. Medicii care deschid certificatele de boală nu se subordonează angajatorilor din restul domeniilor, angajatorii nu au competenţe şi nici nu ţine de domeniul lor de activitate să verifice corectitudinea şi legalitatea acordării concediilor de boală pentru angajaţii lor. În schimb, angajatorii sunt siliţi, prin lege, să suporte toate consecinţele fără să fie întrebaţi şi fără măcar să cunoască pentru ce plătesc.

În plus, guvernarea a încălcat principiul echităţii în promovarea politicilor economice prin faptul că a impus condiţii discriminatorii pentru businessul privat, în raport cu cel de stat, care va plăti angajaţilor din sectorul bugetar tot bani bugetari pentru concediile de boală. Pedepsiţi, fără vină, vor fi şi angajaţii care beneficiază de concedii de boală. S-ar putea ca angajatorii să nu dispună la timp sau în general de mijloacele necesare pentru plata acestor indemnizaţii. Această stare de lucruri este cu atât mai probabilă în condiţiile când agenţii economici din Republica Moldova s-au trezit în 2012 mult mai presaţi de criză, impozite, taxe şi amenzi, decât anterior. Nu este deloc exclus ca, pe acest fundal, să apară tensiuni de proporţii între cele două categorii sociale, la care ne vom referi mai jos.

Dar guvernarea a inventat pentru angajaţi şi o pedeapsă mai mult decât probabilă, una reală, pentru că banii plătiţi de angajatori, în contul concediilor de boală, vor fi impozitaţi suplimentar ca sursă de venit. Iar aceasta înseamnă că, la sfârşit de an, angajatul va trebui să plătească statului o sumă suplimentară în formă de impozit pe venit, anterior, banii pentru concediile de boală nefiind impozitaţi. Schematic, situaţia se prezintă în felul următor: Statul moldovenesc a refuzat să plătească cetăţenilor săi indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă, chiar dacă aceştia plătesc conştiincios 6 la sută din toate veniturile salariale în formă de impozite în Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat (BASS), pe care îl gestionează statul. Astfel, statul este la prima etapă de câştig – de la angajaţi.

La a doua etapă de câştig, statul îi obligă pe angajatori să plătească pentru concediul de boală, în locul său, şi aceasta în condiţiile când angajatorul şi aşa plăteşte în aceste scopuri tocmai 23 la sută din totalul fondurilor salariale ale întreprinderii.

La a treia etapă, câştigul structurilor statului este unul politico moral, pentru că, în caz de neplată sau tergiversare a plăţilor, nemulţumirea angajaţilor este orientată spre patroni şi nu spre guvernanţi. Cuiva i s-a părut că, la tensiunile actuale din Republica Moldova, doar un pic de gaz pe foc se mai cere...

La etapa următoare statul câştigă, din nou financiar, de pe urma impozitului pe venit, venit la care statul nu a contribuit nici într-ul fel. S-ar putea să nu se epuizeze aici şirul etapelor la care statul vrea să câştige din această confruntare de interese angajaţi-angajatori. Clasicul Ion Creangă avea un erou în „Amintiri din copilărie” de care ne aminteşte schema descrisă – popa Oşlobanu, care dădea „câte trei liturghii pe zi” doar să mai rupă ceva de la enoriaşi şi care „jupea şi de pe viu, şi de pe mort”.

Agenţi economici împinşi spre faliment şi spre economia tenebră

Guvernarea a introdus pentru agenţii economici din Republica Moldova un impozit suplimentar, nedenumindu-l aşa, sub formă de plată a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă a angajaţilor, obligându-i să suporte cheltuieli, mari, care nu au nimic în comun cu procesul de producţie. S-a întâmplat aceasta pe vreme de criză economică profundă, naţională şi mondială, în condiţiile când guvernarea a pus pe ei încă o presiune fiscală suplimentară prin restabilirea impozitului pe venitul nereinvestit şi a sporit amenzile pentru tot felul de încălcări de ordin fiscal şi social.

Aceasta se poate solda cu falimentarea sau scăderea capacităţii de plată a multor companii, respectiv, diminuarea numărului locurilor de muncă, reţinerea plăţii indemnizaţilor pentru concediile de boală, dar şi a salariilor, ceea ce, în ultimă instanţă, afectează şi categorii mari de angajaţi. Angajatorii vor fi tentaţi să concedieze direct sau să reducă locurile de muncă ocupate de angajaţii care se îmbolnăvesc, nemaivorbind de diminuarea şanselor la angajare pentru persoanele cu disabilităţi, a oamenilor netineri, a altor categorii. Nu este exclus ca o parte din angajaţi să încerce să-şi revendice drepturile pe calea justiţiiei şi/sau a acţiunilor de protest, individuale, în colectiv, în masă.

Cine se îndoieşte că după aceea relaţiile angajat-angajator vor fi serios afectate? Cine nu înţelege că va avea de suferit armonia socială şi aşa grav afectată? Dacă toată lumea înţelege, care sunt scopurile reale urmărite? Plâţile suplimentare, suportate de agenţii economici, vor majora preţul de cost al producţiei. Ce se întâmplă, de exemplu, când majorarea preţurilor la produse petroliere, la energia electrică sau termică, impune majorarea preţului de cost? Corect – producătorii majorează preţurile de consum, ca să supravieţiuească. Exact aşa se va întâmpla şi în cazul nostru – se vor majora, în lanţ, preţurile de consum, prioritar, în sferele economei naţionale, unde avem concentrate cele mai multe forţe muncă, angajaţi care se pot îmbolnăvi.

