Op-Ed
	Accentul coaliției PSRM-ACUM trebuie să fie pus pe consolidarea legitimității externe și extinderea acesteia asupra opiniei publice din țară. De aceea, noua guvernare PSRM-ACUM are nevoie de un aparat puternic de comunicare activă pentru a câștiga războiul informațional din țară și din străinătate, de care depind pozițiile de pe care Democrații ar putea fi forțați să negocieze o eventuală retragere...
Dionis Cenuşa

După practic trei luni de la validarea rezultatelor alegerilor parlamentare (9 martie 2019), situația politică din Moldova capătă cu rapiditate noi contururi, care amână discuțiile despre alegerile anticipate, fără să le anuleze. Încălzirea subită a relațiilor dintre Blocul ACUM și Socialiști este temporară și se datorează temerii de niște alegeri anticipate în circumstanțele unui sistem de vot mixt și cu menținerea Partidului Democrat la putere.

Chiar dacă Igor Dodon avertiza că ar putea dizolva Parlamentul deja pe 10 iunie (Europa Liberă, 7 iunie 2019), acesta a devenit figura principală în avansarea Maiei Sandu în calitate de prim-ministru. Discrepanțele geopolitice și-au pierdut importanță, cel puțin de moment, iar toată energia Socialiștilor și ACUM a fost concentrată pe adoptarea, în tempou rapid, a unui set de decizii, menite să schimbe status-quo-ul, definit și controlat de către Partidul Democrat și liderul acestuia, oligarhul Vladimir Plahotniuc.

Apropierea dintre Socialiști și ACUM a primit sprijinul UE, SUA și Rusiei (IPN, 8 iunie 2019), pentru care cele două forțe par a fi compatibile pentru a crea o coaliție viabilă. Poziționarea favorabilă a actorilor externi față de o coaliție PSRM-ACUM s-a cristalizat cu puțin timp înainte de termenul limită de 3 luni, când Comisarul European pentru Vecinătate, Johannes Hahn, Vicepremierul rus Dmitri Kozak și reprezentantul Departamentului de Stat al SUA, Bradley A. Freden au încurajat cele două forțe să găsească un numitor comun. Riscurile majore rezultate din alegeri anticipate, subliniate de Johannes Hahn, se refereau la fragilizarea stabilității macrofinanciare a țării ca rezultat al întreruperii în lanț a finanțării Fondului Monetar Internațional și respectiv a UE (Europa Liberă, 3 iunie 2019). Există multiple dovezi că factorul rusesc, cu și fără voința sa, a jucat un rol substanțial în determinarea președintelui Igor Dodon și a Socialiștilor să accepte practic toate condițiile ACUM, chiar dacă anterior jumătate dintre acestea erau respinse și anticipatele păreau cel mai preferabil scenariu.

În cele din urmă, parteneriatul temporar al PSRM-ACUM a început să funcționeze în mod deosebit de lejer, având la bază 61 de voturi cu ajutorul cărora a fost setată o agendă ambițioasă de decuplarea, cât mai grabnică, a instituțiilor de stat de sub influența Democraților. Prima zi de activitate a Parlamentului, după prima și ultima ședință din 21 martie 2019, blocată la decizia Socialiștilor, a avut loc în condiții extreme. Din punct de vedere tehnic a absentat secretariatul legislativului, iar sala de sesiune a fost deconectată de la sursa de energie (Privesc.eu, 8 iunie 2019). Pe partea politică, legislativul a fost ținta acuzațiilor de neconstituționalitate (Curtea Constituțională, 8 iunie 2019, lansate de către Curtea Constituționale, la sesizările Partidului Democrat din 7-8 iunie (110 b, 111a, 112a). Presiunea asupra legitimității noii guvernări este enormă. Deputații PAS-PSRM planifică să folosească majoritatea parlamentară (61 din totalul de 101 de voturi) pentru a forța modificarea componenței Curții Constituționale, condamnată pentru „tentativa de uzurpare a puterii” în favoarea Partidului Democrat și chemată să demisioneze imediat. Probabilitatea schimbării Curții este extrem de mică, având în vedere că trei din șase funcții de judecători au fost reînnoite, cu abateri de la proceduri, la sfârșitul anului lui 2018, pentru un mandat de 6 ani, cu persoane apropiate de Partidul Democrat (Curtea Constituțională, 14 Decembrie 2018). Aflată într-un câmp vag de constituționalitate, noua guvernare trebuie să rezolve urgent patru probleme pentru a supraviețui: 1) consolidarea legitimității; 2) atragerea simpatiilor instituțiilor; 3) integritatea imaginii în țară și în străinătate; 4) acumularea legitimității externe.

