- În calitate de participant la summit-ului OSCE, desfăşurat în perioada 1-2 decembrie la Astana, Kazahstan, cum apreciaţi rezultatele acestuia? Desigur, ne interesează în mod special cele referitoare la conflictul din regiunea transnistreană a Republicii Moldova?

- Acest summit a fost primul din ultimii 11 ani şi este deci important însuşi faptul că a avut loc. De asemenea, acesta a dat naştere unui document final în care se subliniază valorile la care ţinem – valorile drepturilor omului şi demnităţii umane. Cred că Uniunea Europeană va fi capabilă să utilizeze realizarea aceasta, acest act consensual, pentru a promova implementarea mai operaţională a acestor valori în practica statelor membre ale OSCE. Este foarte important că pledăm necontenit pentru demnitatea tuturor persoanelor, pentru democraţie, pentru asigurarea drepturilor omului în toate statele membre. Trebuie să vă spun că în ultimul deceniu, în special ultimii câţiva ani, nu s-a înregistrat un „marş” chiar atât de victorios în lupta pentru mai multe drepturi individuale în comparaţie cu anii 1990. De aceea, vreau să cred că acest summit este un semn că acest proces va căpăta un nou impuls şi vigoare. Dar ceea ce nu ne-a reuşit a fost să operaţionalizăm aceste principii şi în Planul de acţiuni. Acesta nu a fost adoptat în pofida efortului imens pe care Uniunea Europeană l-a depus în acest sens. Am aşteptat mai mult sprijin de la toate părţile. Însă viaţa nu se opreşte aici, preşedinţia lituaniană, cu un excelent staff OSCE la Viena, va continua eforturile în această direcţie. Noi TREBUIE să operaţionalizăm acele cuvinte frumoase astfel încât ele să nu rămână doar cuvinte.

- De ce nu a fost posibil un compromis nici în cazul conflictului transnistrean, în condiţiile când toată lumea spune că este cel mai simplu de rezolvat, comparativ cu alte conflicte din spaţiul post-sovietic, pentru că nu are componente etnice, religioase, istorice deloc sau atât de pronunţate ca cea politică?

- Există multe motive pentru aceasta. Dar permiteţi-mi să subliniez că piatra cea mai mare de care ne-am împiedicat a fost de fapt un alt conflict – consecinţele războiului din Georgia din 2008. În acest caz, prăpastia a fost prea mare pentru a putea împăca aşteptările georgienilor cu cele ale ruşilor. Chiar am avut şansa să includem în text câteva formulări pozitive, de perspectivă în privinţa conflictului transnistrean. Poziţia noastră este foarte clară, întrucât am emis o declaraţie de interpretare proprie la sfârşitului Summit-ului. Aceasta subliniază necesitatea de a respecta suveranitatea deplină şi integritatea teritorială a Republicii Moldova.

De asemenea am pledat pentru diminuarea prezenţei militare în baza unor angajamente convenite ale statelor membre. Precum foarte bine ştiţi, la Summit-ul precedent din Istanbul din 1999 s-au asumat angajamente importante în acest sens. Suntem convinşi că un nou impuls în cazul acestor angajamente ar putea influenţa foarte favorabil întreaga atmosferă astfel încât să putem înregistra progrese cu adevărat spre ceea ce s-a preconizat la Summit: să construim o comunitate în domeniul securităţii în spaţiul euro-asiatic. Astfel conflictul transnistrean rămâne a fi o mare oportunitate – rezolvarea lui ar încuraja Uniunea Europeană şi statele sale membre să-şi aprofundeze cooperarea strategică cu Federaţia Rusă în acest domeniu. O situaţie, realizabilă, de câştig pentru ambele părţi. Este de asemenea adevărat că un summit nu poate să le facă chiar pe toate. I-am rugat pe prietenii noştri moldoveni să demonstreze flexibilitate nu în ceea ce priveşte principiile lor majore, ci în capacitatea unui scurt comunicat de la Summit emis de 56 de state de a rezolva problemele unui stat. El nu poate rezolva dintr-odată toate problemele.