Aşa cum, actualmente, acestea sunt comerţul, serviciile şi agricultura, este de aşteptat că majorarea preţurilor de consum vor afecta întreaga populaţie, inclusiv, încă o dată, pe angajaţii şi angajatorii, impuşi să-şi plătească concediile de boală în locul statului. De asemenea, ne putem aştepta că vor fi afectate, primordial, întreprinderile businesului mic şi mijlociu, care, pe de o parte, întrunesc numărul cel mai mare de angajaţi pe economia naţională, pe de altă parte, se află în situaţie mult prea complicată, comparativ cu întreprinderile mari, monopoliste şi cele de stat (vezi ştirea „Speranţele patronilor din micul business nu s-au îndreptăţit”, publicată la 6 ianuarie 2012).

Un alt scenariu, dar la fel de trist, împinge mai mulţi agenţi economici spre economia tenebră, ceea ce contravine intereselor omului de rând, ale ţării şi obligaţiunilor asumate faţă de partenerii de dezvoltare. Inclusiv pentru faptul că se va diminua baza de impozitare, şi aşa foarte şubredă, se vor reduce colectările în bugetul consolidat, în condiţiile când respectivele colectări şi aşa au ajuns la cotele cele mai de jos posibile în ultimii ani. Nemaivorbind de dispariţia şanselor pentru şi mai multă lume decât până acum de a beneficia de concedii de boală, respectiv, de posibilitatea a-şi căuta de sănătate: proprie, a copiilor, a părinţilor. Despre asemenea stări de lucruri înţelepciunea populară spune de veacuri: „Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune”.

Mita şi corupţia în creştere, sănătate şi echitate - în descreştere

Motivele pentru care guvernarea a obligat angajatorii să cheltuie resurse pentru scopuri străine procesului de producţie nu ţin deloc. Potrivit Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, „aceste modificări vor determina sporirea responsabilităţii angajatorilor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale salariaţilor şi reducerea cheltuielilor pentru plata indemnizaţiilor în cauză” (vezi ştirea „Angajatorii vor plăti mai mult pentru concediile de boală ale salariaţilor”, publicată la 7 decembrie 2011).

De exemplu, angajatorul Agenţiei de presă Info-Prim Neo, cu statut juridic de societate cu răspundere limitată, nu are în biroul său un calorifer electric suplimentar, scump, pentru cazuri de vreme rece şi nelivrare a agentului termic de către Termocom, iar în biroul angajaţilor Agenţiei angajatorul a instalat un astfel de calorifer, proprietate privată a angajatorului, nu a întreprinderii. Pentru energia electrică folosită în aceste scopuri, într-un fel, neregulamentare, angajatorul plăteşte bani reali. Fiecare angajat beneficiază de un loc de muncă dotat corespunzător. Restul condiţiilor de muncă, ce au vreo anumită legătură cu starea sănătăţii angajaţilor, le oferă statul, într-un spaţiu ce aparţine statului, contra bani pentru chirie în contul statului.

De ce statul i-ar obliga pe angajaţi şi angajator să mai plătească, încă o dată, şi indemnizaţiile pentru boală, dacă impozitele plătite de aceştia ajung regulamentar în buzunarul statului? Dacă tot invocă grija „paternă” pentru condiţiile de muncă ale angajaţilor, statul ar face bine să-şi asume responsabilitatea pentru funcţionarea structurilor reale pe care le deţine, menite să supravegheze respectarea condiţiilor de muncă la nivel de fiecare agent economic, în mod individual, nu la hurtă. De altfel, pentru întreţinerea acestor structuri se cheltuie bani bugetari, proveniţi tot din impozitele plătite deja odată, în mare parte de angajatori. De câte ori consideră statul moldovenesc că este bine să se plătească pentru unul şi acelaşi lucru?

Pe aceeaşi cale de asumare a responsabilităţii ar fi logic şi firesc să meargă statul şi în ceea ce priveşte economisirea invocată a resurselor utilizate la plata concediilor de boală. Conform aceluiaşi Minister al Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, plata pentru indemnizaţiile temporare de muncă din bugetul asigurărilor sociale de stat a crescut de la 231 mln lei în 2006 la 598 mln lei în 2010, iar economia prognozată a cheltuielilor BASS pentru anul 2012, ca urmare a cestor modificări, va constitui circa 72 mln lei.

Pe de o parte, s-ar putea ca economiile pentru Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat să fie mult mai mari decât cele anunţate. Conform percepţiei generale, cea mai frecventă durată a concediilor de boală este de până la o săptămână. Astfel, după ce angajatul şi angajatorul plătesc primele 4 zile ale săptămânii, statului îi mai rămâne să plătească o singură zi din săptămână, următă de altele două zile de odihnă.

Pe de altă parte, guvernarea nu a spus cu text deschis, dar a lăsat să se înţeleagă că ar putea exista cheltuieli nejustificate mari şi din cauza unui număr mare de concedii de boală false. În aceste condiţii, s-ar putea ca statul să obţină o anumită economisire a mijloacelor deja ajunse la BASS, însă este de aşteptat să crească şi mai mult volumul mijloacelor cheltuite în aceste scopuri de către angajatori. Şi aceasta pentru că efectul cel mai real pe care îl va obţine guvernarea prin modificările operate la legislaţie va fi creşterea de mai departe a fenomenului mitei şi corupţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii. Protejaţi sau nesupravegheaţi de stat, o parte dintre medici vor fi stimulaţi să deschidă şi mai multe buletine de boală ilegale, pentru că organele de control urmăresc doar utilizarea banilor publici pentru acoperirea concediilor de boală, nu şi pe cei cheltuiţi de agenţii economici privaţi. În modul cel mai logic şi mai firesc, guvernarea ar fi rezolvat problema economisirii banilor BASS instituind un control nesimulat asupra procedurii de deschidere a certificatelor de boală. Dar aceasta ar cere voinţă politică şi efort profesionist din partea respectivei guvernări...

Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo