O memorie istorică, una democratică, nu poate fi construită fără sprijinul autorităților statului. Memoria istorică joacă un rol esențial în procesul de construcție sau reconstrucție a națiunii. O declarație în acest sens a fost făcută de către Florin Abraham, conferențiar universitar, doctor habilitat în istorie, directorul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, în cadrul dezbaterii publice cu genericul „Stalinizarea și destalinizarea societății moldovenești”, organizată de IPN.
„Memoria istorică este în mod evident selectivă, este diferită de adevărul istoric, așa cum este el reconstruit de către istorici și operează în mod evident prin simplificare și esențializare. Memoria istorică o putem identifica prin diverse mituri și mitologii”, a explicat Florin Abraham.
Istoricul a menționat democrația nu poate funcționa prin amnezie, pentru că nu poate exista o societate cale stabilă democratică dacă mințile oamenilor sunt dominate de fantasmele trecutului, iar modul lor de raportare față de ceilalți nu este specific unei democrații liberale, ci unei societăți autoritare în care acea societate funcționează după principiul supunerii oarbe adesea, nu după cel al participării. În acest sens, Florin Abraham declară că, democratizarea societății trebuie să fie un obiectiv important actualmente pentru Republica Moldova, chiar mai importantă decât lupta anticorupție.
„Comunitatea istoricilor de la Chișinău este admirabilă, a făcut de-a lungul ultimilor decenii eforturi extraordinare pentru a scoate la iveală trecutul Basarabiei. Ținând cont și de situația reală a comunități profesionale, aș spune că este rândul guvernului să se implice mult mai serios în finanțarea cercetării istorice, să reconsolideze rolul Institutului de istorie. Rolul guvernului nu poate fi decât acela de a acorda sprijin public pentru propria memorie istorică a comunității basarabenilor pentru că altfel, desigur, întotdeauna se vor găsi alte priorități, dar istoricii trebuie să fie sprijiniți”, a declarat directorul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, Florin Abraham.
Cât privește legătura dintre memoria istorică și nostalgia după stalinism, Florin Abraham spune că lucrurile trebuie privite nuanțat. „O formă de nostalgie în legătură cu regimurile comuniste a apărut aproape imediat după sfârșitul războiului rece și a fost determinată în mod esențial de problemele, de greutățile tranziției și atunci populația și-a căutat perioada „glorioasă” în comunism, s-au dat la o parte dovezile umilinței și s-au luat ca elemente cele mai importante: stabilitatea locurilor de muncă, o infracționalitate aparent mai mică. În schimb chestiunile legate de victime au fost mult timp eludate, negate sau de-a dreptul minimalizate”, spune Florin Abraham.
El menționează că acesta este fenomenul global, dar în Federația Rusă lucrurile sunt mai complicate pentru că nu a avut de fapt loc niciodată o destalinizare profundă la nivel social. Florin Abraham spune că în multe state și mai ales în cele care sunt acum parte din NATO și UE au fost tranșate lucrurile, inclusiv la nivel statal prin poziții oficiale foarte clare de negare sau de condamnare a crimelor. Lucru care nu s-a întâmplat în spațiul rusesc, chiar dacă au existat anumite intenții. Potrivit lui, lipsa acestor măsuri explică ceea ce se întâmplă acum și anume apariția formelor de promovare a cultului personalității lui Stalin care devine un fel de personaj, adică „este cool să-l ai pe Stalin pe tricou sau pe alte obiecte vestimentare”.
Dezbaterea publică cu genericul „Stalinizarea și destalinizarea societății moldovenești” este organizată de către Agenția de presă IPN, în cadrul proiectului „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
