Motivul real care a făcut imposibilă desfăşurarea dezbaterii publice la o temă de mare rezonanţă pare să fie înţelegerea total greşită de către decidenţii vieţii sociale din Republica Moldova nu doar a importanţei şi necesităţii de a comunica cu societatea în orice fel de probleme, comode şi incomode, dar şi a obligativităţii legale şi morale a acestui aspect primordial din profesia de guvernanţi pe care le-a delegat-o societatea...
---

Pentru ieri, 28 martie 2016, la Agenţia de presă IPN, a fost programată dezbaterea „Şedinţele publice în dosarul ex-premierului Vlad Filat: pro şi contra, avantaje şi dezavantaje, legalitate şi…”. Spre regret, aceasta nu a avut loc, chiar dacă organizatorilor tema li s-a părut extrem de actuală, necesară şi utilă atât în contextul cazului de mare rezonanţă propriu-zis, cât şi în cel al scopurilor pe care şi le pune ciclul de dezbateri IPN „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, desfăşurat de circa cinci ani şi ajuns la cea de a 52 ediţie.

Motivul formal al rateului este refuzul de a participa al unor actori politici, fără de care IPN s-a pomenit în imposibilitatea de a întruni un format echilibrat de dezbatere, cu prezenţa tuturor sau măcar a celor mai importante puncte de vedere asupra problemei luate în discuţie.  

Motivul real pare să fie înţelegerea total greşită de către decidenţii vieţii sociale din Republica Moldova nu doar a importanţei şi necesităţii de a comunica cu societatea în orice fel de probleme, comode şi incomode, dar şi a obligativităţii legale şi morale a acestui aspect primordial din profesia de guvernanţi pe care o exercită din numele societăţii. Pentru că nu este un caz nici pe departe singular, cred că se merită să abordăm situaţia creată în mod mai special, eventual în cadrul unui semi-studiu de caz.

Testul nr. 1

Astfel, cu câteva zile înainte de data de 28 martie, IPN a început expedierea de invitaţii în adresa eventualilor participanţi la dezbatere conform următorului algoritm: a) deputat PDM (la discreţia Fracţiunii PDM) - deputat PLDM (la discreţia Fracţiunii PLDM); b) reprezentant al organizaţiilor societăţii civile pro-şedinţe publice - reprezentant al organizaţiilor societăţii civile pro-şedinţe închise; c) reprezentant al acuzării (invitaţia urma să fie adresată dnei procuror Adriana Beţişor) - reprezentant al apărării (dl avocat Igor Popa). Respectivul algoritm continuă să ne pară şi astăzi suficient de echilibrat, pentru că presupunea un reprezentant al guvernării, iar PDM a declarat în repetate rânduri că îşi asumă responsabilitatea guvernării, în toate sferele vieţii, fără excepţie, precum şi al opoziţiei, PLDM având cel puţin o motivare dublă pentru a fi interesat să participe.

Nu era greu de identificat reprezentantul societăţii civile cu mesaj „pro-şedinţe publice”, pentru că, aproape concomitent, peste treizeci de OSC din cele relevante au publicat Apelul „Solicitarea judecării cauzei ex-premierului Vlad Filat în şedinţe publice”. Cu ceva efort suplimentar putea fi identificat şi un exponent relevant al punctului de vedere „pro-şedinţe închise”, atestat până acum în spaţiul public. Şi Adriana Beţişor, şi Igor Popa au demonstrat că sunt suficient de deschişi pentru presă, în general, şi pentru IPN, în particular.