Impactul factorului rusesc asupra crizei politice din Moldova – cu și fără voință

Punctul de turnură în prevenirea anticipatelor a intervenit în timpul ultimei vizite a lui Igor Dodon în Rusia (6 iunie), unde acesta s-a reunit cu Dmitri Kozak în cadrul Consiliului Economic Moldo-Rus, organizat în limitele Forumului Economic Internațional de la Sankt-Petersburg (Presedinte.md, 6 iunie 2019). Anterior, pe 3 iunie, Kozak s-a pronunțat în favoarea unei coaliții viabile chiar dacă și temporare între PSRM și ACUM, cu scopul organizării unor alegeri corecte și transparente” (Radio Chisinau, 3 iunie 2019) și combaterea lui Vladimir Plahotniuc.

Potrivit surselor de propagandă rusești (Sputnik, 6 iunie 2019), la Sankt-Petersburg, președintele Dodon sugera că exista probabilitatea de a evita anticipatele, care altfel trebuiau sa fie declanșate pe 10 iunie (Europa Liberă, 7 iunie 2019). În acel moment, lipsea orice claritate despre viitorul partener de coaliție al Socialiștilor, dar condiția obligatorie impusă pentru aceasta era ca politica externă să fie echilibrată sau altfel spus - multi-vectorială. Atât Democrații, cât și ACUM erau deschiși spre negocieri cu Socialiștii deja pe 31 mai, dar inițial doar primii ofereau deschis poziția de speaker. Conținutul ofertei ACUM nu era făcută public, dar termenul limită propus era de 9 iunie (AGORA, 31 mai 2019). În dorința de împiedica o coaliție PSRM-PDM, componentele ACUM acceptă candidatura Zinaidei Greceanîi pentru funcția de speaker al Parlamentului (AGORA, 6 iunie 2019). Ulterior, Consiliul Republican al PSRM a fost determinant în excluderea Democraților din ecuație și optarea pentru cooperarea cu ACUM (PSRM, 7 iunie 2019). Astfel, protestele anti-ACUM orchestrate de către PDM pentru a face presiuni asupra Socialiștilor au eșuat (Adevărul, 7 iunie 2019).

Pe acest fundal, președintele Dodon anunță scurtarea vizitei sale în Rusia și revenirea în țară, unde comunică despre renunțarea la ideea de a dizolva Parlamentul și îl informează pe Ambasadorul rus, Șeful Delegației UE și reprezentantul Ambasadei SUA despre decizia de a consulta fracțiunile parlamentare pe 10 iunie (Presedinte.md, 8 iunie 2019). Surprinzător, dar îndată ce PSRM a decis să intre în dialog cu ACUM, Curtea Constituțională publică decizia cu privire la sesizarea președintelui Dodon depusă 17 zile în urmă (22 mai 2019) prin care stabilește că ziua finală pentru dizolvarea a Parlamentului este de 3 luni (Curtea Constituțională, 7 iunie 2019). Mai mult ca atât, după ce PSRM și ACUM au stabilit întrevederi la Parlament, sâmbătă 8 iunie, Curtea concretizează pentru mass-media că data limită de funcționare a Parlamentului este 7 iunie (Curtea Constituțională, 8 iunie 2019), utilizând termenul de „90 de zile”, în paralel cu cel de „trei luni”, fixat în Constituție.

