Patrimoniul succesoral devine tot mai des obiect al dezbaterilor juridice. Despre motivele care îi aduc pe rude în fața judecătorului atunci când vine vorba despre o moștenire am discutat cu avocatul Victor Panțîru, conducătorul Biroului Asociat de Avocați „Panțîru și Partenerii”
---
– Litigiile succesorale sunt frecvente?
– Nu am o statistică pe țară, dar din experiența Biroului pe care îl conduc nu sunt multe, dar devin mai frecvente acum. Aceasta se întâmplă din cauza stingerii unei generații, combinată cu fenomenul migrației.
– Care sunt cele mai frecvente probleme care servesc temei pentru litigiile succesorale?
– Lipsa unui testament al defunctului, care duce la neînțelegerile dintre moștenitori. Aceste conflicte cel mai des apar din cauza migrației, când cei plecați peste hotare, care de cele mai multe ori trimit bani, sau cei rămași să îngrijească de cei de acasă consideră că unii au un merit mai mare decât ceilalți și urmează să primească o cotă mai mare. Sau când unii moștenitori apar doar la împărțirea averii, deși până atunci nu erau prezenți în viața defunctului. În atare situații este firesc să apară conflicte. La fel, conflicte apar atunci când defunctul face un testament pe ultima sută de metri. E de menționat că peste tot în lume persoanele au conflicte legate de moștenire, nu este un fenomen local.
– Cine sunt moștenitorii legali în cazul în care nu este întocmit un testament?
– Descendenții (copii) celui decedat, soțul supraviețuitor și ascendenții privilegiați (părinții), aceștia sunt de clasa I. Dacă de clasa I nu sunt, se trece la cei din clasa a II-a. Codul Civil explică aceasta în art. 1500.
– Dacă nu este întocmit un testament, iar persoana decedată nu are familie, frații/surorile, unchii/mătușile, verișorii etc. pot pretinde la moștenire?
– Desigur că pot pretinde, aceștia sunt moștenitori legali de clasa a II-a. Adică colaterali privilegiați (frații și surorile) și ascendenții ordinari (bunicii din partea mamei și din partea tatălui). Iar unchii și mătușile intră în clasa a III-a, numiți colaterali ordinari. Primii moștenesc în mod egal cei din clasa I-a. Dacă din această clasă nu sunt persoane care să moștenească, vin să moștenească cei din clasa a II-a și, dacă nici din această clasă nu avem, rămân cei din clasa a III-a.
– În ce condiții proprietățile rămase în urma decesului unei persoane ajung în proprietatea statului?
– Atunci când nu există descendenți sau colaterali până la gradul al IV-a. Sau dacă sunt, dar refuză expres sau tacit moștenirea.
– Dacă există un testament pe numele unei persoane care nu este rudă cu persoana decedată sau a unei instituții, copiii defunctului sau soțul/soția sunt în drept să conteste testamentul și să ceară să le fie recunoscute drepturile succesorale?
– Nu tot timpul, de la caz la caz. Atunci când există un testament care lasă „fără nimic” rudele în favoarea unor terți, fie și o persoană juridică, nu avem decât să respectăm dorința celui care a lăsat „cuvânt de moarte”. Evident că sunt situații când persoanele sunt manipulate, fiind vulnerabile. Atunci desigur că testamentele respective se contestă. Alta este situația când sunt persoane care au nevoie de întreținere – moștenitori rezervatari (copii minori, pensionari, invalizi). Moștenitorii rezervatari moștenesc o parte din succesiune în mod legal, chiar dacă ultimul cuvânt al defunctului a fost diferit. Astfel, moștenitorii rezervatari moștenesc doar jumate din ce ar fi moștenit dacă nu ar fi existat testamentul.
– Dacă testamentul prevede moștenirea proprietăților de către o singură rudă de gradul I, celelalte rude își pot revendica dreptul la moștenire?
– Doar dacă sunt moștenitori rezervatari. Altfel rămân cu părerea de rău.
– Copiii nerecunoscuți au dreptul la succesiune patrimonială. Cum se procedează?
– Pentru a „culege” moștenirea este nevoie să probezi gradul de rudenie. Aceasta se face prin actele de stare civilă: certificat de naștere, deces, căsătorie, divorț. Dacă în certificatul de naștere, la rubrica tată sau mamă, nu se regăsește numele celui decedat, atunci persoana nu are cum moșteni legal patrimoniul lăsat de decedat, chiar dacă în realitate este copilul biologic al celui decedat.
– Persoana care acceptă moștenirea, își asumă și datoriile persoanei decedate?
– Da. Persoana în momentul acceptării succesiunii acceptă și datoriile.
– Dacă o persoană moștenește un bun prin testament, dar nu îl trece după numele său, adică nu se fac niciun fel de acte, când persoana în cauză decedează, după mai mulți ani, moștenitorii săi legali pot pretinde la acel bun? Cum are loc procedura de succesiune?
– Greu de imaginat o așa situație. Dar dacă există, atunci trebuie privit fiecare caz în mod individual. Dacă bunul încă există și nu este în posesia altei persoane, în principiu se poate, dar este dificil. Nu cred că sunt notari care s-ar aventura într-o astfel de procedură de succesiune. Rămâne doar calea judecătorească.
Sabina Rebeja, IPN