Dar, nu s-a putut merge mai departe de „tandemul” politic. Reprezentantul PDM, cu care IPN coordonează, de regulă, participările la dezbaterile sale, a expediat un răspuns negativ univoc: „Nu putem participa la o dezbatere unde politica nu are ce căuta, e vorba de un proces şi o persoana aflată în arest preventiv, subiectul ţine de justiţie şi societatea civilă, nu de politicieni”. Chiar dacă nu a fost de acord cu această abordare „apolitică” şi chiar dacă a fost pusă în situaţia suficient de ruşinoasă de a refuza participarea deputatului PLDM care îşi confirmase deja disponibilitatea, IPN a mers pe sugestia „reprezentantului PDM” ca dovadă a bunei sale credinţe şi intenţii.

Testul nr.2

În acest sens, a fost reconfigurat formatul dezbaterii cu acelaşi titlu, lansându-se invitaţii unui nou cerc, mai îngust de participanţi, inclusiv doi reprezentanţi ai societăţii: unul dintre ei selectat din lista semnatarilor Apelului sus-numit, iar al doilea – o persoană „din afara listei”, cu atitudine publică şi constant critică faţă de activitatea fostului premier. Cel de al treilea participant, persoana cheie, care urma să dialogheze cu reprezentanţii organizaţiilor societăţii civile şi cu societatea în ansamblu, în faţa camerelor de luat vederi, urma să fie ministrul justiţiei, Vladimir Cebotari, anunţat şi în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, în mod tacit şi reprezentant al Partidului Democrat, de guvernământ. Odată cu invitaţia, dlui ministru Cebotari i-a fost expediat şi textul Apelului OSC privind oportunitatea şedinţelor publice în cazul dosarului Filat. Apropo, şi într-un caz, şi în altul, dar şi în cazul tuturor celor 51 de ediţii anterioare, se prevedea şi participarea lui Igor Boţan, director ADEPT şi expertul permanent al proiectului IPN.

Iată ce a urmat: „Ministerul Justiţiei, în persoana dlui Cebotari Vladimir, Ministru al Justiţiei salută invitaţia pe care aţi lansat-o. In acest context, dorim sa Va comunicam ca aşa gen de invitaţii sunt binevenite sub aspectul unui interes general pentru întreaga societate, dar cu condiţia că aceste intenţii nu ar constitui un act de ingerinţă asupra procesului de înfăptuire a justiţiei. Cu regret constatam, ca iniţiativa de dezbateri publice lansată de către dvs. se axează pe o speţă concretă, care se află in curs de examinare în instanţă de judecată şi în perioada examinării ar putea fi calificată ca influenţă asupra instanţelor judecătoreşti. Cu respect, Consilier cabinetul Ministrului,………..”.

Ce s-a întâmplat ...?

Nu ne vom pronunţa asupra motivelor invocate de reprezentanţii guvernării pentru a refuza participarea la dezbatere, pentru că altul este scopul acestui exerciţiu de studiu. Dar suntem în drept să ne întrebăm ce le-a încurcat să-şi expună aceste motive - privind caracterul apolitic al procesului de judecată şi pericolul presiunii asupra justiţiei - în cadrul unor dezbateri publice desfăşurate într-un format echilibrat? Aceasta în condiţiile când Apelul OSC exact la aceasta se referea: la pericolul politizării şi ingerinţei asupra justiţiei în procesul respectiv de judecată. În cele din urmă, Apelul respectiv nici nu are forma unui imperativ necondiţionat, ci, mai degrabă este o invitaţie la discuţie: „În cazul în care argumentele pentru examinarea cauzei în şedinţe închise sunt convingătoare, acestea urmează a fi explicate public… ”. IPN a oferit acea platformă pentru „explicaţii publice”, dar a fost respinsă. Este adevărat, că Procuratura Generală a avut o reacţie suficient de operativă la respectivul APEL, dar tot ea afirmă că decizia finală privind caracterul public sau închis al şedinţelor o ia instanţa. Şi atunci toate căile duc spre „templul justiţiei”, pe care îl poate şi trebuie să-l reprezinte ministrul cu toate atribuţiile sale.

Constatăm, astfel, că motive plauzibile pentru respingerea ofertei IPN nu prea există. Sau cel puţin nu cele invocate au fost motivele reale.

