„Comuniștii moldoveni, la distanță de aproximativ ¾ de veac s-au arătat demni de moștenirea stalinistă, declanșând, la 7 aprilie 2009, o adevărat vânătoare împotriva tinerilor protestatari. Culmea este că actuala conducere PCRM insistă în continuare pe revenirea la practicile staliniste de altă dată...”
---
Coincidența începutului și sfârșitului
Pe 7 aprilie s-au împlinit 14 ani de la tragicele evenimente din 2009. Un șir de posturi TV și radio au dedicat reportaje, depănând iarăși și iarăși firul evenimentelor de atunci. Subiectul a fost dezbătut în Parlament, iar președintele Maia Sandu s-a referit la acele evenimente, invocând contextul actual: „Ziua de 7 aprilie 2009 marchează maturitatea poporului nostru, care niciodată nu va mai accepta să fie înghițit de dictatură,... cetățenii noștri, au ieșit în stradă pentru a manifesta pașnic împotriva unui regim corupt... Datoria noastră este să răzbunăm morțile și torturile tinerilor printr-o reformă adevărată a justiției”. Din cele declarate ar trebui să înțelegem că justiția este de vină pentru că după atâția ani nu știm adevărul despre deturnarea protestelor pașnice în acte de violență, soldate cu victime umane.
O atenție deosebită evenimentelor din 7 aprilie 2009 o acortă și Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), care se afla la guvernare în acea perioadă. În abordarea lor, propagandiștii PCRM au recurs la exploatarea unor elemente ale mitului despre paradisul pierdut. Ei amintesc că anume la 7 aprilie, în 2001, liderul PCRM, Vladimir Voronin, a fost învestit în funcția de șef al statului, devenind simbol al edificării și modernizării europene a Republicii Moldova. Pe de altă parte, propagandiștii deplâng faptul că peste exact opt ani de zile, tot la 7 aprilie, guvernarea PCRM a primit o lovitură din partea așa-zisei revoluții Twitter, care a pus capăt paradisului comunist.
Cine a stat în spatele evenimentelor din 7 aprilie 2009?
Actualmente, potrivit propagandiștilor comuniști: „nimeni nu vrea să afle – cine a stat în spatele evenimentelor din 7 aprilie? Acest lucru este deja cunoscut. Aceștia sunt cei care au fost principalii beneficiari ai schimbării puterii în țară. În primul rând, vorbim despre grupuri criminale și politice, care la începutul anilor „2000” și-au pierdut puterea și, odată cu aceasta, capacitatea de a jefui țara”. Este o declarație foarte vagă, deși parțial adevărată. Vorba e că la începutul anilor 2000 puterea a fost pierdută de nimeni altul decât de ex-președintele Petru Lucinschi, care a fost ales în funcția de președinte, inclusiv cu sprijinul liderului PCRM, Vladimir Voronin. Iar data exactă la care Lucinschi a pierdut puterea este 5 iulie 2000, când fracțiunea PCRM, condusă de Voronin, a votat trecerea Republicii Moldova la regimul parlamentar.
Despre cei care au provocat nemulțumirea tinerilor și, respectiv, protestele acestora pe 7 aprilie 2009, de asemenea, știm destul. Totul a început odată cu înscenarea, la începutul campaniei electorale parlamentare din 2009, a atentatului la viața liderului Partidului Popular Creștin Democrat (PPCD), Iurie Roșca, care devenise aliatul fidel al PCRM. Acea istorie a servit drept preludiu pentru un atac furibund al guvernanților la adresa opoziției, neputând să nu provoace reacții adverse. Respectiv, afirmația că în spatele evenimentelor din 7 aprilie au stat principalii beneficiari ai schimbării puterii nu este tocmai precisă. Totuși, s-ar putea să fie adevărat că în spate deturnării protestelor pașnice, transformarea acestora în acte de violență, au stat anumiți beneficiarii ulteriori. Dar cine ar fi acei beneficiari? De exemplu, potrivit Procuraturii generale, beneficiari ai devalizării sistemului bancar sunt Vlad Plahotniuc și Ilan Șor: „Dispunem de probe incontestabile, care indică faptul că anume cetățeanul Plahotniuc este beneficiarul banilor, obținuți sub formă de credit de la BEM, prin intermediul grupului Șor, acoperit în consecință de mijloacele financiare ale Băncii Naționale...”
