„...o eventuală turnură în ceea ce privește cursul european al țării, în urma viitoarelor alegeri, va șterge cu buretele orice șansă de a ne alege soarta, rămânându-ne valabilă doar opțiunea „întunecată”, într-un alt „sertar al Istoriei” pentru nu se știe câtă vreme...”
---

Lumea nu va mai fi niciodată așa cum a fost până la 24 februarie 2022, când Federația Rusă a început războiul de agresiune împotriva Ucrainei. În acea zi, un stat agresor a încălcat flagrant toate legile și înțelegerile care au reglementat până atunci conviețuirea umană pe planeta Pământ. Tot ce a urmat și încă mai urmează după această dată duce inevitabil la mișcări tectonice și transformări radicale, inclusiv în domeniul ordinii mondiale. Până la etapa actuală, avem o gamă largă de poziții exprimate în acest sens de către actori politici și din mediul analitic de nivel internațional.

Sertarele Istoriei

Conținutul final al acestor transformări va fi condiționat, în mare parte, de cum și când se va încheia acest război sângeros, neprovocat și ilegal. Dar procesul este inițiat, afectează deja întreaga lume, iar acțiunile anunțate zilele trecute de noul președinte al SUA Donald Trump sunt și ele, concomitent, o reacție, o manifestare și o parte componentă a acestor transformări tectonice.

Până acum, de-a lungul istoriei, războaiele mari s-au încheiat prin negocieri dintre marile puteri, în urma cărora acestea și-au împărțit sferele de influență, de interes, dar și de ocupație, din afara propriilor state, pe contul unor state sau teritorii mai slabe. De cele mai multe ori, între sferele respective s-au lăsat „cortine de fier” și nu avem prea multe motive să credem că de data aceasta va fi altfel.

De la începutul secolului 19, teritoriul actual al Republicii Moldova s-a pomenit, de mai multe ori pe partea „întunecată” a „cortinei”: în 1812, în urma Păcii de la București dintre Imperiul Țarist și Imperiul Otoman; în 1940, în urma Protocolului secret al Pactului Ribbentrop – Molotov, semnat între Uniunea Sovietică stalinistă și Germania nazistă; în 1944, cu consfințirea ulterioară a ocupației sovietice de către Conferința de la Yalta, din 1945, la care au participat Uniunea Sovietică, SUA și Marea Britanie. Și doar de două ori teritoriul nostru a avut parte de circumstanțe „mai luminoase”: în 1918, anul de încheiere a Primului Război Mondial, în versiunea Conferinței de la Paris (1918-1919), precum și în 1991, parțial, drept consecință a Summitului din Malta, din 1990, la care au participat liderii URSS și SUA.

În trei din cele cinci cazuri menționate nu am fost întrebați în niciun fel care ne este voia. De remarcat că este vorba despre cazurile „întunecate”. În alte două cazuri, „mai luminoase”, am avut un cuvânt de spus în sensul sorții pe care am vrut să o alegem. De care parte a „cortinei” se va pomeni Republica Moldova de data aceasta? De cine personal și de ce factori generali va depinde de data aceasta?
 
Când se va încheia războiul ruso-ucrainean?

Războiul ruso-ucrainean nu este unul bilateral. În esență, el reflectă, concomitent, scopul, manifestarea și efectul parțial al încălcări ordinii mondiale existente până acum și creării unei noi ordini în versiunea agreată de Rusia. O parte din pretențiile respective au fost formulate de liderul rus Vladimir Putin încă în decembrie 2021, în cadrul cunoscutei întâlniri cu președintele american de atunci Joe Biden și se refereau, inclusiv, la revenirea la situația de până la 1997, anul când au aderat la NATO mai multe state din Europa de Est și Centrală, anterior componente ale sferei de influență (și de ocupație) a URSS. Mai exact, Rusia vrea ca statele respective să renunțe la statutul de membre NATO, respectiv, aceasta presupune și retragerea forțelor militare ale SUA din regiune. Pentru că nimeni nu are de gând să îi facă Rusiei un astfel de cadou, iar Rusia insistă și astăzi pe această cerință a sa, prima variantă de răspuns este că războiul va continua o perioadă nedeterminată de timp și chiar își poate extinde aria în adâncul Europei. Dacă nu se va găsi cine să o oprească. Nu doar Ucraina, pentru că este vorba, de fapt, despre un război al Rusiei autocrate împotriva Europei, în special, dar și a Occidentului democratic, în ansamblu.

