„Europenizarea Găgăuziei este pe față și e salutară, deși este una pur circumstanțială. În astfel de circumstanțe și în pofida eforturilor propagandiștilor din țară și din exterior, escaladarea conflictului dintre Chișinău și Comrat se amână. Deocamdată. Eventuala acutizare a conflictului nu este exclusă, depinzând de evoluția războiului Rusiei împotriva Ucrainei...”
---

Găgăuzia în avangardă

Președintele Maia Sandu s-a întâlnit la 13 iulie 2022 cu președintele Adunării Populare a Găgăuziei, Dmitrii Constantinov pentru a discuta despre relațiile tensionate dintre autoritățile centrale și cele regionale. După întâlnirea menționată s-au remarcat diferențe substanțiale în comunicatele de presă ale Președinției și Adunării Populare. Pe de o parte, comunicatul Președinției pune accentul pe subiecte referitoare la: situația socio-economică din țară; necesitatea consolidării păcii și bunei înțelegeri în societate, pentru depășirea crizelor provocate de războiul din Ucraina; informarea cetățenilor despre integrarea europeană a Republicii Moldova și beneficiile acesteia. De cealaltă parte, comunicatul Adunării Populare evidențiază: încălcarea de către autoritățile centrale a procedurii de solicitare a statutului de candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană; necesitatea respectării competențelor Autonomiei, prevăzute de Legea cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei; îmbunătățirea eficienței grupului de lucru interparlamentar etc.

În pofida diferențelor evidențiate, întâlnirea și-a atins scopul, potolind, deocamdată, elenul propagandistic al forțelor interne și externe, îndreptat spre acutizarea relațiilor dintre Comrat și Chișinău. În acest context, este de remarcat că întâlnirea a fost precedată de adoptarea, la 6 iulie 2022, a declarației Adunării Populare privind atitudinea față de obținerea de către Republica Moldova a statutului de candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană. Declarația menționată este inedită, întrucât marchează o schimbare cardinală a atitudinii elitelor găgăuze față de procesul de integrare europeană. Cele mai importante teze ale declarației exprimă:

• neopunerea față de integrarea europeană, abținerea deliberată de a comenta depunerea cererii de aderare la UE pentru a evita eventualele acuzații de creare a obstacole pentru viitorul european al Republicii Moldova;
• nemulțumirea față de lipsa transparenței în procesul de obținere de către Republica Moldova a statutului de candidat pentru aderarea la UE, neimplicarea autorităților Găgăuziei în acest proces;
• nemulțumirea față de ignorarea de către autoritățile centrale a unui șir de împuterniciri oferite Găgăuziei;  
• certitudinea că obținerea statutului de țară candidată pentru aderarea la UE  va contribui la implementarea reformelor necesare pentru justificarea viitorului european al dezvoltării țării;
• încrederea că statutul de candidat pentru aderarea la UE le oferă o șansă inedită autorităților centrale să-și manifeste atașamentul pentru valorile europene;
• eventualul scepticism față de parcursul european al țării, dacă doleanțele exprimate și împuternicirile legale ale Găgăuziei vor fi ignorate etc.  

Citind declarația Adunării Populare se creează impresia că forul reprezentativ al găgăuzilor a dorit să transmită un mesaj foarte simplu – autoritățile găgăuze sunt mai pro-europene decât autoritățile centrale, reprezentând avangarda autentică a europenizării Republicii Moldova. În acest context, este important să fie evidențiat și avertismentul exprimat în declarație - în eventualitatea nerealizării doleanțelor Adunării Populare, aceasta din urmă va apela la conducerea Uniunii Europene și a țărilor prietene să devină garanți ai drepturilor găgăuzilor.

Nemulțumirile față de declarația Adunării Populare

Declarația Adunării Populare a Găgăuziei a trecut, practic, neobservată în Republica Moldova, dar a stârnit nedumeriri în presa din Federația Rusă. Astfel, Nezavisimaia Gazeta (NG) i-a dedicat Găgăuziei un editorial, în care constată cu regret că: „Pentru prima oară, regiunea Găgăuzia, orientată spre Rusia, a decis să se adreseze Occidentului pentru ajutor în protejarea drepturilor sale. Acest lucru poate fi explicat prin situația în care s-a pomenit Găgăuzia, care fiind prinsă între Moldova, pe de o parte, și România, de cealaltă, nu are granițe comune cu Rusia. Găgăuzii, pe fundalul conflictului din Ucraina, sunt nevoiți să caute garanții nu de la Moscova, ci de la Bruxelles”. Mai mult, NG ajunge la concluzia că ceva similar i se poate întâmpla și Transnistriei, care fiind flancată de Moldova și Ucraina “nu se grăbește să-și demonstreze deschis sprijinul pentru Federația Rusă”. Straniu, nimeni nu vrea să devină carne de tun.  