Adițional la protestele anti-ACUM, inițiate pe 7 iunie, Democrații au început un atac mediatic organizat împotriva președintelui Igor Dodon și a Socialiștilor, în moment ce aceștia împreună cu ACUM formau Parlamentul și Guvernul. Astfel, sursele media controlate de către PDM au publicat materiale compromițătoare, de calitate dubioasă, conform cărora Igor Dodon ar fi încercat să convină asupra federalizării țării, ca parte a unui aranjament cu Rusia (Publika.md, 8 iunie 2019). În paralel cu acuzarea de trădarea de țară, PDM le-a incriminat lui Igor Dodon și Socialiștilor utilizarea finanțării rusești pentru campania electorală a alegerilor din 24 februarie 2019 (PDM, 8 iunie 2019). Atât Socialiștii, cât și Moscova prin vocea lui Dmitri Kozak contrazic versiunea Democraților, pe care îi învinuiesc că ar fi acceptat ideea schimbării radicale a politicii externe a Moldovei pentru a forma coaliția cu Socialiștii (RIA-Novosti, 9 iunie 2019). 

Interesul Rusiei pentru o coaliție contra PDM a constituit un argument puternic ce a favorizat deschiderea PSRM față de ACUM și multiplele concesii făcute blocului, în special referitor la componența Guvernului. Or, PSRM a primit doar Ministerul Apărării și Oficiul Reintegrării, deși intenționa să consolideze competențele președintelui țării prin preluarea controlului asupra Ministerului de Externe și Integrării Europene și a Ministerului de Interne. Totodată, acuzațiile de trădare de țară și eventualul vot de neîncredere împotriva președintelui Dodon pentru promovarea agendei rusești (federalizarea țării) a devenit o altă influență, deși indirectă și nedorită, a factorului rusesc asupra deciziei Socialiștilor de a coordona la unison toți pașii cu ACUM. Probabil, prin cooperarea prolifică cu ACUM și cedările făcute blocului, Socialiștii planifică să disperseze critica și respectiv riscurile politice în legătură cu presupusele angajamente față de Rusia privind federalizarea Moldovei. Este cert faptul că Democrații ar putea să-l atace pe Igor Dodon printr-un vot de neîncredere în Parlament și că reprezentanții ACUM ar putea fi tentați să-l detroneze pe Igor Dodon, producând cel puțin alegeri prezidențiale anticipate înainte de 2020.

Ce urmează?

Chiar dacă este un parteneriat politic temporar (“înțelegere temporară”) acesta este considerat vital de către ACUM, și mai nou și de Socialiști, nu doar pentru a preveni alegerile anticipate, dar pentru a începe dezoligarhizarea sistemului politic moldovenesc.  În prima fază, coaliția PSRM-ACUM a convenit asupra alegerii Zinaidei Greceanîi pentru funcția de speaker al Parlamentului, deși cu abținerea a patru deputați ACUM (Deschide.md, 8 iunie 2019). La rândul lor, Socialiștii au susținut în unanimitate un guvern mixt condus de Maia Sandu (IPN, 8 Iunie 2019), care îl are ca viceprim-ministru, ministru de interne pe Andrei Năstase, liderul Platformei Demnitate și Adevăr („DA”). Două funcții în Guvernul numit sunt cedate Socialiștilor – Biroul pentru Reintegrare (Vasile Șova) și Ministerul Apărării (Pavel Voicu) (TV8, 8 iunie 2019). Împreună, cei 61 de deputați din partea PSRM (35 mandate) și ACUM (26 mandate) au adoptat declarația prin care Moldova este calificată „stat capturat” și au eliberat din funcție conducerea Serviciului de Informații și Securitate (SIS) și a Centrului Anti-Corupție.