În contextul alegerilor și intrării în funcție a actualului președinte american, acesta, dar și membrii echipei sale, au vehiculat mai multe termene de încheiere a războiului: și „24 de ore”, și „100 de zile”, și „până la Paște”, și „jumătate de an”. Pentru că încă nu se cunoaște cu exactitate prin ce mijloace Donald Trump și SUA ar vrea să-și atingă scopurile, este de presupus că are la îndemână doar două căi de principiu.

Cum se va încheia războiul ruso-ucrainean?

Una dintre căi este să se ajungă la înțelegere amiabilă, „o afacere” cu Putin, în baza relațiilor „speciale” pe care actualul lider american spune că le are cu permanentul lider rus. Dar oprirea războiului este puțin probabilă în acest caz, pentru că nici liderul rus nu poate ceda din scopurile sale, fără a-i fi puse sub pericol postul de conducător autoritar al țării și chiar existența fizică, dar nici liderul american nu are ce îi oferi în schimb ca să îi îndeplinească acestuia dorințele făcute publice în exterior și în interior și reluate de foarte multe ori.

Și atunci rămâne a doua cale, calea presiunilor economice sau militare, sau și una și alta, concomitent. „Dacă nu încheiem o afacere în scurt timp, nu voi avea de ales decât să impun taxe, tarife și sancțiuni grele asupra a tot ceea ce vinde Rusia Statelor Unite și diferitelor țări implicate”, a spus Trump săptămâna trecută. Dar presiunile economice trebuie să fie de ordinul celor care au distrus URSS, iar cele militare să depășească cu câteva nivele orice ajutor oferit Ucrainei în primii trei ani de război. De altfel, unul din simpatizanții mari ai lui Donald Trump, Andrei Ilarionov, tot el și ex-consilier al lui Vladimir Putin la începutul anilor 2000, afirmă categoric că, în general, nu există soluție nemilitară pentru a opri războiul declanșat de Rusia. De altfel, Andrei Ilarionov a fost unul din puținii opozanți ruși invitați la ceremonia de învestire a lui Donald Trump.

Ce are de făcut Republica Moldova cu factorul „când și cum se va încheia războiul”? Se pare că situația creată nu îi permite să facă altceva decât să-și mențină poziția de sprijin ferm și necondiționat a Ucrainei, în pofida oboselii fizice și psihologice a societății, complicării pronunțate și continue a situației interne pe, practic, toate planurile, existenței unei puternice opoziții politice interne și ingerinței externe a Federației Ruse în acest sens. „Poziția de sprijin” este mai degrabă o figură de stil, pentru că potențialul neînsemnat de care dispune Republica Moldova nu îi permite să acorde prea mult ajutor practic într-un război al potențialelor incomparabil mai mari, dar contează ca puterile mari, care vor ajunge cândva să încheie războiul și să-și adjudece viitoarele sfere de influență, să cunoască clar de ce parte a cortinei vrea să rămână.

Relația Republicii Moldova cu SUA și UE

Cel puțin la această etapă inițială, relațiile dintre noul președinte american și Uniunea Europeană par a fi destul de tensionate, inclusiv în domeniul economic și comercial (o eventuală impunere a taxelor și tarifelor mari, respectiv, a concurenței geostrategiсe), ideologic (suveranismul american vs. globalismul european), climateric, militar, de securitate (5% din PIB pentru apărare, amenințarea cu ieșirea din NATO) etc. În particular, SUA nici nu lasă să se întrevadă că ar accepta UE în calitate de partener, fie și mai mic, în viitoarele negocieri cu Federația Rusă privind războiul și viitoarele sfere de influență, dacă se reușește încheierea războiului. La această etapă, inițiativă pare să îi aparțină SUA și UE este pusă în situația să reacționeze, să caute soluții pentru a împăca „varza și capra”, dar și de a-și menține pozițiile tari în relațiile cu SUA atât la nivel economic, comercial și militar, cât și la nivel de principii.

