Săptămâna trecută a fost marcată de mai multe evenimente neordinare privind starea de lucruri în domeniul energetic. În consecință, societatea s-a ales cu tarife mai mari la gaze, dar și cu rezerve mai mici de gaze pentru perioada rece a anului, cu demisii ale unor înalți funcționari, cu eventualitatea declarării stării de urgență în energetică, dar și cu promisiuni că situația va rămâne sub control, că, cel puțin, nu se va ajunge la întreruperi de gaze și energie electrică. Tabloul descris este unul suficient de îngrijorător, dar incomplet, pentru că nu include situația incertă în ceea ce ține de regiunea transnistreană care, de la Anul Nou, se poate pomeni fără tradiționalele gaze rusești pe care „Gazprom” i le oferă decenii de rândul, practic, fără plată. Ce se poate și nu se poate întâmpla în lipsa gazelor rusești, dar ce este necesar de făcut pentru ca populația să fie mai pregătită și mai protejată în aceste cirumstanțe – au discutat invitații dezbaterii publice „Gazele pentru regiunea transnistreană ca problemă de securitate națională”, organizată de Agenția de presă IPN.
Expertul permanent al proiectului, Igor Boţan, a declarat că securitatea națională este definită din perspectiva intereselor și a poziției pe care o națiune le are în raport cu o forță internațională. De aceea, noțiunea de securitatea națională trebuie privită prin prisma intereselor naționale, a amenințărilor și vulnerabilităților care pot veni din interior, dar mai ales din exterior. O viziune complexă asupra dimensiunilor securității atinge aspectul militar, politic, economic, social, de mediu.
„Securitatea națională se referă în mod exclusiv la stabilitatea unei ordini sociale, enumerând printre pericolele cheie la care se raportează insistent cele care amenință suveranitatea statului. Dacă vorbim despre securitatea socială, ea se referă la protecție intereselor vitale ale persoanei și relațiile dintre grupurile sociale. Securitatea economică poate fi definită ca o stare a economiei și instituțiilor de putere prin care se asigură protecția garantată a intereselor naționale, dezvoltarea generală orientată social a statului, potențialul militar suficient”, explică expertul.
Potrivit lui, o catastrofă umanitară este intervenirea unui eveniment cu consecințe tragice pentru viața și existența populației dintr-o anumită zonă, regiune sau țară. Totodată, starea de urgență este o declarație guvernamentală care poate modifica funcționarea normală a anumitor instituții legislative, executive sau judecătorești. „Starea de urgență reprezintă un ansamblu de măsuri cu caracter politic, economic, social și de menținere a ordinii publice, care se instituie provizoriu în unele localități sau pe întreg teritoriul țării”, a spus Igor Boțan. Expertul a mai spus că starea de urgență se declară prin hotărâre a Parlamentului. În funcție de evoluția situației, legislativul poate prelungi durata stării de urgență sau de asediu, poate extinde sau restrânge aria de acțiune a stării de urgență.
Sergiu Tofilat, expert în securitate energetică, admite că în raport cu regiunea transnistreană pot exista mai multe scenarii, printre care întreruperea totală a livrării gazelor pe gratis în stânga Nistrului sau pentru o perioadă - o lună sau două. De asemenea, nu este exclus că va fi continuată livrarea parțial, în volume mai mici, astfel încât să fie gaz doar pentru consumatorii casnici, nu și pentru Centrala de la Cuciurgan ca să nu poată produce energie pentru malul drept. La fel, este posibil ca livrările să fie continuate în același volum – 5,7 milioane de metri cubi pe zi.
„Noi nu putem prezice ce se va întâmpla. Decizia privind livrarea gazelor pe gratis în stânga Nistrului de către Gazprom o poate lua o singură persoană – Vladimir Putin. Pentru că „Gazprom” nu încasează bani pentru asta. Este de fapt o subvenție din partea Kremlinului pentru a menține acest regim separatist în stânga Nistrului și respectiv este strict o decizie politică. Din acest motiv nu mă apuc să prognozez, dar trebuie să urmărim ce va face „Gazprom”, dacă a primit indicații să continue livrările sau nu”, susține Sergiu Tofilat.
Potrivit lui, pur tehnic există două coridoare pe unde pot fi continuate livrările. Unul este prin Ucraina, iar al doilea prin Turcia. În opinia sa, prin Ucraina, puțin probabil să fie continuat tranzitul după Anul Nou, deși această variantă nu este exclusă complet. „Or, partea ucraineană a spus foarte clar că ei nu vor semna vreun acord cu partea rusă. După ce a început agresiunea militară a lui Putin împotriva Ucrainei, Ucraina a aprobat o lege care interzice semnarea oricăror contracte cu firmele rusești. Respectiv, cu „Gazprom” nu vor exista contracte. Președintele Zelenski a menționat că cei care vor să primească gaze rusești nu au decât să vină la hotar Rusia- Ucraina și după aia, Ucraina e gata să transporte deja gazele acestor traderi europeni pe teritoriul său. Numai că Tiraspolul nu are licență și nu are bani să plătească pentru tranzit. „Moldovagaz” nu este admisă să folosească gazoductele având acționar Gazprom. Prin Ucraina șansele sunt foarte puține”, explică expertul în securitate energetică.
