 |
|
| Anatol Țăranu | |
Încă trei luni în urmă, doar simpla enunțare a unei posibile intervenții militare ruse în Republica Moldova, ar fi fost calificată ca o pură speculație. Însă războiul din Ucraina a răsturnat vechile percepții a realităților geopolitice bazate pe respectarea dreptului internațional în relațiile interstatale. Previzibilitatea de odinioară a relațiilor internaționale se clatină periculos, Moscovei atribuindu-i-se rolul de destabilizator a vechii ordini mondiale. S-a ajuns până la aceia că la televiziunea rusă de stat, Rossia 1, se discută dezinvolt și chiar relaxant despre un potențial atac nuclear asupra Statelor Unite, contextul constituind lansarea recentă cu succes de către ruși a testului cu o rachetă balistică intercontinentală „Satan 2”. Potrivit propagandei ruse, o singură rachetă de acest tip ar putea distruge complet orașul New York. Pe acest fundal, costul real al securității unui stat, aidoma Republica Moldova, în lumina politicilor revanșarde ruse, se devalizează catastrofal.
Se inventează un motiv?
În toiul războiului din Ucraina, pe 18 martie 2022, pe stadionul Lujniki din Moscova, oficialitățile ruse organizează, cu participarea președintelui Putin, un mare miting de susținere a intervenției militare în țara vecină, la care este interpretat un cântec patriotic conținând, în traducere în română, următoarele cuvinte: „Ucraina, Crimeea, Belarus și Moldova – asta este patria mea!” Acest mesaj, ambalat într-o pretinsă formă artistică a unui șlagăr muzical, interpretat în prezența liderului politic al statului rus, sugerează că ambițiile Moscovei nu se limitează la Ucraina, ci țintesc mult mai departe. Și în calitate de confirmare pentru cazul Republicii Moldova vin dezvăluirile debordante ale unui înalt militar rus, generalul Rustam Minnekayev, comandantul adjunct al Districtului militar central al Rusiei, care a declarat că Moscova vrea să preia controlul deplin asupra sudului Ucrainei și Donbasului, intenționând să creeze un coridor terestru spre Crimeea, pe care Rusia a anexat-o în 2014, dar și un coridor spre autoproclamata republică separatistă Transnistria de pe teritoriul Republicii Moldova. „Controlul asupra sudului Ucrainei este o altă cale spre Transnistria, unde există, de asemenea, dovezi că populația vorbitoare de limbă rusă este oprimată”, a susținut belicosul Minnekayev, citat de TASS.
Rusia oprimă vorbitorii de limbă rusă din Transnistria
În conformitate cu cutuma diplomatică, ambasadorul Rusiei la Chișinău, Oleg Vasnețov, a fost convocat la Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene moldovenesc pentru a da explicații pe conținutul acestei declarații ale generalului rus, ele fiind calificate de către oficialitățile moldovenești drept nefondate și în contradicție cu poziția oficială a Federației Ruse de recunoaștere a suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, în frontierele recunoscute la nivel internațional. Totodată, a specificat Biroul politici de reintegrare a Guvernului de la Chișinău, având în vedere prezența militară a Federației Ruse în regiunea transnistreană, anume partea rusă exercită efectiv controlul asupra acestei regiuni a Republicii Moldova, fapt constatat în numeroase hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului. De aici reiese că generalul Minnekayev acuză partea rusă de oprimarea populației de limbă rusă în Transnistria. Un nonsens evident în logica generalului rus, dar în acest caz contează nu atât nuanțele de exprimare, cât necesitatea inventării unui casus belli în raport cu Republica Moldova.
Și mai mult a tensionat situația declarația recentă a prim-vicepreședintelui Comisiei Dumei de Stat pentru afacerile CSI, integrarea eurasiatică și relațiile cu compatrioții, Victor Volodatski, care nu a ezitat să sublinieze că în Transnistria locuiesc cetățeni ruși, iar ei, ca și cei din Lugansk și Donețk, doresc un viitor sigur, alături de Rusia. „Locuitorii din regiunea transnistreană sunt cetățenii noștri. Ei vor același lucru pe care îl doresc atât RPD, cât și LPR și Osetia de Sud. Ei înțeleg că numai împreună cu Rusia ei înșiși, copiii și nepoții lor pot continua să trăiască în siguranță și pace. Având în vedere că președintele Republicii Moldova, Maia Sandu a interzis Panglica Sf. Gheorghe pe teritoriul Moldovei, aceasta va fi o repetare a scenariului ucrainean. Nu trebuie să-i permitem lui Sandu și curatorilor săi români să declanșeze astăzi un alt război pe teritoriul Transnistriei. Tot acest nazism, care a prins rădăcini lângă noi, trebuie doar să fie distrus, dezrădăcinat și uitat de mulți ani”, a declarat Vodolatski.
