[ - Cum apreciaţi astăzi capacitatea cetăţenilor ţării de a se mobiliza în preajma obţinerii independenţei şi ce învăţăminte ar trebui să tragem din evenimentele legate de puciul de la Moscova produs la 19-21 august 1991?]
Când s-a anunţat puciul la Moscova, când vroiau să intre în Chişinău coloane de tancuri trimise special să intimideze poporul, eu şi alţi câţiva deputaţii de atunci, am ieşit şi i-am convins pe ofiţerii din fruntea lor să rămână în bazele militare din afara capitalei, pentru a evita un măcel. La finele lunii august 1991 capacitatea de mobilizare a populaţiei a fost uriaşă. În prima noapte de puci în stradă au ieşit, cel puţin 50-60 mii de persoane. A doua zi, tot Chişinăul era plin de oameni. Cu zecile de mii au înconjurat în câteva rânduri televiziunea şi radioul din Dealul Schinoasei. Înţelegeam că era singura cale să comunicăm cu poporul. Am înconjurat Parlamentul, Guvernul. Am păzit intrările în oraş. Am ieşit să ne apărăm idealurile şi tineri şi bătrâni. Acest popor poate acţiona în unison, dacă există un vector bine gândit.
[ - Aniversarea a 16-cea are anumite semne distinctive, în comparaţie cu altele?]
Cel mai distinctiv semn al acestei aniversări este sărăcia masivă care domneşte în republică şi faptul că nu se văd nici un fel de reforme, nici un fel de schimbări de mentalitate, atât la nivelul electoratului, cât şi la nivelul elitei politice. Am votat independenţa R. Moldova şi îmi asum responsabilitatea pentru acel vot. Din păcate, aşteptările poporului nu s-au realizat. Ca publicist, ca fost om politic, îndrăznesc să spun că R. Moldova merge într-o direcţie completamente greşită. Chiar dacă alegerile locale din acest an au demonstrat că se doreşte schimbarea, spre regret, mentalitatea alegătorilor este încă una post-sovietică, orientată împotriva bunăstării. E suficient să ieşi doar la 5 km distanţă de la Chişinău ca să vezi dezmăţul sanitar, educaţional – copii beţi, copii traficaţi. Un milion de oameni sunt plecaţi din ţară. Elitele intelectuale, politice şi religioase ale R. Moldova trebuie să aibă curajul să spună că aceşti 16 ani de independenţă au fost ani de fiasco.
[ - Care credeţi că sunt cele mai mari reuşite şi, respectiv, nereuşite ale R. Moldova în aceşti 16 ani de independenţă?]
Reuşitele, puţine la număr, sunt legate de dezvoltarea noastră intelectuală, de faptul că am conştientizat că suntem români. Mă refer la populaţia majoritară – 80 la sută dintre cetăţenii care, fie zic că vorbesc moldoveneşte, fie recunosc că vorbesc limba română. Am conştientizat că trăim în acelaşi spaţiu cultural cu alte 21-22 milioane de români.
Nereuşitele sunt multe. Am ajuns să ne schimbe istoria românilor, care se predă în şcoli, cu o istorie care nu ne aparţine. Preţurile au atins niveluri tragice, fără ca cineva să ţină cont de coşul de consum. Spre regret, poporul este nepăsător. Nimeni nu se plânge, de parcă le place să trăiască în sărăcie. Asistăm la o declasare a întregii societăţi. Rămânem un stat –termenul de ţară nici nu putem să ni-l atribuim – agrar, cu o populaţie rurală. Cei mai buni ingineri, pedagogi, agronomi, medici au plecat. La fel ca şi tineretul. Au rămas foarte puţini oameni buni pentru a constitui acea masă critică care să mişte motorul statului nostru. Am scris recent într-un articol – clasa politică, şi nu mă refer doar la Partidul Comunist, se bucură că au plecat cei peste un milion de cetăţeni ai R. Moldova, pentru că nu trebuie să le dai locuri de muncă, nu trebuie să le oferi salarii, nu trebuie să investeşti în şcoli, în grădiniţe, în spitale, etc. Chiar şi cei care gestionează pământul la ţară, paradoxal, se bucură că lumea pleacă. Astfel le rămâne mai mult pământ pe care să-l împartă la mai puţine guri.
[ - De ce credeţi ca R. Moldova a ajuns să fie calificată drept cea mai săracă ţară din Europa, iar un recent studiu realizat de către revista americană de politică externă „Foreign Policy” în preajma Independenţei arată R. Moldova ca fiind şi cea mai instabilă ţară din Europa? Când şi cum va putea scăpa de aceste calificative?]
Partidul Comunist a venit la putere să ne sărăcească în continuare. Vina pentru sărăcie o poartă Vladimir Voronin care şi-a asumat puterea prin acest partid şi care conduce autoritar acest stat. Nici opoziţia nu este departe. Nimeni nu o încurcă să facă memorii bine documentate pe care să le depună în organismele internaţionale. Vin experţi din străinătate să ne spună că suntem cea mai săracă şi cea mai instabilă ţară din Europa, deşi opoziţia este cea care ar trebui să o facă. Lucrurile se vor schimba doar atunci când vom ieşi în stradă 1,5 - 2 milioane de oameni cu drept de vot şi vom spune că suntem români, că vrem în Europa.
[ - Credeţi că integrarea europeană ca obiectiv strategic al R. Moldova independente este ireversibilă?]
Integrarea este ireversibilă, dar numai prin asumarea responsabilităţii de a fi român. Şansa noastră de a ajunge în UE, de a atinge un nivel de trai european, este doar România. Din 1991 şi până astăzi toate partidele care au fost la guvernare au putut să depună cerere de aderare, dar nu au făcut-o. În 16 ani de independenţă politicienii şi-au tot băgat vată în urechi, să nu audă plânsul cetăţenilor, mult prea timizi de fire. Lucrurile nu se vor schimba atâta timp, cât acceptăm dezmăţul comunist. Cele 200 de familii, să-l citez pe Kogălniceanu – 200 de boieri, care şi-au asumat responsabilitatea să conducă statul, nu reprezintă naţiunea. Dacă aşteptăm să ne integreze Voronin sau alţii care o fac pe politicienii, n-o să vedem Uniunea Europeană în vecii vecilor. Ni s-a spus clar: în următorii 50-60 de ani R. Moldova nu fa fi primită în familia europeană. Înregistrăm ritmuri de creştere economică atât de lente, încât ne trebuie150 de ani ca să atingem nivelul impus de UE.
[ - Credeţi că lucrurile pot fi schimbate?]
Dacă este iubire şi dacă sufletul este curat, dacă elanul românesc şi european al poporului nostru nu este afectat încă în întregime, vom reuşi. Trebuie să păstrăm sămânţă de moralitate, de credinţă şi de sfinţenie pe care au avut-o strămoşii, părinţii noştri, şi care a rezistat la nebuniile anilor 40-44, a rezistat foamei, colhozurilor. Avem un tricolor, avem un imn, avem Declaraţia de Independenţă - baza pe care putem construi o societate modernă la nivelul unei vieţi decente. Declaraţia de Independenţă condamnă comunismul, spune clar că suntem români şi că vorbim limba română. Avem un document politic serios, care ne permite să realizăm idealurile noastre.