Despre Ilan Șor știm că a fost și este o persoană foarte apropiată liderului PCRM, Vladimir Voronin, ultimul manifestându-se chiar în postura de nuntaș de onoare al primului. Despre relația specială dintre clanul Voronin și Vlad Plahotniuc știm din presa, care a elucidat cu lux de amănunte relațiile dintre cei doi. Relațiile lor au evoluat dramatic, dovedindu-se că la un moment dat nu Plahotniuc era dependent de Voronin, ci invers. Vorba e că datorită prieteniei lui Vladimir Voronin cu Vlad Plahotniuc, fiul primul – Oleg, a devenit extrem de bogat, permițându-și să cheltuiască milioane de lei fără declararea provenienței banilor. Respectiv, când Voronin a plecat de la guvernare, iar Plahotniuc a intrat, s-a dovedit că: “Centrul Anticorupție investighează din ce surse si-a alimentat Oleg Voronin cardul personal, cu care a plătit in 2008-2009 mărfuri și servicii in valoare de 67 milioane de lei, in afara granițelor Republicii Moldova, având in vedere ca la fisc a declarat venituri de 4 milioane de lei. CCCEC s-a autosesizat în urma unor materiale de investigație publicate de ziarul TIMPUL in decembrie 2009”. În consecință, împotriva fiului liderului PCRM a fost deschis un dosar penal, care a rămas suspendat, până în prezent nu se cunoaște soarta acestuia. Ceea ce cunoaștem sunt metodele pe care Plahotniuc li-ar fi utilizat pentru a-l reduce la tăcere pe liderul PCRM. Într-adevăr, după acel epizod, Voronin n-a scăpat o vorbă despre implicația lui Plahotniuc în capturarea instituțiilor statului, furtului miliardului etc. În schimb, ori de câte ori a avut ocazia, a justificat neimplicarea lui Plahotniuc în evenimentele din 7 aprilie 2009.
Trec anii, se schimbă versiunile, iar adevărul rămâne neelucidat
Ceea ce știm cu certitudine este că pentru a răspunde la întrebarea – cine stă în spatele evenimentelor din 7 aprilie 2009? - guvernarea PCRM a constituit la 24 aprilie 2009 Comisia de stat pentru elucidarea evenimentelor din 7–8 aprilie. Scopul declarat al Comisiei de stat era ca, până la 5 mai 2009, să prezinte Parlamentului un raport privind rezultatul investigațiilor. Către data menționată, dar și ulterior, n-a fost prezentat niciun fel de raport. În schimb, a fost montat în mare grabă un film propagandistic despre evenimentele menționate, care urma să servească drept armă electorală pentru alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009. Calculele PCRM au fost greșite, filmul nu a fost deloc credibil, iar comuniștii nu au mai putut obține majoritatea parlamentară, fiind scoși de la guvernare. În schimb, autorul filmului de tristă faimă este astăzi deputat din partea PCRM, învrednicindu-se de un loc de frunte în listele comuno-socialiste de candidați.
Filmul propagandistic menționat nu costă o para chioară, pentru că nici comuniștii nu cred în cele montate de autorul propagandist. Respectiv, de-a lungul anilor, versiunile PCRM privind evenimentele din 7 aprilie 2009 s-au schimbat de nenumărate ori. Astfel, printre versiunile cele mai răspândite a figurat și cea lansată, la 15 iunie 2009, de însăși Vladimir Voronin, care afirma că în spatele evenimentelor din 7 aprilie de la Chișinău, în timpul cărora au fost distruse clădirile parlamentului și ale președinției, se află o mafie internațională asociată cu... Rusia. Unul dintre liderii „mafiei” este fostul ministru al Apărării al Republicii Moldova Valeriu Pasat, care este asociat cu Anatoly Chubais, șeful corporației de stat ruse Rosnanotechnologies.
