Deputata Marina Tauber, vicepreședintă a Partidului Politic „Șor”a anunțat recent că președintele formațiunii, Ilan Șor, dat în căutare pentru părăsire ilegală a hotarelor Republicii Moldova, nu apare în public, pentru că există „riscuri pentru viața și securitatea” sa. Este o declarație care ar trebui să trezească îngrijorări foarte mari din partea întregii societăți, dar și reacții neîntârziate din partea instituțiilor statului. Aceasta pentru că viața și securitatea oricărui membru al societății trebuie să fie o datorie primordială a instituțiilor statului, poate, cu atât mai mult, când este vorba despre un ditamai deputat în Parlamentul țării. Niște instituții care lasă fără atenție astfel de declarații își mănâncă în zadar pâinea și urmează a fi reformate, lichidate, iar conducătorii acestora – înlocuiți cu alții, eventual, mai profesioniști, dar și mai sensibili.
Până se autosesizează organele abilitate, să încercăm să analizăm de unde și de ce este posibil să îl pască primejdii atât de mari pe cetățeanul Ilan Șor?
Unica sugestie pe care a formulat-o Marina Tauber, care ar putea să aibă legătură cu pericolele anunțate, dar ar putea și să nu aibă, se referă la faptul că premierul Maia Sandu „face presiuni enorme, spunându-le judecătorilor ce decizii trebuie să ia, astfel exercitând presiuni asupra justiției și a cazului Ilan Șor”. Dacă e să mergem pe această pistă, am putea presupune că „pericolul pentru viață și securitate” ar putea veni de la o justiție, eventual, inechitabilă în raport cu dosarul lui Ilan Șor care se află în atenția instanțelor de judecată deja de trei ani. Dar ceva, totuși, nu se leagă aici. Dacă instanța de judecată nu îl găsește vinovat printr-o decizie fără drept de apel, pericolele numite nu sunt valabile nici până și nici după decizie. În cazul în care Ilan Șor va fi găsit vinovat și condamnat la un anumit termen de detenție, el personal și susținătorii săi pot vorbi despre justiție selectivă și influențată politic, despre o mare nedreptate, despre pericol pentru sănătate, pentru libertate, dar nu și despre „pericole pentru viață și securitate”. În Republica Moldova oamenii trăiesc și în detenție, de exemplu, ex-premierul Vlad Filat, ajuns acolo după un autodenunț al lui Ilan Șor, controversatul om de afaceri Veaceslav Platon, condamnat la circa 30 de ani de detenție, ex-deputatul democrat Iurie Bolboceanu, acuzat tocmai de „trădare de Patrie”, precum și alții care au formulat opinii clare privind caracterul „selectiv”, „politic” și „incorect” al condamnărilor lor. Deci, „pericolul pentru viață și sănătate” nu este din partea justiției „drepte„ sau „influențate”.
Deci, motivul pentru care Ilan Șor nu se arată în public, protejându-și viața și securitatea, nu tine de justiție, pentru că așa ori altfel, mai devreme sau mai târziu, va trebui să compară în fața judecătorului. Asta dacă este adevărat că domnia sa nu fuge de justiție, nu a părăsit Republica Moldova, încălcând legea care îi interzicea să părăsească hotarele țării cât timp se află sub control judiciar. Sau poate că totuși el se află în altă țară decât Republica Moldova și atunci formula cu „pericole pentru viață și securitate” poate avea justificare și poate să nu aibă justificare. În cazul în care nu are justificare, trebuie să presupunem că este vorba despre un tertip prin care se acoperă lipsa ilegală din țară. Dar s-ar putea ca „pericoplul pentru viață și securitate” să fie real și valabil, oriunde s-ar afla, doar că nu vine din partea justiției.
Una din supoziții ar putea fi că Ilan Șor nu de Procuratură și Judecată se ascunde. Dacă este adevărat măcar o parte din ceea ce se afirmă în spațiul public privind rolul său în frauda bancară și alte scheme frauduloase de proporții, el trebuie să se teamă mai mult de eventualii complici. Iar aceștia, dacă e să credem filmelor de gen, îl pot găsi pe oricine și oriunde, poate mai simplu în pușcărie, de aceea Ilan Șor nu acceptă să compară în fața judecătorilor care pot lua o astfel de decizie. Complicii, dacă există, ar avea motive serioase să-și vrea ca el să nu poată vorbi în cadrul unor investigații care, iată, par să pornească. L-ar vrea „nevorbitor” anume pe el, care și-a demonstrat deja utilitatea prin formularea unui autodenunț la adresa unei persoane cu poziție înaltă dar, se pare, indezirabilă pentru alte persoane cu poziție înaltă, oficială sau neoficială.
Poate că această supoziție ar prezenta încă un motiv în plus pentru ca organele abilitate să se autosesizeze, să-l găsească pe Ilan Șor și s-o ia înaintea eventualilor concurenți, dacă vor să aibă la dispoziție un martor „vorbitor”
Valeriu Vasilică, IPN
Notă IPN:
În iunie 2017, Ilan Șor a fost condamnat la șapte ani și jumătate de închisoare pentru cauzarea de prejudicii statului prin înșelăciune și abuz de încredere. Dosarul a ajuns la Curtea de Apel Cahul, o decizie nefiind încă emisă. La începutul lunii iulie 2019, organele de drept au pornit un nou dosar penal pe numele liderului Partidului Șor, pentru părăsirea teritoriului Republicii Moldova, deși avea interdicție în acest sens.