- Cât de argumentată este poziţia Federaţiei Ruse care şi-a motivat refuzul de a semna un document de compromis prin ceea ce a numit „abordare ideologică”? Este o noţiune nouă, pusă în circulaţie, da? De ce s-a purtat Rusia aşa cum s-a purtat?

- Ca şi toţi noi, Rusia îşi urmăreşte interesele naţionale, aşa cum le vede ea. Avem multe foruri pentru dialog cu Rusia şi mă bucură faptul că aceste foruri sunt întotdeauna deschise şi sincere – aşa cum se cade între parteneri strategici. Nu ţine de competenţa mea să dau o definiţie intereselor Rusiei. Însă aceste dialoguri ne vor ajuta să ne înţelegem mai bine unul pe altul şi eventual să revenim periodic la aceste abordări. Dar este deja clar că principalul subiect acum este interpretarea a ceea ce se întâmplă în Georgia. Poziţia noastră rămâne de nezdruncinat: pledăm pentru suveranitatea deplină şi integritatea teritorială a Georgiei. Acum zece zile, Preşedintele Saakashvili a făcut un gest foarte important: a promis să nu aplice forţă pentru a recupera teritoriile controlul cărora a fost pierdut ca urmare a războiului din 2008. Sper că această abordare va fi urmată în mod consecvent şi că partenerii ruşi vor răspunde la ea în mod corespunzător.

- În context, cum apreciaţi situaţia în care se află conflictul transnistrean la etapa actuală: în ce loc se află în procesul de reglementare, care este rolul părţilor în conflict, precum al celorlalţi membri ai formatului 5+2?

- Anul trecut, în timpul mandatului Guvernului Filat, s-au făcut paşi strategici foarte importanţi: domnul Filat s-a arătat deschis pentru un dialog sincer cu domnul Smirnov. Acest guvern a iniţiat importante măsuri de consolidare a încrederii. Adjunctul său, domnul Osipov şi-a făcut excelent meseria în implementarea acestei politici şi a beneficiat de sprijinul solid al Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Relansarea circulaţiei trenurilor este doar unul dintre aspectele vizibile şi simbolice ale acestui proces complex şi serios. Drept urmare a îmbunătăţirii atmosferei, suntem într-adevăr foarte aproape de a relansa negocierile oficiale în formatul 5+2. Este ceea ce Preşedintele Medvedev a promis la Deauville şi eu sper că acest lucru se va întâmpla cu adevărat. Partenerii noştri de dialog transnistreni sunt şi ei de acord cu aceasta. În acest sens, în curând vom avea nevoie şi de un Plan de acţiuni. Cât priveşte rolul diferitor participanţi în cadrul unicului format legitim, 5+2, toţi suntem egali, însă toţi avem roluri şi interese diferite, asimetrice. Toţi suntem importanţi pentru asigurarea unei reglementări durabile şi eficiente. Deosebit de important este continuarea dialogului între Chişinău şi Tiraspol şi aprofundarea lui. Aceasta nu înseamnă să le egalăm statutele: dreptul internaţional este univoc în acest sens. Însă dialogul va trebui să continue într-o atmosferă de respect reciproc şi încredere crescândă. Astfel, 2011 poate fi un an important în acest proces.

- În perioada ultimului an şi ceva, conflictul transnistrean a ajuns şi s-a menţinut în modul cel mai serios pe agenda marilor actori internaţionali, inclusiv şi, în special, a unor ţări membre ale UE şi UE în ansamblu. Aceştia au tratat atitudinea Federaţiei Ruse în cazul conflictului transnistrean ca pe un test într-o problemă mult mai importantă cum ar fi securitatea pan-europeană. Să înţelegem că a eşuat dialogul şi într-o problemă, şi în alta?

- Şi care ar fi eşecul? Am înregistrat un progres considerabil în anul 2010 şi sperăm să facem acelaşi lucru în 2011. Acest proces nu este prizonierul unui proces mai larg cum ar fi un Summit. Scopurile şi perspectivele rămân aceleaşi –acum este chiar mai mult în interesul participanţilor de a atinge un succes real în acest proces. Şi cred că vom reuşi să facem asta.

