Analiză IPN: Societatea moldovenească este chemată din nou pe baricade. Unii o îndeamnă să susţină Acţiunea în masă Pro-Moldova, organizată de partidele politice, aflate la guvernare, duminică, 3 noiembrie 2013. Alţii insistă ca aceasta să boicoteze acţiunea şi chiar să participe la o nu tocmai clară contra-acţiune, organizată deocamdată, de nu se ştie cine. Controversele dintre cele două tabere au atins temperaturi înalte, iar înseşi taberele şi-au extins hotarele mai mult decât în oricare al caz de la 7 aprilie 2009 încoace.
De ce atâta agitaţie într-un caz de manifestaţii stradale, devenite foarte obişnuite, încât nu mai trezesc nici măcar curiozitatea presei în ultimul timp? Există câteva genuri de răspunsuri în acest sens.
Unu. Mitingul este organizat de anumite partide politice, iar alte partide politice sunt interesate, în mod firesc pentru regulile luptei politice, să-i diminueze importanţa şi impactul. Lupta devine mai îndârjită, în special, dacă ţinem cont că, pe de o parte, se situează partidele de la guvernare, care tind să-şi consolideze în felul acesta poziţiile, pentru a rămâne la putere, iar, pe de altă parte, opoziţia, care vrea şi are dreptul să vrea, să-i ocupe locul.
Doi. La acţiunea de duminică se aşteaptă participarea a mai multe mii de oameni, poate zeci de mii, astfel încât pericolul consolidării poziţiei unei părţi devine destul de real pentru cea de a doua parte. „Gelozia” de partid se face şi mai resimţită în condiţiile în care până la următoarele alegeri parlamentare a rămas, practic, mai puţin de 1 an. În perioada rămasă, pretexte şi posibilităţi pentru repetarea unei eventuale performanţe de anvergură s-ar putea să nu mai existe sau să nu reuşească. Iar aceasta înseamnă că evenimentul de duminică ar putea rămâne în memoria oamenilor şi in imaginile video din care vor fi executate spoturile publicitare pentru viitoarea campanie electorală, în calitate de punct de reper.
Trei. Însă punctele 1 şi 2 din această enumerare nu ar trage prea mult la cântar, poate chiar deloc, dacă nu ar fi tema la care este convocată acţiunea de duminică. Tema susţinerii procesului de integrare europeană în forma unui miting de masă este o găselniţă suficient de ingenioasă, în caz de reuşită, a partidelor de la guvernare – PLDM, PDM şi PLRM – respectiv, suficient de defavorabilă pentru opoziţia politică, parlamentară şi extraparlamentară, care se pronunţă împotriva mitingului. Volens-Nolens, integrarea europeană sau euorasiatică a Moldovei a devenit cap de afiş al agendei politice a partidelor din ţară. Toate cele expuse până aici se referă la elemente de confruntare politică internă, cu scop firesc de menţinere sau preluare a puterii în interiorul statului.
Patru. Dar cea mai importantă miză este cea externă. Opoziţia comunistă, dar şi cea socialistă, dar şi de alte culori, a încălecat de mult timp lozinca nelegitimităţii actualei guvernări care, din această cauză, trebuie să plece, făcând loc alegerilor parlamentare anticipate. În susţinerea acestei teze, opoziţia apelează la acţiuni de protest, pe care le vrea permanente, cu participare mare şi mereu crescândă. Deocamdată, această unică dovadă legală şi legitimă a nelegitimităţii guvernării nu prea reuşeşte. Apariţia duminică, în centrul Chişinăului, a unui număr mai mare de oameni decât a adunat vreodată opoziţia, îi face acesteia probleme foarte serioase de imagine, de tactică, de credibilitate în ceea ce priveşte legitimitatea cerinţei de organizare a alegerilor anticipate. În condiţiile când opoziţiei nu-i va reuşi debarcarea de la putere a partidelor proeuropene până la sfârşitului anului 2014, parafarea şi semnarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană devin iminente. Mai mult, actualele componente ale Parlamentului European şi Parlamentului Republicii Moldova vor avea grijă şi interes să ratifice Acordul, punând o virgulă mare, dacă nu un punct în disputa politică dintre puterea moldovenească pro-europeană şi opoziţia pro-estică privind orientarea geopolitică şi cursul de dezvoltare a ţării pentru multe decenii înainte. Oricât ar părea de neaşteptat, anume această perspectivă urmează s-o deschidă mitingul din 3 noiembrie, dacă va reuşi. De aici intransigenţa opoziţiei pro-estice în raport cu mitingul de duminică.
Da, poate nu este tocmai bine că un miting naţional de asemenea anvergură şi cu asemenea miză este organizat de partide politice. Poate au dreptate cei care pledează pentru societatea civilă sau un comitet naţional de organizare care să includă foarte multe segmente sociale. Dar, pe de o parte, timp pentru regrupări nu mai este deloc. Pe de altă parte, pentru că nu ne putem aştepta că oponenţii, interni şi externi, îşi vor înceta presiunile de duminică încolo, s-ar putea ca de asemenea iniţiative să fie nevoie şi în continuare, astfel încât cei cu obiecţiile să aibă toată posibilitatea de a se manifesta şi la lucruri practice, nu doar la datul cu părea.
Da, este adevărat că guvernarea actuală are păcate mari în faţa societăţii moldoveneşti şi vrea să şi le spele, inclusiv prin această manifestaţie. Dar pericolele pentru integrarea europeană nu se vor face mai mici, ci din contra, dacă proeuropenii nu vin să susţină această iniţiativă, să demonstreze că vectorul european este reprezentat de multă lume, mult mai multă decât afirmă opoziţia.
Da, actuala guvernare a făcut-o pe şireata când şi-a atribuit meritele (dar şi riscurile, de altfel, în cazul eşecului) pentru această acţiune necesară şi importantă. Dar oare nu aceasta am aşteptat de la ea, nu aceasta i-am cerut toţi aceşti ani de la urmă: să termine cu reglările de conturi, spălatul rufelor murdare în public şi să se consolideze pentru promovarea intereselor cu adevărat importante ale ţării? De ce ar fi mai bine să aruncăm acum copilul din albie cu tot cu apa murdară? Poate că ar trebui să urmăm exemplu? Poate că, văzându-ne mulţi şi uniţi, şi guvernarea se va socoti mai mult cu noi? Mitingul de duminică este un loc şi un prilej bun pentru punerea întrebărilor şi căutarea răspunsurilor privind rolului şi responsabilitatea fiecăruia în această viaţă. În caz contrar, nici măcar Vilniusul nu este garantat.
Valeriu Vasilică, IPN
