„Eu cred, că noi suntem obligați să ajutăm acești copii să știe ce vor și apoi să ajutăm acești copii să construiască acest viitor și să le întoarcem datoriile în așa fel, ca ei să revină pe ascendent și să trăiască de la „mai greu în mai ușor”, acum și aici, în Moldova. Și asta este posibil! De dragul copiilor noștri totul este posibil!...”
---
În ultimul timp tot mai des sunt solicitată să fac mentorat.
Subiectele abordate sunt diferite, de la carieră și creștere profesională, până la soluționarea unor crize profunde de personalitate. Este o activitate interesantă, care permite să te conectezi cu alți oameni și să mai ieși din ceia ce eu numesc „social bubble” – bula socială sau cercul social, în care trăiește, de fapt, fiecare dintre noi.
Așa s-a întâmplat că, în ultima lună, am avut tocmai patru solicitări diferite venite de la tineri, din grupul de vârstă 28-35 ani. Eu o să-i numesc în continuare copii, deoarece ei sunt de vârsta copiilor mei și eu am încercat să le fiu nu doar mentor, dar și un fel de mama adoptivă pe termen scurt. Tot ce va fi descris mai jos face parte din observările personale ale unui mentor.
Cum trăiesc copiii de 28-35 ani in Moldova?
Majoritatea copiilor de această vârstă în Moldova au o facultate, iar mulți dintre ei chiar două sau trei facultăți absolvite. Ei vorbesc cel puțin trei limbi, unii vorbesc 5 și chiar 6 limbi. Practic, trei din patru copii încearcă să construiască o afacere proprie aici în Moldova.
Modelele de afaceri sunt adeseori copiate de la rude sau prieteni, nu tot timpul sunt perfecte, uneori chiar viciate, și adeseori ajung la faliment.
Dacă afacerile sunt bune, ei sunt strangulați de birocrație, corupție sau de concurenți mai influenți.
Majoritatea dintre acești copii nu văd un viitor aici, în cercul lor se vorbește doar despre faptul că în următorii 20 ani aici nu se va schimba nimic. Că electoratul ex-sovietic încă mai este puternic și va vota doar partide arhaice, iar ei nu vor până la 50 ani să trăiască așa, deci, singura opțiune viabilă pentru ei este să plece peste hotare.
Cum văd copiii o zi ideală din viața lor?
Practic, cu fiecare din acești copii eu am aplicat un exercițiu simplu, rugându-i să descrie „o zi ideală din viața ta”.
Primul răspuns auzit: eu știu ce vreau, dar nu totul se poate.
Eu i-am încurajat: imaginează-ți că se poate totul!
Al doilea răspuns a fost: dar nu am suficienți bani.
Eu din nou îl încurajez: imaginează-ți că o să ai bani suficienți!
Și paradoxul care a fost de fapt prezent la patru din patru este cea mai mare descoperire a mea de aici din Moldova, în acest an: niciunul din ei nu a putut descrie o zi ideală din viața sa din prima încercare!
Deci, acești copii, deja ajunși la vârsta maturității, nu au scris din prima ce vor, unde se trezesc, cu cine trăiesc, ce fac în o zi ideală din viața lor, care este și o zi simplă, doar că în viitor. Ei nu văd acest viitor aici, nici în imaginație nu îl văd, și, respectiv, ei nu știu ce vor și încotro să meargă.
Copii cu viitor furat?
Concluzia mea a fost că noi am furat viitorul acestor copii. Noi toți împreună, cei cu partide și cei fără partide, cei cu studii și cei fără studii, cei rămași aici și cei plecați. Toți suntem responsabili de consecințele acestui furt care valorează mai mult decât un miliard de euro furați din bănci.
Generația mea a fost crescută de cei născuți în timpuri grele, de după război. Părinții noștri au trăit din „mai greu în mai ușor”, și au transformat prezentul lor într-un viitor mai bun pentru copii lor, adică pentru noi.
Noi, am trăit timpuri din „mai ușor în mai greu”, și nu prea am reușit să transformăm prezentul nostru într-un viitor mai bun pentru copiii noștri.
Cineva din clasici scria că noi am luat Pământul în împrumut de la copiii noștri și ar trebui să le întoarcem datoria într-o stare mai bună. Eu zic că noi, născând copii, luăm în împrumut viitorul lor și suntem responsabili să le întoarcem viitorul într-o stare mai bună decât am primit-o noi de la părinții noștri.
Și dacă noi nu suntem capabili să le întoarcem un viitor mai bun, acesta este echivalentul unui furt. Deci, noi, cei maturi, cei trecuți prin ani mulți și grei, am ajuns să furăm din viitorul copiilor noștri? Și ca ei să nu pretindă la ceva mai bun, le spălăm creierii cu povești, că nimic nu se va schimba în următorii 20 ani? Că dacă vor muri cei născuți în URSS, se va produce o schimbare aici? Și apoi ne mirăm de ce ei nu știu ce vor și cum este o zi ideală din viața lor?
Morala este simplă și este una universală
Dacă ați citit până aici, încercați să luați o foaie de hârtie și să descrieți o zi ideală din viață proprie. Tot ce o să vă doriți sau o să vă lipsească, este cu același subiect și predicat ca și în ziua ideală din viața acestor copii. Și eu una cred că nu este corect să le furăm viitorul acestor copii, spunându-le că nu se poate schimba nimic. Eu cred, că noi suntem obligați să ajutăm acești copii să știe ce vor și apoi să ajutăm acești copii să construiască acest viitor și să le întoarcem datoriile în așa fel, ca ei să revină pe ascendent și să trăiască de la „mai greu în mai ușor”, acum și aici, în Moldova. Și asta este posibil! De dragul copiilor noștri totul este posibil!