Pe plan extern, oficiul președintelui țării va contesta deciziile Curții Constituționale la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului și le va transmite spre evaluare Comisiei de la Veneția (NewsMaker, 8 iunie 2019). Legitimitatea externă a Guvernului necesită însă aprobare urgentă și amplă, care din cauza confuziei privind constituționalitatea deciziilor politice din Parlament ar putea întârzia să apară. Deocamdată, doar șefia Partidului Popular European a salutat formarea guvernului condus de blocul ACUM (comunicat de presă expediat pe 8 iunie 2019) drept punct de pornire pentru „reîntoarcerea de la stat capturat la democrație”. Totodată, Socialiștii utilizează mesajul de susținere publicat de Constantin Kosaciov, Președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Consiliului Federației Ruse pe rețelele de socializare ca pe o “recunoaștere internațională” (PSRM, 8 iunie 2019). Unicul actor internațional major care s-a pronunțat în mod oficial după deciziile adoptate de 61 de deputați PSRM și PAS este UE, care deocamdată denotă mai mult precauție decât sprijin pentru noul guvern în frunte cu Maia Sandu. În schimb, partea europeană a îndemnat toate părțile politice la calm, reținere și dialog politic (EEAS, 8 iunie 2019).

Gesturile Democraților arată o preocupare a acestora, dar nu și o panică, față de mersul lucrurilor, pe care pentru prima dată din anul 2015 nu-l controlează în totalitate. Din acest punct de vedere, aceștia apelează la instrumente de intimidare a sectorului public și manipulare a opiniei publice. Astfel, PDM se pregătește pentru proteste în masă contra ACUM și PSRM, proiectați în presa controlată drept “organizatori ai unei lovituri de stat”. Cele mai puternice conspirații sunt dedicate Socialiștilor, care plătesc prețul unei contopiri benevole cu sfera de influență rusească. Democrații tind să păstreze starea lucrurilor cât mai puțin afectată de coalizarea temporară a componentelor ACUM și PSRM, care de această dată aduce rezultate, spre deosebire de coagularea eșuată a opoziției trans-partinice anti-PDM în perioada 2015-2016. Provocarea anticipatelor rămâne a fi obiectivul principal al PDM, dar pentru aceasta guvernarea PSRM-PAS trebuie să obțină o recunoaștere externă slabă. În prezent, chiar și după alegeri, imaginea Democraților în exterior a rămas încă șifonată. Iar noua faza a crizei politice în care intră Moldova din cauza deciziilor Curții Constituționale maximizează critica împotriva Democraților. Compensarea deficitului de credibilitate externă este făcută de către Democrați prin manifestarea puterii interne.

Persistă riscuri majore de confruntare între protestatarii pro-PDM, mobilizați activ în jurul instituțiilor de stat (Ministerul de Interne, Procuratură, etc.), cu cei care susțin guvernarea PSRM-PAS. De aceea, medierea externă devine o garanție a stabilității pentru următoarele zile și chiar săptămâni. Dar partenerii externi nu vor fi capabili să soluționeze problema constituționalității Guvernului Maiei Sandu și a organelor legislativului sub conducerea Zinaidei Greceanîi. Ordinea constituțională este unul din domeniile sensibile în care, cel puțin, partenerii europeni evită să facă interferențe. Un dialog politic, cu medierea externă, poate deveni o soluție constructivă și pașnică pentru a evita degradarea situației și o tranziție a puterii. Dar chiar și o asemenea mediere nu scoate din calcule posibilitatea unor alegeri anticipate.

În loc de concluzii...

Criza politică din Moldova este la un pas de a intra în faza unei crize constituționale, din cauza activității politizate a Curții Constituționale și erodarea încrederii față de orânduirea constituțională, în general. Formarea noului guvern condus de Maia Sandu este contestată de către PDM, ceea ce produce o situație inedită când vechiul executiv ar putea să refuze să părăsească instituțiile în favoarea celui nou ales.

Dacă forțele politice locale vor eșua să stabilească un dialog și să ocolească degradarea situației politice, atunci rolul salvator îi va reveni mediatorilor externi. Alegerile anticipate ar putea fi o soluție de compromis propusă de către Democrați, dar refuzată de către ACUM și PSRM.

Accentul coaliției PSRM-ACUM trebuie să fie pus pe consolidarea legitimității externe și extinderea acesteia asupra opiniei publice din țară. De aceea, noua guvernare PSRM-ACUM are nevoie de un aparat puternic de comunicare activă pentru a câștiga războiul informațional din țară și din străinătate, de care depind pozițiile de pe care Democrații ar putea fi forțați să negocieze o eventuală retragere.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.