O altă versiune plauzibilă se referea la implicarea directă a serviciilor secrete rusești, nu a mafiei. Asta pentru a se răzbuna pe Voronin ca urmare a umilinței la care l-a supus pe Putin, refuzând semnarea Memorandumului Kozak de federalizare a Republicii Moldova. În acest sens, a fost invocată arestarea cetățeanului rus, Eduard Baghirov, care ar fi fost agent al serviciilor secrete și care a participat activ la dezordinile în masă din 7 aprilie 2009, devenind ulterior persoană de încredere al lui Vladimir Putin.
Ultima versiune lansată de persoane din cadrul PCRM vine să confirme că investigarea evenimentelor din 7 aprilie 2009 a fost direcționată spre o pistă falsă de însuși Vlad Plahotniuc: „De ce avuse nevoie de asta „coordonatorul întregii Moldove”? Pentru ca să-i țină pe „liderii zilei de 7 aprilie” – Filat, Urechean, Ghimpu, Chirtoacă – de anumite părți ale corpului. Rezultatul este cunoscut: Plahotniuc l-a băgat pe Filat la închisoare, l-a scos pe Urechean din toate funcțiile, i-a trimis în uitare politică pe Ghimpu și pe Chirtoacă și i-a alungat din țară”… Deci, comuniștii admit că evenimentele din 7 aprilie ar fi fost de mare utilitate pentru Plahotniuc.
Simbolismul zilei de 7 aprilie
Așa cum arătasem, ziua de 7 aprilie e una simbolică pentru comuniștii moldoveni. Adevărul însă e că această zi are o încărcătură simbolică mult mai profundă. Vorba e că anume la 7 aprilie, în 1935, regimul stalinist din URSS a adoptat faimoasă lege privind lupta cu criminalitatea minorilor potrivit căreia copiii, începând cu vârsta de 12 ani, puteau fi pedepsiți în temeiul articolelor penale, inclusiv prin aplicarea pedepsei cu moartea. Această lege ne vorbește elocvent despre pretinsul umanism al regimului comunist, care în anii războiului civil și a colectivizării a nimicit zeci de milioane de cetățeni, preponderent țărani, transformând milioanele de copii ai acestora în vagabonzi. Ulterior, în scopuri pedagogice, acești copii lipsiți de părinți și loc de trai de tăvălugul comunist mai erau și amenințați cu pedeapsa cu moartea pentru crimele pe care le comiteau pentru a supraviețui. Există date că cel puțin opt copii infractori au fost condamnați la moarte de justiția sovietică.
Comuniștii moldoveni, la distanță de aproximativ ¾ de veac s-au arătat demni de moștenirea stalinistă, declanșând, la 7 aprilie 2009, o adevărat vânătoare împotriva tinerilor protestatari. Culmea este că actuala conducere PCRM insistă în continuare pe revenirea la practicile staliniste de altă dată.
Avertisment
Este important să se aibă în vedere că evenimente similare celor din 7 aprilie 2009 ar mai putea avea loc. Recent un actor foarte important al evenimentelor de tristă faimă, care se cunoștea cu Eduard Baghirov și care a avut un rol cheie în orientarea protestatarilor spre clădirile Parlamentului și Președinției, a ieșit din nou la rampă. Din considerente simbolice, probabil, a făcut acest lucru chiar în ajunul zilei de 7 aprilie, somând opoziția să se unească împotriva actualei guvernări. E un fel de deja-vu. Și s-ar putea termina la fel. Vorba e că apelurile persoanei în cauză trebuie tratate cu precauțiune. Nu doar ea, ci și o altă persoană, care de curând i-a devenit apropiată, a avut o implicație în evenimentele ce le-au precedat pe cele din 7 aprilie 2009, finanțând cu milioane de dolari un segment al opoziției din acea perioadă. Activismul debordant al primei și milioanele agonisite prin sudoarea celui de al doilea au avut efecte devastatoare, atunci, în 2009. Este adevărat că activista este compromisă deja prin minciunile pe care le proliferează în spațiul public. De exemplu, că l-ar fi cunoscut și intervievat pe finanțator abia în 2019, deși oricine se poate convinge că îl cunoștea și îl intervievase încă în 2012. Nu e prima minciună aruncată în spațiul public. Oricum, reprezentanții opoziției ar trebuie să fie foarte atenți, dacă s-ar lasă atrași cumva în eventualele relații cu niște aventurieri consacrați.
