Copiii cu dizabilităţi se ciocnesc de intoleranţă şi discriminare, ONG

Nu toţi copiii din ţară s-au putut bucura de programul organizat cu ocazia Zilei internaţionale a copilului. Copiii cu dizabilităţi au fost nedreptăţiţi. Cei mai mulţi dintre ei au stat departe de evenimentele organizate pentru că nimeni nu a ţinut cont de cerinţele speciale pe care le au. Directorul executiv al Asociaţiei părinţilor copiilor cu dizabilităţi „ProSprijin”, Iulian Perciun, a declarat, într-o conferinţă de presă la IPN, că accesul spre majoritatea locurilor de agrement nu este adaptat la cerinţele persoanele în cărucior. Elementar nu există rampe.

Potrivit statisticelor UNICEF, doar jumătate din cei aproximativ 15 mii de copii cu dizabilităţi sunt încadraţi în instituţii de învăţământ cu profil general. „Se vorbeşte de 15 ani despre incluziune. Dar cum rămâne cu cealaltă jumătate. Îndemnăm pe toţi să fie toleranţi şi să nu uite că dezvoltarea unei personalităţi integre şi tolerante porneşte de la educaţia primită din grădiniţă”, a spus Iulian Perciun.

Marcel Vieru, părintele unui copil cu dizabilitate, a spus că în mediul urban accesul în instituţiile publice este o adevărată provocare pentru părinţi şi copiii cu dizabilităţi, dar situaţia la sate este strigătoare la cer. În mediul rural nu există infrastructură elementară şi nici transport adaptat, pus la dispoziţia elevilor ca să se deplaseze la şcoală.

Un alt părinte, Natalia Grădinaru, a spus că familiile în care cresc copii cu dizabilităţi se ciocnesc cu probleme majore când vine vorba de asigurarea dreptului copiilor la recreere sau reabilitare. Aceasta a adus exemplul Centrului republican de reabilitare, unde copiii cu autism nu pot frecventa orele de înot pentru că nu există un specialist. Şi la Centrul republican pentru copii şi tineret „Artico” nu există servicii destinate copiilor cu dizabilităţi.

Şi în taberele de odihnă accesul pentru copiii cu dizabilităţi este închis, chiar dacă   nimeni nu recunoaşte deschis acest lucru. Părinţii trebuie să-şi asume toate responsabilităţile de monitorizare pe perioada odihnei şi să rezolve toate probleme ce ţin de acces şi însoţire. Pentru puţinele bilete la sanatorii care sunt oferite copiilor cu dizabilităţi părinţii îşi aşteaptă rândul ani în şir, dar şi aşa acestea sunt oferite de regulă în perioada rece a anului, când este mai dificil de organizat odihna, a spus Natalia Grădinaru.

Discriminarea persistă şi în spitale. Până să fie consultaţi, copiii cu autism sau cu hiperactivitate sunt impuşi să aştepte cu părinţii în rând, o sarcină imposibilă pentru persoanele cu acest tip de afecţiuni. Natalia Grădinaru a notat că niciun spital din Chişinău nu dispune de spaţii de joacă pentru copiii cu dizabilităţi, iar în spaţiile de joacă comune copiii cu dizabilităţi sunt bruscaţi şi luaţi în derâdere, iar părinţii primesc reproşuri „să-şi ia handicapul de pe terenul de joc”. O problemă este şi accesul la studii în baza vizei de reşedinţă, deoarece nu toate instituţiile din raza de reşedinţă a copiilor cu dizabilităţi sunt pregătite să încadreze asemenea copii în procesul educaţional.

Sâmbătă, 6 iunie, membrii Asociaţiei „ProSprijin” au organizat o acţiune de sensibilizare a societăţii cu privire la respectarea drepturilor copiilor cu dizabilităţi la joacă. Acţiunea intitulată „O copilărie fără bariere” a fost organizată pe un teren de joacă pentru a demonstra că şi copiii cu dizabilităţi pot şi au dreptul să se bucure de copilărie ca şi ceilalţi micuţi.

Dvs. folosiți o componentă de ADS Blocker.
IPN e menținut din publicitate.
Susțineți presa liberă!
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!
Echipa IPN.