- Care este până la urmă perspectiva soluţionării conflictului sub aspectul componentei sale internaţionale?

- Continuă să existe un spaţiu solid de interese comune între Federaţia Rusă, Ucraina şi Uniunea Europeană. O reglementare echilibrată va oferi un statut puternic Transnistriei în cadrul Republicii Moldova. După părerea mea, el va îndatora actorii formatului 5+2 să contribuie la implementarea şi supravegherea eventualului acord, pentru că statul de drept mai rămâne a fi un proiect în dezvoltare în Republica Moldova – aici integrarea Europeană serveşte drept un fel de garanţie. Dar sunt sigur că vom trebui să colaborăm strâns cu colegii noştri ruşi şi ucraineni, precum şi cu americanii, pentru a linişti temerile tuturora, inclusiv ale transnistrenilor, în faza de implementare. Vom trebui de asemenea să fim foarte generoşi atunci când va veni vorba despre finanţarea reunificării ţării, astfel încât să obţinem un succes solid şi să ridicăm întreaga ţară din sărăcie. E ruşine să vezi în ce condiţii oamenii sunt nevoiţi să trăiască – nu din întâmplare o treime din transnistreni au părăsit deja regiunea şi procesul mai continuă încă. După cum spunea un politician transnistrean, nu trebuie să aşteptăm până când regiunea se va transforma într-un azil pentru bătrâni şi o mână de garnizoane militare. Oamenii de acolo merită mai mult, iar acordul de reglementare trebuie să fie calea spre transformarea regiunii Transnistrene într-o regiune prosperă. Acordul va trebui totodată să prevadă înlocuirea formatului actual de menţinere a păcii cu o misiune civilă care să monitorizeze şi să contribuie la apropierea ambelor maluri ale Nistrului.

- Pe lângă eforturile internaţionale, ce credeţi că trebuie făcut în mod prioritar acasă, în Moldova, pentru depăşirea conflictului?

- Sunt necesare două lucruri. Unii politicieni moldoveni spun: pai, am făcut tot ce se putea face, cei de pe celălalt mal sunt pur şi simplu nişte ingraţi. Şi, în timp ce cred că răspunsul Tiraspolului chiar ar trebui să fie mai plin de încredere şi mai consistent, sunt convins de asemenea că la Chişinău se poate face şi mai mult decât s-a făcut. Anul viitor măsurile de consolidare a încrederii vor trebui să devină sistematice şi solide. Toate grupurile de lucru în domeniul consolidării încrederii vor trebui să lucreze eficient. Aceasta a fost o prioritate a guvernului şi va trebui să rămână în continuare aşa. De aceea, asta trebuie să fie şi o prioritate pentru toate grupurile de lucru. Ele vor trebui să vină cu rezultate reale pentru toţi locuitorii, inclusiv cei de pe malul stâng. Procesul a avut un start modest până acum. Moldova trebuie să se organizeze şi mai bine. A fost o decizie bună ca un vicepremier să devină negociatorul principal, dar acesta trebuie să fie abilitat corespunzător, ceea ce nu putem atesta la moment. Această persoană va trebui să aibă autoritatea să conlucreze strâns cu ministerele relevante şi să contribuie la implementarea politicilor guvernului în ceea ce priveşte conflictul transnistrean.

La moment nu putem vorbi despre asta, or acest rol trebuie să fie instituţionalizat. Opoziţia a criticat faptul că, odată cu instituirea funcţiei de viceprim-ministru, Ministerul ca atare a fost dizolvat. Trebuie să spun că sunt de acord cu această critică; cea mai bună soluţie ar fi restabilirea Ministerului şi păstrarea titlului de vicepremier. În alte ministere, trebuie introduse obligaţii la nivel destul de înalt pentru a coordona activităţile ministerelor respective în ceea ce priveşte măsurile de consolidare a încrederii, proiectele de reintegrare, procesul de reglementare. Uniunea Europeană trimite mulţi consultanţi de nivel înalt, însă Biroul de Reintegrare nu beneficiază de niciunul; această greşeală trebuie remediată. Şi componenta politică, şi cea de elaborare a proiectelor are nevoie de consultanţi şi necesită o importantă suplimentare a numărului de angajaţi. La moment Biroul activează cu un număr infim de mic de oameni – acest lucru trebuie să se schimbe. Toate acestea sunt chestiuni importante dacă vrem să obţinem rezultate reale în 2011 şi în anii care vor urma.