Ce are de făcut Republica Moldova cu acest factor? După câte se pare, conducerea Moldovei a intuit suficient de rapid delicatețea situației, pentru că președinta Maia Sandu a spus la un post de televiziune în chiar seara intrării în funcție a președintelui Trump, că Republica Moldova este foarte interesată să treacă în relațiile cu SUA „de la dialog strategic la parteneriat strategic”. Cu același scop de a pune țara mai aproape de SUA cu administrația lor nouă, Maia Sandu a evidențiat interesul Moldovei de cooperare moldo-americană „în domeniul energetic”, sectorul energetic fiind unul căruia Donald Trump îi acordă importanță enormă atât în „restabilirea” statutului țării sale de prima forță în lume, cât și în viitoarele relații cu Vladimir Putin și Federația Rusă în ansamblu. Aceste prime reacții sunt o dovadă că autoritățile moldovene știu să intuiască „de unde bate vântul” și că s-au gândit deja cum să se apropie mai mult de SUA, iar consolidarea Ambasadei noastre în America ar fi un prim pas în acest sens.

În același timp, este strict necesar ca Republica Moldova să mențină aceeași apropiere sinceră de UE ca până acum, chiar dacă SUA s-ar putea dovedi oarecum geloase. Asta pentru că SUA nu va ajunge niciodată să țină Republica Moldova atât de mult în brațe, așa cum o face de mulți ani UE, în particular, pentru că politica externă a SUA are mai mult un caracter global, fiind orientată mai mult spre regiuni ale lumii decât spre anumite țări, cu atât mai mult spre cele atât de mici ca Republica Moldova. Pentru SUA va conta mai mult de care zonă, estică sau vestică, vrea să aparțină Moldova, atunci când se va ajunge la împărțirea sferelor de influență. Iar zona vestică și pentru SUA se asociază în mod sigur (și) cu UE. Uniunea Europeană, din contra, ține mult și concret la Moldova, în special, datorită interesului ei mare pentru securitatea hotarelor sale de est.  

Relația cu România

Din perspectiva viitoarei împărțiri a sferelor de influență, rolul României pentru Republica Moldova rămâne unul crucial. Ca și în cazul relațiilor cu UE, România poate deveni principalul său avocat și în noile relații cu SUA. Asta pentru că România deja are un parteneriat strategic cu SUA, iar admiterea recentă a României în programul Visa Waiver, prin intermediul căruia cetățenii români vor putea călători fără vize în SUA, este doar una din cele mai proaspete manifestări ale acestei relații speciale. Personal Donald Trump a vorbit despre importanța parteneriatului strategic dintre cele două state, iar România a fost țara care a răspuns pozitiv, printre primele, cererii acestuia privind alocarea a 2% din PIB pentru apărare.

Cu siguranță că SUA nu-și vor retrage militarii din bazele militare NATO, amplasate pe teritoriul României, inclusiv din cea mai mare bază militară din Europa a Alianței Nord-Atlantice și vor avea nevoie de Republica Moldova în calitate de teritoriu sigur sub aspectul securității flancului de est.  

În acest sens, Republica Moldova are de consolidat parteneriatul cu statul român, cu autoritățile actuale ale acestuia, dar poate anticipa și relații mai apropiate cu o parte dintre românii care au știut să devină oameni de bază pentru noul președinte american. Unul dintre ei, Dragoș Sprînceană, care este alături de Donald Trump încă din perioada primului său mandat, chiar se gândește să candideze la alegerile prezidențiale din România, planificate pentru luna mai.

Voința guvernărilor și societății

Cu toată importanța majoră a factorilor externi prezentați mai sus pentru situația în care se va pomeni în viitor Republica Moldova, există un altul absolut determinant: victoria clară a Ucrainei în acest război pe oricare dintre cele trei căi tradiționale, cale militară, economică și diplomatică sau toate luate împreună. Desigur, aceasta se poate întâmpla doar în cazul în care va obține suport suficient în acest sens din partea Occidentului colectiv și, în principal, din partea SUA.

Tot atât de determinant este fi factorul intern, în special vrerea și capacitatea statului moldovenesc și ale societății moldovenești de a-și formula, promova și apăra interesele, în cazul nostru, cu privire la partea „cortinei de fier” în care vrea să se pomenească după împărțirea sferelor de influență. Acest mesaj, lansat în special în adresa viitorilor negociatori ai noii ordini globale, contează foarte mult atât în perioada de după alegerile parlamentare din anul acesta, cât și, mai ales, până la aceste alegeri. Aceasta pentru că o eventuală turnură în ceea ce privește cursul european al țării, în urma viitoarelor alegeri, va șterge cu buretele orice șansă de a ne alege soarta, rămânându-ne valabilă doar opțiunea „întunecată”, într-un alt „sertar al Istoriei”, pentru nu se știe câtă vreme.