Britanicii au anticipat provocările în Moldova
Pe 22 aprilie curent, Institutul Regal al Serviciilor Unite pentru Studii de Apărare și Securitate (RUSI) din Marea Britanie, publică un raport special denumit „Operațiunea Z: Episodul morții unei iluzii imperiale”, în care descrie cu multe amănunte „operațiunea militară specială”, eufemism oficial al Kremlinului pentru invazia Rusiei în Ucraina. Potrivit raportului în cauză, planul Moscovei constă în a stabili controlul efectiv asupra Ucrainei până la ziua victoriei, pe 9 mai. Iar unul dintre cele patru subcapitole ale raportului este destinat Republicii Moldova și influenței ruse în țara noastră. Autorii raportului susțin că serviciile secrete rusești planifică provocarea unei crize politice la Chișinău, pe fondul interzicerii simbolurilor invaziei în Ucraina prin intermediul protestelor în masă. Tot în acest raport se afirmă că, după ce Chișinăul a interzis utilizarea publică a simbolurilor militare rusești și a panglicii Sf. Gheorghe, serviciile secrete ucrainene au început să primească informații potrivit cărora generalul-maior Dmitri Milyutin de la Serviciul 5 al FSB, responsabil pentru Republica Moldova, discuta despre organizarea unei mișcări de protest în Moldova, care să folosească în mod intenționat simbolurile interzise în masă, incitând pe această cale spiritele și destabilizând situația politică internă.
N-au trecut nici trei zile după publicarea raportului menționat mai sus, cum pe 25 aprilie, mass-media din regiunea transnistreană a raportat că așa-numitul minister al securității de stat de la Tiraspol a fost bombardat cu lansatoare de grenade, chiar dacă la momentul atacului clădirea era pustie. Ulterior, în dimineața zilei de 26 aprilie, în raionul Grigoriopol au răsunat două explozii, drept urmare fiind scoase din funcțiune două antene radio ale centrului „Maiak”. A fost anunțat și un atac asupra aerodromului militar din Tiraspol. Ca la comandă, la televiziunile din Moscova s-a început un adevărat tsunami propagandistic privind necesitatea unui desant militar rus în Transnistria, concomitent cu recunoașterea independenței enclavei secesioniste transnistrene de către Duma de Stat. Iar unul din propagandiștii de vârf al lui Putin, Serghei Marcov, a declarat pentru cotidianul rus Pravda, că România intenționează să atace Transnistria cu sprijinul NATO și cu participarea armatei ucrainene, ca mai apoi să anexeze Republica Moldova. Anterior, și fostul ministru al apărării al așa-numitei Republici Populare Donețk, Igor Strelkov, a declarat că, potrivit informațiilor pe care le deține, România se pregătește pentru ocuparea Republicii Moldova.
Riscuri teoretice și practice, declarate și nedeclarate de invazie, din exterior
Judecând după maniera de comportament-precedent în Ucraina, putem deduce că în plan propagandistic Moscova, deja, este pregătită pentru invazia militară a Republicii Moldova. Însă, cel puțin deocamdată, nu s-au copt alte premise necesare, cum ar fi acelea de logistică militară. Situația din Odessa rămâne condiția definitorie privind calculul unei operațiuni militare în Republica Moldova. Dar rezistența Odessei impune o ajustare a planurilor ruse cu privire la joncțiunea cu Transnistria. Cel puțin la televiziunile din Moscova activ se discută planul unui desant rus pe litoralul din Bugeac al Mării Negre, ocolind și învăluind Odessa. În confirmarea existenței unui asemenea plan vine și distrugerea cu rachete ruse a podului de la Zatoka, unica legătură de cale ferată ucraineană cu această zonă. Pe de altă parte, secretarul Consiliului rus de Securitate, Nikolai Patruşev, insinuează că politicile Occidentului și ale regimului de la Kiev, duc la spargerea Ucrainei în mai multe state. În acest context este bine să rememorăm un vechi plan secesionist de creare a așa numitei republici din Bugeac, eșuat în 2015, dar care, pus în aplicare azi, comportă un pericol suplimentar de revigorare a separatismului găgăuz în Republica Moldova.
