La 26 octombrie a.c. a fost dat în exploatare terminalul petrolier de la Giurgiuleşti, care, pe lângă semnificaţia ce o are pentru piaţa internă a produselor petroliere, practic a readus Moldova în lista ţărilor maritime. Este unul din proiectele pe cât de valoroase, pe atât de controversate, dar care, totuşi, dacă va fi realizat integral poate schimba faţa regiunii de sud, dar şi a economiei moldoveneşti în general. E adevărat, în prima perioadă circuitul de mărfuri prin port va fi unul relativ mic, cu timpul însă, după deschiderea secţiunilor de mărfuri şi pasageri, activităţile ar putea să se amplifice. Din acest punct de vedere, nodul maritim de la Giurgiuleşti capătă o mai mare semnificaţie pentru economia naţională decât doar asigurarea stabilităţii pieţei produselor petroliere, iar în perspectivă ar putea să impulsioneze dezvoltarea şi a altor obiecte de infrastructură. [I] Sigur, principalul obiectiv ce va fi atins este asigurarea fără întrerupere a economiei cu produse petroliere şi, respectiv, asigurarea unei stabilităţi pe piaţă, dar şi a unor rezerve pe perioade medii de timp, adică mai mult decât actualele două-trei luni. Totodată, ţinând cont de faptul că transportul naval este mai ieftin comparativ cu celelalte tipuri de transporturi, precum şi de faptul că portul Giurgiuleşti dispune de un regim vamal şi fiscal preferenţial, preţul produselor petroliere aduse pe cale maritimă va fi mai mic. [II] Intensificarea activităţilor la Giurgiuleşti, mai ales după ce vor fi date în exploatare secţiunile de mărfuri şi pasageri, va presupune automat necesitatea dezvoltării şi a unei infrastructuri de transport terestru capabilă să asigure circuitul mult mai mare de mărfuri şi pasageri din extrema de sud spre celelalte colţuri ale ţării şi invers. Discuţiile despre necesitatea unei magistrale auto moderne, care să lege sudul şi nordul ţării, nu numai că vor trebui activizate, dar şi materializate. [III] Activitatea unui port maritim în sud, de asemenea, deschide accesul R.Moldova la căile navale de comerţ. Totodată, permite o reducere esenţială a costurilor de transport şi excluderea a o serie de bariere tarifare (taxele vamale) pentru comerţ. Exportatorii moldoveni de mărfuri vor avea posibilitatea să ajungă în Europa occidentală, ţinând cont de faptul că Dunărea este un fluviu navigabil, evitând o serie de proceduri vamale. De asemenea, vor avea acces mult mai uşor pe unele pieţe, de exemplu, Turcia. Lista poate fi continuată şi de alte ţări dacă ţinem cont că Marea Neagră permite accesul în Marea Mediterană şi chiar în ocean. Iar traseul Marea Neagră - Marea Mediterană - canalul Suez - Marea Roşie şi Oceanul Indian, face imensa piaţă asiatică mult mai accesibilă. De asemenea, este posibil accesul direct pe piaţa rusească evitând tranzitul prin Ucraina. [IV] Totodată, teritoriul destul de mare – circa 42 hectare - dat în folosinţa Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti (pe un termen, de asemenea, mare - peste 90 ani), plus facilităţile fiscale destul de atractive sunt capabile să transforme Giurgiuleştiul într-un punct de atracţie pentru investitori atât străini, cât şi locali. Or, terminal petrolier, port maritim de mărfuri şi pasageri, regim fiscal şi vamal special, sunt factori de bază pentru dezvoltarea unei afaceri profitabile şi de durată. Producătorii moldoveni de vinuri ar putea să fie printre primii clienţi ai viitorului port de mărfuri, dar şi ai zonei economice cu statut special. Adică, schimbarea la faţă a sudului, despre care se vorbeşte atât de mult, ar putea să înceapă de la Giurgiuleşti. Avantaje sunt mai multe şi pot fi cu succes valorificate, sigur, dacă nu vor fi reluate practicile anterioare, care au tărăgănat construcţia terminalului pentru o perioadă de mai bine de zece ani.