Alte publicații rusești își exprimă regretul că Găgăuzia a renunțat, de fapt, la politica de separare de Republica Moldova, nedorind să urmeze modelul transnistrean pentru a deveni un nou focar de instabilitate în Europa Centrală. De fapt, Kremlinul este nemulțumit de oferirea Moldovei a statutului de candidat la aderarea la UE, care creează premise pentru ca Moldova să fie pierdută complet – nu doar ca stat aliat, ci chiar și drept simplu partener. Situația s-ar schimba radical, dacă pe lângă Transnistria, Chișinăul ar mai avea încă o regiune necontrolată – Găgăuzia. Concluzia la care ajung propagandiștii este că cu două regiuni necontrolate, integrarea europeană a Moldovei ar fi înghețată temeinic pe o perioadă nedeterminată. Locul țărilor cu dispute teritoriale nerezolvate este în “zona gri”, nicidecum în cadrul UE, care reprezintă un spațiu comun fără bariere vamale, cu fluxuri și suporturi financiare mari pentru ajutorarea țărilor cele mai sărace.

Uneori ar trebui să le fim recunoscători propagandiștilor pentru accesele de sinceritate. Principala nemulțumire se referă la interzicerea în Republica Moldova a propagandei rusești. Asta fiindcă libera circulație a propagandei ar lărgi mult auditoriul pentru sensibilizarea publicului față încălcarea drepturilor găgăuzilor și discriminarea acestora pe motiv că la scurt timp după începerea operațiunii speciale a Rusiei în Ucraina, Chișinăul a interzis cetățenilor să folosească simbolurile Victoriei și operațiunii speciale – panglica Sf. Gheorghe și semnele „Z”, „V” și „O”. Regretele sunt amplificate și de nestatornicirea Găgăuziei, care acum zece ani s-a înfrățit cu un șir de subiecți au Federației Ruse, beneficiind de suportul financiar al acestora. Curios, dar propagandiștii evită să exemplifice cum anume a beneficiat Găgăuzia, preferând să invoce generozitatea Rusiei față de regimurile separatiste din Abhazia și Osetia de Sud, care primesc anual câte 12 miliarde de ruble rusești, pentru menținerea pe linia de plutire, sau Transnistria care primește anual câte $1 miliard. Evident, propagandiștii ruși evită să ofere detalii despre cum se dezvoltă Abhazia, susținută de Rusia, și Adjaria, care se regăsește în componența Georgiei.

Ultima ratio a propagandiștilor ruși, în încercarea de a transforma Găgăuzia într-un fel de Donbass Moldovenesc, este să evoce pericolul românesc. Referindu-se la anexarea Moldovei, ei îl citează pe ex-președintele Republicii Moldova, Igor Dodon: „România se pregătește să-și trimită trupele pe teritoriul Moldovei și să anexeze țara. Se creează o amenințare rusească imaginară pentru a justifica intrarea trupelor NATO”. Nu e de mirare că Igor Dodon face astfel de declarații, odată ce el a fost unul dintre principalii susținători ai referendumului ilegal din 2 februarie 2014, în cadrul căruia Găgăuzia și-a proclamat independența amânată față de Republica Moldova, până la eventuala unire cu România, și preferința pentru vectorul integrării eurasiatice. A procedat Dodon astfel din convingere? Nu e simplu de răspuns la această întrebare, dacă ținem cont de zicala – cine plătește, acela arvonește. Este, oarecum, straniu că, după 8 ani de la referendumul menționat, elitele găgăuze și-au schimbat atitudinea față de integrarea europeană, sub presiunea circumstanțelor, evident, iar Igor Dodon ba!   

Concluzii

Europenizarea Găgăuziei este pe față și e salutară, deși este una pur circumstanțială. În astfel de circumstanțe și în pofida eforturilor propagandiștilor din țară și din exterior, escaladarea conflictului dintre Chișinău și Comrat se amână. Deocamdată. Eventuala acutizare a conflictului nu este exclusă, depinzând de evoluția războiului Rusiei împotriva Ucrainei.