Chiar dacă la nivel oficial poziția Moscovei în raport cu Republica Moldova este exprimată în termini conciliatori de către viceministrul rus de externe Andrei Rudenko, care la această etapă a evenimentelor atestă faptul că Rusia nu vede niciun risc în regiunea separatistă a Republicii Moldova - Transnistria - și dorește o soluționare pașnică a situației de acolo. Însă această atitudine împăciuitoare a oficialului rus pe nimeni nu trebuie să inducă în eroare, luând în calcul declarațiile de nu demult, la cel mai înalt nivel ale Moscovei, despre imposibilitatea unui război împotriva Ucrainei, care, până la urmă, s-au adeverit a fi o înșelăciune ordinară. Nici dificultățile de aprovizionare a unei operațiuni militare ruse în Republica Moldova nu pot servi ca garanție împotriva unei eventuale agresiuni. Să ne aducem aminte despre gafa fundamentală de calcul a strategilor de la Kremlin privind perspectiva războiului din Ucraina. Mai mult, în lumina împotmolirii militare în Ucraina, Putin are nevoie de o istorie militară de succes pentru a o vinde opinii publice ruse în cadrul festivităților de 9 mai. Republica Moldova, cu o armată națională ignorată de politicul moldovenesc pe parcurs de 30 de ani, cu o societate dezlânată identitar, cu o puternică coloană a cincea pro rusă este o țintă facilă, dacă nu ideală pentru planurile revizioniste ale lui Putin. În aceste condiții ar fi o mare iresponsabilitate politică, dar și civică să fie ignorate toate aceste riscuri iminente ale unei invazii militare ruse în Republica Moldova.
Suport urgent pentru armată
Este adevărat că potențialul de ripostă a Chișinăului la aceste riscuri este supărător de limitat. Cu atât mau mult este nevoie să fie activate toate posibilele răspunsuri la provocările de securitate existente. Este categoric contraindicat ca aceste răspunsuri să se limiteze doar la deciziile oficial anunțate de Conciliului Superior de Securitate, din 26 aprilie curent. Republica Moldova are nevoie nu doar de chemări la vigilență, dar și de măsuri practice de descurajare militară a potențialii agresiuni din exterior, în speță, din partea forțelor militare ruse și forțelor paramilitare transnistrene, cantonate în stânga Nistrului. Armata Națională are nevoie de urgență să fie înzestrată cu un număr suficient de rachete anti-tanc și anti-aviație de tip Javelin și Stinger – armament defensiv - care și-au dovedit eficiența în războiul din Ucraina. Este inadmisibil să se ignore prezența a zeci de tancuri și elicoptere de luptă în Transnistria, pe când Armata Națională este în lipsă totală de asemenea gen de armament.
Un stat poate fi apărat doar de cetățenii săi, conștienți de cauza pe care o apără
Escaladarea tensiunilor în Transnistria riscă să fie complementată cu posibile conflicte interne pe malul drept al Nistrului pe motiv de percepere neunivocă și uneori diametral opusă de diferite segmente ale societății moldovenești, a semnificației istorice a zilei de 9 mai, fapt care cu ușurință poate fi folosit de Moscova ca argument de pretinsă încălcare a drepturilor cetățenilor ruși în Republica Moldova și, în consecință, ca pretext pentru o intervenție militară în pretinsa apărare a lor. În aceste condiții, imperios se cere ca opoziția politică de stânga să renunțe în acest an, din considerente de securitate națională, la organizarea acțiunilor publice de amploare privind celebrarea zilei de 9 mai. Încălcarea acestei cereri absolut justificate, echivalează cu complicitatea la ațâțarea războiului și cu trădare de Patrie. A fost o ratare lipsa acestei cerințe, cum și a aprecierii respective a refuzului de către opoziția de stânga de a se conforma cererii, în deciziile recentului Consiliu Suprem de Securitate.
În ultimele zile au început să crească exponențial riscurile extinderii războiului asupra Republicii Moldova. În aceste condiții încercările de a prezenta aceste riscuri prin prisma unor speculații de presă, menite să inducă panică în societate, devin categoric contraproductive și chiar periculoase. La această etapă este nevoie de o mobilizare masivă a societății moldovenești, de măsuri deosebit de energice de consolidare a capacității de apărare a statului. Un stat poate fi apărat doar de cetățenii săi, conștienți de cauza dreaptă pe care o apără. De aici comunicarea publică, alături de alte măsuri de consolidare a capacității de apărare a statului, devin o prioritate majoră a guvernării. E timpul să ne aducem aminte de vechiul și dea pururea actual dicton roman: „Vrei pace, pregătește-te de război”...
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