- Cum apreciaţi rezultatele alegerilor parlamentare din 28 noiembrie în Republica Moldova?

- Nu ţine de competenţa mea să evaluez într-un fel sau altul rezultatele alegerilor, dar vreau să menţionez că apreciez sincer rezistenţa la oboseală a populaţiei, care şi-a exercitat dreptul civic, prezentându-se într-un număr mare la alegeri, iar întregul proces s-a desfăşurat demn şi, în linii mari, democratic. Cum bine a remarcat Monica Macovei după alegeri, acest lucru deosebeşte favorabil Republica Moldova de celelalte ţări din comunitatea Parteneriatului Estic. Iar în spaţiul CSI, dacă îmi permiteţi, Moldova a devenit un model de dezvoltare democratică, în pofida faptului că mai rămân multe lucruri de făcut aici.

- Aceste rezultate asigură depăşirea crizei politice care a stăpânit Moldova timp de mai multă vreme? Există riscul unor noi alegeri?

- Ceea ce ar putea asigura stabilitatea democraţiei în Moldova este înţelepciunea politicienilor în negocieri, astfel încât să se poate forma structurile de stat, inclusiv să se aleagă Preşedintele. Aceasta este crucial. În afară de aceasta, suntem convinşi de faptul că interesele pe termen lung ale cetăţenilor R. Moldova vor fi satisfăcute cel mai bine dacă se va merge în continuare pe calea integrării europene. Această ţară are cu adevărat o vocaţie europeană şi acest lucru trebuie să se regăsească în politicile sale. Urmărim programele şi retorica partidelor, politicienilor cu mare atenţie. Şi credem, calea reformelor democratice şi economice, şi a integrării europene va prevala din simplul motiv că acest lucru este în interesul cetăţenilor R. Moldova.

- Societatea moldovenească a ieşit din aceste alegeri mai decisă sau mai indecisă, mai divizată sau mai puţin divizată în ceea ce ţine de frământările care o caracterizează: identitatea, orientarea geopolitică, preferinţele politice, relaţiile interetnice, în special pe segmentul lingvistic etc.?

- Am puternica impresie că răspunsul este da. Retorica de această dată mi s-a părut mai puţin agresivă, mai respectuoasă şi cooperantă. Aceste lucruri trebuie să se termine într-un final. Se vorbeşte despre negociere şi asta e bine. Moldova este o ţară tolerantă care se descurcă în viaţa cotidiană cu aceste diferenţe excepţional de bine pentru o ţară săracă. Este o virtute foarte de preţ şi eu sper că elita politică va începe să urmeze exemplul cetăţenilor şi va absorbi tot mai mult şi mai mult acest spirit de toleranţă. Aceasta este o valoare europeană fundamentală. Pe de altă parte, încă mai există practicile de a numi oponenţii politic cu cuvinte urâte, care bat în demnitatea elementară a ambelor părţi. De asemenea, de ambele părţi se inventează mituri istorice pentru a justifica intoleranţa. Mai sunt multe lucruri de făcut în această societate complexă pentru a împăca diferenţele lingvistice şi cele etnice. Dar iarăşi, toleranţa şi deschiderea societăţii este un bun fundament pentru toate.

- Ce credeţi despre modul în care se produc în Moldova negocierile privind constituirea coaliţiilor de guvernământ?

- Cum am mai spus, sperăm că negocierile vor produce un guvern stabil, deschis şi dispus spre reforme.

- Ce aţi sugera noii coaliţii guvernamentale să preia din experienţa Alianţei pentru Integrare Europeană şi de ce ar fi contraindicat să preia?

