În a treia sâmbătă a lunii aprilie sunt comemorate victimele foametei organizate de regimul sovietic în perioada 1946-1947. Doctorul în istorie Artur Leșcu, expertul Comunității WatchDog.MD, spune că este una dintre cele mai întunecate și dureroase perioade din istoria țării. În mai puțin de doi ani, peste 200 de mii de oameni și-au pierdut viețile, aceasta fiind printre cele mai mari tragedii prin care a trecut Moldova. Și se presupune că numărul victimelor este mult mai mare decât cel anunțat, întrucât datele referitoare la amploarea acestei tragedii umane au fost secretizate, transmite IPN.
Artur Leșcu a menționat că în acea perioadă satele din Moldova au pierdut în medie10% din populație. Cel mai grav a fost afectat sudul țării. Unele localități găgăuze au pierdut până la jumătate din locuitori. Istoricii au estimat că din cauza foametei a murit aproximativ 5% din populația RSSM, de zece ori mai mult decât în Rusia și de 5 ori mai mult decât în Ucraina.
„Deși vina pentru atrocitățile care au avut loc o poartă conducerea politică sovietică, autoritățile de atunci au făcut tot posibilul ca principalele cauze ale foametei să fie considerate seceta și urmările războiului, iar despre tragedie să nu se vorbească deloc. Și ca rezultat oamenii rămași în viață să-și iubească tiranul, devenind unica lor sursă de existență. Putea fi evitată o asemenea catastrofă? Absolut sigur”, afirmă expertul.
Potrivit lui, întreaga Europă a resimțit efectele secetei, dar nicăieri populația nu a fost îndobitocită așa încât să ajungă la canibalism, cum s-a întâmplat în URSS. Mai mult, rezervele de grâu erau suficiente pentru a-i ajuta pe oameni, însă Stalin și sovieticii de pe loc nu au redus intenționat planurile de colectări, lăsându-i pe oameni efectiv fără niciun grăunte sau animal. Puterea sovietică nu numai că nu a intervenit pentru a ajuta populația, dar a exportat cerealele și l-a făcut pe Stalin mândru, transformând URSS în cel mai mare furnizor din lume.
Doctorul în istorie precizează că totul a început în primăvara anului 1944, imediat după ocuparea Basarabiei. Noua putere sovietică a impus predarea obligatorie a produselor agricole în folosul așa-numiților eliberatori. Au fost stabilite cote, iar gospodăriile țărănești au fost obligate să predea alimente. Cine se eschiva rămânea fără rezerve și era obligat să plătească o amendă echivalentă costului produselor nelivrate. Scopul era să scoată din RSS Moldovenească cât mai multe resurse.
În 1946 era perioada de plin dezastru, seceta afectase în special sudul Moldovei. Oamenii mureau de foame, în timp ce livrau sovieticilor ultimele produse care îi puteau salva. „Într-o notă cu titlu secret, este prezentată situația din Congaz și Ceadâr-Lunga, se indică că populația folosește carne de câini, carne de pisici, hoituri de animale. E răspândit canibalismul. Canibalismul era de fapt un fenomen prezent în toată țara. Au fost documentate oficial în jur de 40 de cazuri, realitatea însă a fost mult mai cruntă. Mărturiile disponibile astăzi, istoriile despre părinții care își sacrificau proprii copiii pentru a supraviețui sunt terifiante. Așa ceva este de neconceput în timpurile noastre”, menționează Artur Leșcu.
Potrivit lui, în acte cauza decesului de foame era trecută ca distrofie. În primăvara anului 1947, de distrofie ca urmare a foametei erau bolnavi aproape 240 de mii de oameni, adulți și copii. De fapt, numărul morților și al celor bolnavi din cauza foametei ar putea fi mult mai mare. Mulți oameni din sate nu aveau acte de identitate. Ceea ce face dificilă stabilirea unui număr exact. Arhivele arată că mulți plecau în căutare de mâncare și nu mai reveneau înapoi.
„Oamenii care au reușit să supraviețuiască au fost impuși să uite tragedia prin care au trecut. Puterea le-a interzis oamenilor să vorbească despre foamete, despre moți, despre canibalism. Și mulți dintre ei, generații mai târziu, au uitat. Atunci flămânzi și dependenți în totalitate de noul lor stăpân se mulțumeau cu tot ce le veneau de la sovietici și le permitea să supraviețuiască. Așa victimele au început să-și iubească tiranul. Foametea a fost cauzată de regimul sovietic prin însăși esența politicilor sale în raport cu oamenii. Este una dintre cele mai întunecate și dureroase perioade. Este important să cunoaște această pagină tragică din istoria noastră, să învățăm din ea”, a mai spus istoricul.
