Tema foametei din primii ani de după cel de-al Doilea Război Mondial nu este una nouă în spațiul public din Republica Moldova. Sunt multe, vii și dureroase povestirile supraviețuitorilor acelei crime împotriva umanității, organizată de fostul regim. Însă, de multe ori, în aceste istorii lipsesc elementele cheie, cum ar fi de exemplu, cine se face responsabil de toate câte li s-au întâmplat atunci victimelor foametei ? Și ce este de făcut ca astfel de lucruri să nu se mai repete? Aceasta pentru că, în acea țară, cu acel regim, populația nu avea de unde să cunoască și să expună toată povestea în complexitatea ei. Subiectul a fost discutat de către participanții la dezbaterea publică „Foametea organizată din 1946-1947: victime, călăi, memorie”, organizată de Agenția de Presă IPN.

Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a declarat că foametea în masă este un dezastru social cauzat de o lipsă prelungită de alimente și care duce la slăbirea organismelor și chiar la moarte în masă a populației pe teritoriul unor regiuni mari. Potrivit lui, la nivel național, responsabil de neadmiterea foametei este Guvernul, care are obligația, potrivit Constituției Republici Moldova, să asigure un nivel decent de viață potrivit.

La nivel internațional, ONU a adoptat în 1974 Declarația universală privind eliminarea foametei și a malnutriției. Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) este agenția specializată a Națiunilor Unite care conduce eforturile internaționale de combatere a foametei. Scopul este asigurarea securității alimentare pentru toți, ca populația să aibă acces regulat la alimente de înaltă calitate. Cu 195 de membri, FAO lucrează în peste 130 de țări din întreaga lume.

„Dacă ne referim la memoria istorică, ea reprezintă conștientizarea trecutului, împreună cu laturile sale pozitive și negative, dorința de a recrea evenimente reale din trecut pentru a trage învățăminte și a le transmite generațiilor viitoare pentru a evita astfel de cataclisme. Republica Moldova a fost parte a Uniunii Sovietice. Foametea în masă pe care au îndurat-o cetățenii noștri a avut loc în cadrul Uniuni Sovietice, de aceea memoria istorică contează”, a notat Igor Boțan.

Expertul a menționat că în perioada sovietică au fost trei valuri de foamete în masă. Trei au cuprins și regiunea transnistreană, iar unul a cuprins și malul drept al Nistrului. Este vorba despre foametea din perioada anilor 1921-1922, care a cuprins 35 de provincii din Rusia Sovietică, inclusiv sudul Ucrainei. Un alt val a cuprins anii 1932-1933, foamete cunoscută și sub denumirea de „holodomor”. Atunci țăranii erau deposedați de alimente, pentru că Uniunea Sovietică era în proces de industrializare. Al treilea val este cel dintre anii 1946-1947 – foamete care a cuprins sudul Ucrainei, Basarabia. Potrivit lui Igor Boțan, oamenii de la noi țin minte mai bine al treilea val de foamete.

Lidia Pădureac, doctor în istorie, prorector, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, a declarat că însăși RSS Moldovenească a fost un stat creat prin dictat. Or, în 1939, Hitler și Stalin, prin Pactul Ribbentrop-Molotov, s-au înțeles cu privire la împărțirea sferelor de interese în Europa. Astfel, prin notele ultimative din 26 și 28 iunie, adresate României, Uniunea Sovietică, forțat, a acaparat teritoriile Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța. Potrivit ei, imediat a început perioada în care statul sovietic implementa acele politici care erau specifice acestui stat totalitarist.

„Avem o perioadă în care în Basarabia lucrurile revin la normalitate – 1941, când Basarabia revine în componența României. Însă în anul 1944 teritoriile Basarabiei iarăși sunt sub dominația Uniunii Sovietice și chiar însăși crearea RSS Moldovenească trezește un mare semn de întrebare, întrucât în componența acestei republici au fost incluse câteva teritorii din Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, ceea ce am zice Transnistria și șase județe din Basarabia. Celelalte teritorii au fost iarăși rupte și incluse în componența Ucrainei. Astfel, în 1944 avem RSS Moldovenească unde încep exact aceleași procese și represiuni care au avut loc și în alte regiuni ale Uniunii Sovietice”, a notat doctorul în istorie.

Lidia Pădureac a declarat că, încă din vara anului 1946, autoritățile locale informau autoritățile de la Chișinău despre faptul că oamenii rămân fără alimente. Din cauza evidentă a fiscalității excesive. „Atunci când vorbesc despre această fiscalitate excesivă –într-adevăr așa a fost. Impozitele sunt unul dintre motivele foametei, suprapus la faptul că în 1946, recolta a fost mai mică din cauza unei secete. Și atunci când vine vorba despre vină, vina o poartă instituțiile statului. Victime, în principiu, a fost toată populația RSS Moldovenească, cu excepția nomenclaturii de partid. Toți oamenii au suferit din cauza acestei foamete. Dacă ne uităm la cifre, nu putem să nu vedem un aspect specific. Noi spunem că 10% din populația RSS Moldovenească a murit din cauza foametei în perioada anilor 1946-1947. Această cifră o raportăm la întreaga populație a RSS Moldovenească, de pe ambele maluri ale Nistrului. Dar dacă urmărim datele statistice oferite de documentele de arhivă, observăm un fenomen mult mai dramatic. Dacă urmărim, de exemplu, ianuarie 1947, coraportul dintre natalitate și mortalitate, în raioanele din stânga Nistrului, natalitatea era egală cu mortalitate. În raioanele din dreapta Nistrului, mortalitatea depășea natalitatea de trei ori”, explică prorectorul Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți.

Olga Trandafilofa, muzeograf, satul Avdarma, UTA Găgăuzia, a menționat că, din istoria Basarabiei se știe că în anii 1902-1903 a fost secetă în regiune, dar nu s-au înregistrat decese din cauza distrofiei și a foametei. Și în 1933 a fost iarăși o secetă gravă, dar nimeni nu a murit din cauza foametei. Atunci, autoritățile române au deschis magazine, cantine pentru cele mai sărace segmente ale populației și au avut grijă ca oamenii să nu ezite să meargă acolo cu copii

„Lichidarea proprietății private asupra pământului, desființarea modului de viață stabilit și declanșarea secetei de doi ani au devenit motivele foametei în masă din 1946-1947 în regiune. Tragedia nu a ocolit nici localitatea Avdarma. Peste 800 de oameni au murit de foame în sat. S-a stabilit numele, vârsta și data decesului a 583 de persoane. Lucrările de căutare continuă”, a declarat muzeograful.

Potrivit ei, moartea în masă a oamenilor nu a oprit autoritățile sovietice. Carnea și produsele lactate au fost confiscate de la oameni sub forma unor impozite în natură, chiar și pe seama restanțelor pentru anii 1944-1945, ani de război. Reprezentanți speciali ai puterii de stat, împreună cu activiști locali, identificau locurile oamenilor în care erau depozitate alimentele, cerealele și au efectuat confiscarea completă a acestora.

„Au fost emise certificate de deces în care cauza decesului indicată este distrofia. Mulți au fost duși la morminte comune din cimitir fără ca să fie înregistrat faptul morții în sine. Din cauza foametei din 1946-1947, au murit circa 25-30% din locuitorii Găgăuziei moderne, care cuprinde trei orașe și 23 de sate”, a notat Olga Trandafilofa.

Vasile Șoimaru, deputat din Fracțiunea Partidului Acțiune și Solidaritate, este autorul proiectului de hotărâre, potrivit căruia, Ziua comemorării victimelor foametei organizate din anii 1946-1947 este marcată în cea de-a treia sâmbătă a lunii aprilie. El spune că a încercat în toate cele trei legislaturi din care a făcut parte să promoveze o asemenea inițiativa, însă nu a avut susținere. „Am fost în trei legislaturi și nu aveam cu cine vota. După 32 de ani au venit în Parlament copiii deputaților primului Parlament - care în anii 90 au încercat prima dată să adopte un astfel de document– și au votat acest proiect de hotărâre care ne permite să comemorăm victimele foametei organizate de comunism pe meleagurile noastre. Și dacă ați observat, deputații de stânga au părăsit Parlamentul pentru că ei nu vor să audă că foametea a fost organizată. Ei spun că a fost foamete pentru că a fost secetă – nu este adevărat. Au fost măturate podurile și oamenii au fost omorâți. Aceasta nu se iartă”, a declarat Vasile Șoimaru.

Potrivit lui, scopul urmărit cu zeci de ani în urmă a fost în primul rând – viitoarea colectivizare. „Să-i facă pe oameni cuminți, ascultători. Cei care sunt buni gospodari să se ducă să ridice Siberia, că era în buruieni toată – de la Ural până la Pacific, dar aici vor rămâne oamenii care vor fi ascultători. Mai ales dacă îi trecem prin foamete o să ne asculte mult și bine și o să putem și comunismul să-l construim. Uite că nu s-a întâmplat această „minune””, spune Vasile Șoimaru.

Deputatul spune că toamna trecută a mers pentru prima dată în satul Avdarma și fost surprins ce localitate frumoasă este, dar și că localnicii găgăuzi au fost primii care au comemorat victimele foametei organizate. De asemenea, a avut ocazia să vadă muzeul și complexul memorial. Parlamentarul a îndemnat cetățenii să meargă să viziteze acest sat pentru a urma un exemplu de comemorare a oamenilor care au murit fără a avea vreo vină.

„Moartea de foame este cea mai strașnică moarte. E strașnic să vezi cum moare omul într-o săptămână, în două săptămâni de foame. Se stinge și vede cum se duce în lumea cealaltă. Cine a inventat acest lucru? Nimeni nu s-a ocupat de asta. Eu cred că au fost oameni concreți care au elaborat acest proiect de înfometare a populației. Ucraina a fost prima”, a menționat Vasile Șoimaru.

Dezbaterea la tema „Foametea organizată din 1946-1947: victime, călăi, memorie”, este ediția a 10-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”, desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.