- Guvernul actual s-a descurcat bine cu multe lucruri: situaţia macroeconomică a fost stabilizată, iar guvernul a lucrat împreună cu noi foarte activ pentru a avansa pe calea integrării europene. Cât priveşte situaţia macroeconomică, aş vrea să subliniez necesitatea de a pune în continuare prudenţa mai presus de populism. Observ, a câta oară, că în ţările care trec de la socialism la economia de piaţă, acolo unde populismul prinde rădăcini economia poate fi pusă la pământ. Aşadar, sfatul meu este să se păstreze calea de până acum. De asemenea aş vrea să felicit guvernul pentru felul în care a muncit în domeniul problematicii transnistrene şi sper sincer ca lucrurile să meargă în continuare aşa. La fel, vreau să salut felul în care guvernul a îmbunătăţit relaţiile ţării cu vecinii, în special cu România, existând paşi promiţători şi în relaţia cu Ucraina. Chestiunea demarcării frontierei, care mai rămâne pe agendă, ar trebui să fie o prioritate de vârf. Asta a fost despre părţile bune.

Referitor la ceea ce cred că trebuie îmbunătăţit, guvernul ar trebui să-şi perfecţioneze sistemul său intern de reglementare economică; direcţia a fost până acum bună, însă e necesară şi mai multă demonopolizare. De asemenea, e nevoie de şi mai mult srijin în domeniul asigurării concurenţei, iar obstacolele regulatorii în faţa investiţiilor private trebuie eliminate radical şi eficient. Sistemul funcţionăresc la fel trebuie reformat în sensul optimizării şi eficientizării, dar şi măririi remunerării. Trebuie să fiu sincer: noi, din partea UE, după părerea mea, la fel ar trebui să ne mişcăm mai repede în negocierile privind Acordul Aprofundat şi Cuprinzător de Liber Schimb, care este foarte important. Pe de o parte, acesta va îmbunătăţi climatul în domeniul afacerilor, şi pe de alta, va atrage mai multe investiţii europene. Este un lucru absolut crucial, guvernul face tot posibilul ca asta să se întâmple şi eu sper că vom fi eficienţi şi ne vom ţine de cuvânt în ceea ce priveşte termenele în această chestiune importantă.

- „Societatea tolerantă a Moldovei şi, în particular, societatea civilă ar trebui să-i facă pe politicieni să se potolească într-un final. Trebuie să spun în acest sens că aştept un pic mai mult de la o societate civilă, altminteri, foarte viguroasă şi europeană”, aţi declarat Dumneavoastră într-un interviu pentru Infgo-Prim Neo de la începutului acestui an. Care a fost prestaţia societăţii civile în această campanie electorală, câtă contribuţie credeţi că are la rezultatele înregistrate şi la precizarea perspectivelor de dezvoltare a societăţii moldoveneşti?

- Nu aştept ca societatea civilă să facă agitaţie în favoarea unei forţe politice sau alteia. Ea a jucat un rol important în sporirea activismului civic şi a monitorizat corespunzător diferite aspecte ale campaniei, acest lucru este lăudabil. Într-o democraţie tânără şi fragilă ca cea din Moldova, societăţii civile i se atribuie o doză mare de responsabilitate în exercitarea controlului civic asupra elitelor. Aceasta rămâne a fi o provocare, întrucât nimeni nu se aşteaptă ca Moldova să devină peste noapte un model de democraţie. De aceea, responsabilitatea societăţii civile este foarte mare. Cu cât mai puţin serveşte unor interese politice cu atât mai mult ea îşi poate exercita funcţia de a forma instituţii, influenţa lucrurile în domeniul pluralismului, democraţiei, drepturilor omului şi demnităţii umane, unei economii competitive şi puternice. Aici trebuie să menţionăm şi responsabilitatea finanţatorilor societăţii civile, care de cele mai multe ori sunt externi: ei trebuie să rămână de asemenea imparţiali şi să fie preocupaţi de dezvoltarea instituţională de aici. Sunt încrezător că această evoluţie va continua şi în anul viitor.

Consemnare: Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo