Diversitatea aduce competitivitate
- 25.04.2006 10:39
- 1831
- 4 minute(ă)
-
Comentariu Info-Prim Neo
Diversificare – este cuvântul cheie în cercurile guvernamentale şi de afaceri. În şedinţe de guvern, în plenul Parlamentului, de la tribunele prezidenţiale, în conferinţe de presă, în studii şi rapoarte, în toate şi peste tot se vorbeşte acum despre necesitatea diversificării. Diversificarea în industrie şi agricultură, diversificarea în energetică prin utilizarea surselor netradiţionale, diversificarea pieţelor de export şi diversificarea ofertei de export, diversificarea economiei în general. Obiectivele de dezvoltare economică - şi acestea necesită a fi diversificare.
Despre diversificare se vorbeşte de mai mult timp, iar interdicţiile impuse de Rusia, mai întâi la importul de produse fitotehnice, apoi la importul de carne şi, în final, la importul de vinuri moldoveneşti, a plasat această chestiune în topul priorităţilor.
Pentru a atinge obiectivele de diversificare, Guvernul trebuie, în primul rând, să asigure două condiţii primordiale acestui proces: politici, care să corespundă obiectivului anunţat şi un mediu favorabil pentru atragerea investiţiilor şi dezvoltarea afacerilor, ce pot să contribuie la diversificarea economiei şi a exporturilor.
Deşi “criza vinului” a pus “pe jar” întreaga economie moldovenească, deocamdată, nu suntem martorii unei implicări decisive a Guvernului în soluţionarea problemelor apărute. Atât premierul Vasile Tarlev, cât şi preşedintele Vladimir Voronin au menţionat nevoia de pătrundere pe alte pieţe decât cea rusească, dar de la stadiul aprecierilor şi constatărilor încă nu s-a trecut la acţiuni concrete. Cabinetul de Miniştri întârzie să anunţe elaborarea unui plan concret de diversificare a pieţelor de export, cu adoptarea actelor legislative şi normative necesare în acest sens. Întârzie să invite mediul de afaceri să participe activ la acest proces, pentru a se decide cu certitudine ce face statul şi ce acţiuni revin antreprenorilor.
Or, evenimentele produse în ultima jumătate de an a plasat economia R. Moldova în cu totul altă realitate – una mult mai dură, ce dictează revederea politicilor şi strategiilor anterioare.
În primul rând, scumpirea gazelor naturale, proces care va mai continua, aprofundează o serie de vulnerabilităţi specifice economie moldoveneşti. Este vorba, în special, de sectorul energetic (nereformat şi nemodernizat), pentru care scumpirea gazelor naturale înseamnă o creştere şi mai mare a costurilor de producere (costuri umflate foarte mult) şi de pierderile mari în reţea, de consumul exagerat de resurse energetice primare. De asemenea, este vorba despre creşterea peste orice limite a deficitului balanţei comerciale. De aceea, acum Guvernul trebuie să găsească rapid soluţii pentru modernizarea sectorului energetic, deschiderea de noi centrale de generare a energiei electrice, pentru reducerea importurilor de electricitate şi chiar iniţierea de exporturi pe piaţa de sud-est şi central europeană, pe fundalul creşterii cheltuielilor pentru gazele naturale.
Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii energetice (şi nu numai) va spori competitivitatea acesteia, dar şi a economiei în general.
În rândul doi, R.Moldova are o economie cu un număr foarte restrâns de pieţe de export, precum şi cu o structură a exporturilor foarte restrânsă, ce se sprijină pe două-trei industrii cu ponderi semnificative, dar care oferă consumatorului extern un număr limitat de produse.
Iarăşi, Guvernul este obligat să faciliteze dezvoltarea unor noi industrii, să stimuleze dezvoltarea oportunităţilor de afaceri îndreptate spre export sau capabile să substituie importurile.
Deci, după cum afirmă mai mulţi experţi, pentru a rezista schimbărilor esenţiale la nivelul economiei mondiale, economia R. Moldova trebuie să creeze un cadru investiţional mult mai favorabil decât cel al ţărilor vecine şi, respectiv, să reorienteze economia spre export. Iar aceste obiective pot fi atinse doar prin politici clare şi bine direcţionate, care să fie coordonate cu mediul de afaceri şi cel investiţional. Procesul investiţional trebuie să fie destul de liberalizat şi atractiv, iar cadrul legislativ-normativ bine structurat şi pe termen lung.
Concluzia, astfel, vine de la sine: reformele trebuiesc extinse, realizate calitativ şi rapid.