Sergiu Tofilat a precizat că, prin Turcia sunt două conducte care vin din Federația Rusă. Prima este Blue Stream care trece prin rețele turcești, ajunge în Bulgaria prin punctul Strandja 1. De asemenea, este gazoductul construit mai recent Turcstream, practic integral folosit pentru aproviziona cu gaze pentru Serbia și Ungaria. Acolo loc liber nu prea este și el ajunge din Turcia în Bulgaria prin punctul Strandja 2.
„Dacă ne uităm din sursele publice, în Strandja 2 capacități libere nu prea sunt. Strandja 1 – poftim, nicio problemă. Și de la hotarul Bulgaria Turcia poți aduce gazul prin gazoductul transbalcanic care lucrează în regim revers. Tehnic, Federația Rusă, „Gapromul” poate aduce gaze în regiunea transnistreană prin Turcia. Acum, atenție, ca să folosească acest gazoduct, „Gazprom” trebuie să participe la licitație pentru rezervarea capacităților. Deci, trebuie să plătești pentru folosirea lor. Licitația pentru a folosi gazoductele pentru ianuarie, va fi pe data de 16 decembrie. Asta înseamnă că dacă „Gazprom”, pe 16 decembrie, nu plătește pentru rezervarea acestor gazoducte, există o probabilitate foarte mare, va fi un steguleț roșu, că Moscova vrea să oprească tranzitul de gaze rusești spre regiunea transnistreană”, a declarat expertul.
Mihai Isac, analist de politică externă, consideră că încetarea cel puțin pentru o perioadă a livrării gazelor este un scenariu destul de probabil și tocmai pentru a pune presiune pe autoritățile de la Chișinău. „Trebuie să înțelegem că în aceste zile Transnistria joacă exact rolul pentru care a fost gândită și anume blocarea drumului european al Republicii Moldova, blocarea relațiilor dintre Republica Moldova și Occident. Facem abstracție de faptul că de peste trei decenii nu au fost luate măsuri menite să faciliteze reintegrarea în spațiul constituțional a regiunii respective și aceasta îi permite Rusiei să-și atingă scopurile”, opinează Mihai Isac.
Potrivit lui, nu este clar de ce autoritățile de la Chișinău nu au folosit această perioadă, cel puțin perioada de la declanșarea invaziei ilegale pe scară largă a Federației Ruse împotriva Ucrainei, pentru a începe să implementeze măsuri care să forțeze într-un fel sau altul regimul separatist să vină la masa negocierilor. În opinia sa, cei peste doi ani sunt pierduți, pentru că a fost perioada în care autoritățile de la Chișinău au beneficiat de o majoritatea confortabilă în Parlament care permitea implementarea unor măsuri în acest sens.
„Dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat chiar în aceste zile în Siria, vedem că Vladimir Putin și Federația Rusă nu au niciun regret față de partenerii lor, față de cei care au crezut în protecția lor. Așa cum au fost sacrificați armenii din Nagorno-Karabah, așa cum a fost sacrificat regimul lui Bashar al-Assad, vedem că și locuitorii din regiunea aflată sub ocupație militară rusă sunt doar pioni în planurile Kremlinului față de Republica Moldova. În același timp, vedem deja declarații foarte dure din partea liderilor de la Tiraspol, vedem ce se scrie pe canalele de Telegram din regiune, deja populația este pregătită pentru a învinui Republica Moldova de orice degradare a condițiilor, mai ales în timpul iernii”, spune analistul de politică externă.
Mihai Isac a mai menționat că pare puțin ciudat modul în care autoritățile de la Chișinău au acționat, pentru că în ultimele zile au fost mai multe declarații decât au fost tot anul. Faptul că s-a ajuns în această situație este cel puțin greu de explicat pentru analiști, pentru publicul larg. Tot anul, inclusiv în perioada campaniei electorale, am auzit cum „am scăpat de orice formă de dependență energetică majoră de Federația Rusă”, cum cu ajutorul partenerilor externi se va reuși să se treacă și peste această iarnă”, a mai spus Mihai Isac.
Dezbaterea publică la tema „Gazele pentru regiunea transnistreană ca problemă de securitate națională” este organizată în cadrul ciclului de dezbateri „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.