…şi de ce s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat?

Caracterul instructiv al proiectului IPN care are în grija sa, în mod special, dezvoltarea culturii politice a societăţii moldoveneşti, ne obligă să identificăm şi alte eventuale motive pentru comportamentul politic, pe care, eventual, s-au ferit să le formuleze foştii noştri invitaţi. Pentru claritate mai multă am ales forma tezelor, fără prea multă descifrare a acestora.

- Poate că OSG semnatare ale Apelului au dreptate în privinţa îngrijorărilor şi suspiciunilor legate de procesul respectiv, iar reprezentanţii guvernării au mai puţine argumente pentru combaterea lor (în cazul celei de a doua configuraţii a dezbaterii)?

- Poate că reprezentanţii guvernării nu sunt interesaţi să ofere reprezentanţilor opoziţiei politice o platformă în plus pentru promovarea viziunilor (în cazul primei configuraţii a dezbaterii)?

- Poate că în felul acesta se practică un gen mai ascuns de cenzură în mass-media, odată ce presa care tinde să fie corectă în raport cu toate punctele de vedere, dar şi cu nevoia societăţii de a se clarifica nestingherit în marile probleme, este silită să renunţe la formele echidistante de comunicare?

- Poate că e vorba de instituirea sau menţinerea monopolului unor anumite forţe şi mesaje politice, de regulă, favorabile guvernării, asupra mass-media, odată ce sursele/invitaţii şi nu jurnaliştii selectează temele pentru discuţie şi orientează mersul acestor discuţii?

- Poate că nici actualii guvernanţi, sau mulţi dintre ei, nu au învăţat lecţia unui „fost politician cu barbă” care afirma că nu are nevoie să întrebe societatea când întreprinde anumite acţiuni cu impact social. Acum vreo zece ani era întrebat, dacă a consultat opinia publică privind intenţia de lichidare a holdingului municipal de presă, iar răspunsul a fost ceva de genul: „Noi nu consultăm, noi facem şi apoi mergem la alegeri ca să vedem, dacă am făcut corect”. Oare chiar va trebui să aşteptăm încă alţi zece/zeci de/ ani pentru învăţăminte atât de simple?

- Poate că nici actualii guvernanţi, sau mulţi dintre ei, încă nu au aflat că oferirea răspunsurilor la multele frământări sociale este nu doar şi nu atât un drept, ci o obligaţie, o componentă importantă a profesionalismului?

- Poate că actualii guvernanţi, sau mulţi dintre ei, nu au reuşit încă să vadă apropierile foarte mari dintre o mare parte a mesajelor formulate de OSC din Moldova şi condiţionalităţile formulate de către partenerii de dezvoltare, în particular, Uniunea Europeană, pentru susţinerea guvernării actuale? De regulă, aceste cerinţe comune ţin tocmai de scoaterea justiţiei de sub influenţa politicului, de comunicarea şi conlucrarea calificată, reală, nu mimată, cu diferitele componente ale societăţii civile şi cu societatea în ansamblu.

- Poate că actualii guvernanţi, sau mulţi dintre ei, se vor fi ofensat pentru aceste presupuneri de mai sus şi vor fi motivaţi să respingă şi alte invitaţii ale IPN la dezbateri echidistante şi utile pentru societate, pentru cultura politică a acesteia. Dar, pe de o parte, în acest caz concret, reprezentanţii guvernării nu ne-au lăsat de ales decât să mergem pe căutarea motivelor reale, iar căutările pot fi continuate. Pe de altă parte, statistica IPN arată că şi aşa reprezentanţii Partidului Democrat, care reprezintă astăzi guvernarea, ultima dată au onorat invitaţia la dezbaterile Agenţiei exact acum jumătate de ani, exact când au preluat, de facto, responsabilitatea pentru această guvernare şi această ţară…

Valeriu Vasilică, IPN