Gazoductul Iași-Chișinău, s-a construit mult timp și greu, dar a generat până nu demult multe speranțe și așteptări, inclusiv privind „șansa într-o viață mai bună”. Însă, odată dat în exploatare, s-a transformat într-o problemă. Într-un fel pe neașteptate, s-a dovedit că acest gazoduct nu poate sau nu trebuie exploatat permanent pentru a transporta gaze, eventual mai ieftine, din România sau din spațiul european în general. Ci este, potrivit autorităților, mai degrabă o conductă „de rezervă”, care poate fi accesată în cazuri de forță majoră, dar nu este obligator să se întâmple așa. Pe cât de reală este această problemă a exploatării gazoductului nou, care sunt motivele, componentele și efectele acestei probleme au discutat experții participanți la dezbaterile publice: „Gazoductul între politică, economie și șansa de a trăi mai bine”, organizate de Agenția de presă IPN.
Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, susține că, după venirea lui Vladimir Putin la conducerea Federației Ruse, scopul strategic al acestei țări a fost declarat să devină o supraputere energetice. Totodată, în perioada anilor 2003-2009, Uniunea Europeană, înțelegând că dependența energetică foarte mare de furnizorul din Est poate aduce probleme, a elaborat așa-zisele pachetele energetice. Acestea prevăd toate mecanismele de a bloca dependența energetică de un furnizor monopolist, care, pe lângă faptul că produce gaze, le transport, mai dorea să controleze rețelele de distribuție din UE.
„În 2009, Republica Moldova a acceptat să adere la Comunitatea Energetică Europeană, iar în 2011, în luna octombrie, la Chișinău a avut loc ședința Consiliul ministerial al Comunității Energetice Europene. Atunci Republica Moldova a semnat acordul, potrivit căruia, se angajează să implementeze Pachetul III energetic”, explică Igor Boțan. Potrivit lui, acest pachet energetic urma să fie implementat până în 2015, lucru care nu s-a reușit. Însă, pe parcurs au fost adoptate legi privind gazele naturale și energia electrică.
Expertul a declarat că, în august 2013, a fost semnat acordul pentru construcția gazoductului Iași-Ungheni, prima parte fiind edificată timp de un an. Ulterior, urma să fie construită porțiunea Ungheni-Chișinău, fapt care s-a încheiat abia anul acesta. „Iată că avem această conductă strategică, care ar putea transporta anual în Republica Moldova 1,4 miliarde de metri cubi de gaze naturale, ceea ce ar fi suficient pentru acoperirea necesităților Republicii Moldova”, a notat Igor Boțan.
Sergiu Tofilat, președinte al Comunității WatchDog, a menționat că, acum 20 de ani, a fost aprobată Strategia energetică a Republicii Moldova. În acest document era stabilit pericolul dependenței Republicii Moldova de gazele rusești, atât la acoperirea consumului de gaze naturale, cât și la producerea energiei electrice. „Principalul obiectiv urmărit de decidenții politici din Moldova era să anihileze pericolul dependenței noastre de gazele rusești, atât la consumul de gaze, cât și la producerea energiei electrice. Acum opțiunea aleasă de a construi acest gazoduct, care a venit mai târziu, era una din opțiuni, cum rezolvăm această problemă. Pentru că de soluționarea acestei probleme depinde, în principiu, și sustenabilitatea autorităților separatiste din stânga Nistrului. Și aceasta pentru că Federația Rusă își urmărește obiectivele sale de a finanța acest regim separatist prin livrările de gaze. Noi urmărim obiectivul nostru – de a nu depinde de un sigur furnizor și de a nu fi vulnerabili față de administrația de la Kremlin”, a declarat expertul în securitate energetică.
Potrivit lui, la începutul anului 2000, compania rusească „Gazprom” a sistat livrările de gaz către Ucraina și Republica Moldova și a impus câteva condiții, în opinia sa, abuzive. Prima condiție se referea la achitarea imediată a datoriilor la gaz și marea majoritate ținea de consumul din stânga Nistrului. Or, Moscova voia să pună această povară pe umerii Republicii Moldova. A doua condiție presupunea interzicerea oricăror furnizori de gaze să vină pe piața moldovenească, iar a treia condiție era achitarea gazului în avans. Expertul precizează că, pentru a rupe această dependență, în 2000, a fost adoptată acea strategie. Ulterior, în 2007 a fost aprobată o nouă strategie, valabilă până în anul 2020. Potrivit lui, în 2009 a mai urmat o criză de gaze naturale, ca urmare a unui conflict între Rusia și Ucraina, care a dus la sistarea gazelor în plină iarnă. În opinia sa, atunci autoritățile s-au gândit la o soluție alternativă de procurare a gazelor, iar apoi a urmat proiectul de interconectare a gazoductului Iași-Ungheni. Abia în 2020 sunt finalizate lucrările de infrastructură până la Chișinău, iar acum mai urmează a fi finalizate lucrările pe teritoriul României.
Victor Parlicov, expert în politici energetice IDIS Viitorul, consideră că gazoductul nou construit va avea un rol de rezervă. Însă, ar putea fi și valorificat, după terminarea lucrărilor, în partea dreaptă a Prutului. Și anume, ar putea fi valorificat în România pentru furnizări comerciale, dar există anumite momente tehnice, care limitează posibilitatea utilizării gazoductului. Potrivit lui, această interconexiune a fost concepută ca un proiect de securitate. „Securitatea este evident legată de politică și strict legată chiar și de geopolitică. Ceea ce trebuie să înțelegem e că principala vulnerabilitate strategică a Republicii Moldova, după mine, este regiunea transnistreană, conflictul nerezolvat din regiune, iar așa-numită „independență transnistreană” în cea mai mare parte se ține pe gazul gratuit, care este livrat în regiunea transnistreană. În momentul în care gazul nu este livrat în regiune gratuit și ei vor trebuie să achite, jumătate din bugetul lor, din economia lor, vor avea de suferit foarte mult”, explică ex-directorul Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică.
Expertul s-a arătat sceptic în privința interconexiuni pe filiera Iași-Ungheni. Or, în opinia sa, era mai simplu, mai ieftin și mai rapid să fie organizată posibilitatea de revers a gazelor prin gazoductul trans-balcanic existent. Victor Parlicov crede că, pe parcursul practic tuturor guvernărilor, nu se făcea practic nimic real, iar agenda Iași-Ungheni a fost o deturnare a atenției pe o pistă, din start falsă. „Pentru că, real, securitatea se asigura prin revers prin gazoductul transbalcanic, dar noi am făcut o zarvă, care durează de zece ani. Și eu mă bucur că în 2020, autoritățile de la Chișinău au recunoscut că valoarea acestui gazoduct este mai mult ca gazoduct de rezervă, un fel de ieșire de situație în momente critice”, a mai spus expertul. Potrivit lui, sudul țării e alimentat cu gaze din conexiunile la țeava transbalcanică, iar gazul de la Chișinău fizic nu poate ajunge în regiunea de sud. Astfel, în cel mai bun caz, gazoductul Iași-Chișinău salvează nordul țării și Chișinăul. Expertul mai spune că în aceste condiții, valoarea strategică a acestui gazoduct, din punct de vedere al securității, este mult mai joasă decât valoarea gazoductului transbalcanic.
Dezbaterile publice „Gazoductul între politică, economie și șansa de a trăi mai bine”, sunt ediția a 153-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, sprijinit de Fundația germană Hanns Seidel.
