„Pretenția ex-președintelui PSRM, Igor Dodon, de a forja etapizat viitoarele victorii ale PSRM după schema lui Mahatma Gandhi este doar o glumă nereușită…”
---

Igor Dodon și Mahatma Gandhi...

Cel de al XVII-lea congres al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) a anunțat victoria formațiunii, care urmează să aibă loc..., cândva. Optimismul izvorăște din citarea lui Mahatma Gandhi de către liderul formațiunii, Igor Dodon, care de-a lungul carierei sale politice ar fi parcurs trei etape asemănătoare, fiind: a) ignorat; b) luat în derâdere; c) atras în lupte crâncene. În mod logic, și cea de a patra etapă a carierei lui Igor Dodon ar trebui să fie asemănătoare cu cea a lui Mahatma Gandhi – încununarea cu laurii victoriei.

Nu este întâmplător că liderul PSRM își atribuie sieși etapele biografiei lui Mahatma Gandhi. De aceea, în astfel de circumstanțe, se cere o parcurgere succintă a etapelor din biografie politică a lui Igor Dodon, pentru a ne convinge că pretențiile sale sunt justificate:

• în 2005, la vârsta fragedă de doar 30 de ani, Igor Dodon a fost găsit de scouts-ii Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) și promovat în funcția de viceministru al economiei, apoi în cea de ministru și prim-viceprim-ministru, iar ulterior și în funcția de deputat în Parlament, din partea PCRM. Astfel, e dificil de înțeles când ar fi fost ignorat domnul Dodon. Dimpotrivă, a fost promovat nu doar de înalții demnitari moldoveni, ci și de cei străini. Însuși Vladimir Putin a pozat alături de Igor Dodon pentru un billboard la alegerile parlamentare din 2014. De atunci, Putin i-a devenit un fel de idol, cărui îi datorează relansarea carierei sale politice și căruia i se închină fără noimă;
• în 2011 a încălcat jurământul dat PCRM, trădând formațiunea, care din broker la bursă l-a făcut ministru. Este adevărat că, după trădarea PCRM, a fost luat în derâdere de foștii colegi, care l-au etichetat drept testor, pentru că s-a angajat să-i testeze calitățile de statalist candidatului Alianței pentru integrare Europeană (AIE) la funcția de șef al statului. Evident, testul a fost un succes absolut, care i-a asigurat AIE prelungirea mandatului pentru încă 7 ani, perioadă în care s-a reușit: explorarea la turații maxime a laundromat-ul, devalorizarea sistemului bancar, concesionarea aeroportului etc;
• lupta în care ar fi fost atras, invocată de Igor Dodon a fost, de fapt, o imitare în vederea remunerării sale pentru serviciile de testor. Alegerea directă a șefului statului a fost aranjată, în 2014, prin intermediul manipulărilor Curții Constituționale, la comanda coordonatorului executiv al guvernării, Vlad Plahotniuc. Accederea lui Igor Dodon în funcția de președinte, în 2016, a fost, de asemenea, opera lui Plahotniuc, care și-a utilizat propriul media-holding și un contingent de emigranți sirieni pentru asigurarea victoriei. Dovadă că Vlad Plahotniuc i-a fost mentor lui Igor Dodon (vezi video) servește și tutuirea celui din urmă de către primul, în timp ce șeful statului i se adresează Dumneavoastră celui care a capturat statul.

Din cele menționate mai sus, putem desprinde că îndrăzneala lui Igor Dodon de a se compara cu Mahatma Gandhi este nu doar o lipsă de modestie, ci e dovada unei impertinențe dificil de imaginat.

Farmecul copleșitor al glumelor lui Vladimir Putin 

Întrebarea este - de ce s-a aventurat, totuși, liderul PSRM să se compare cu Mahatma Gandhi? Există un singur răspuns plauzibil – pentru a-l imita pe binefăcătorul său, adică pe președintele rus Vladimir Putin. Acesta din urmă s-a remarcat în 2007, în preajma summit-ului G8, când declarase că după moartea lui Mahatma Gandhi nici nu prea are cu cine discuta. Zece ani mai târziu, după anexarea Crimeii și incitarea la război în Donbass, Vladimir Putin a declarat că a glumit, când s-a referit la dialogul virtual cu Mahatma Gandhi.

E lesne de înțeles că și liderul PSRM, Igor Dodon, a glumit a la Putin, atunci când și-a comparat propria carieră politică cu cea a lui Mahatma Gandhi. Dacă tot e așa de glumeț, poate Igor Dodon ar mai încerca o glumă, imitându-l și pe Mahatma Gandhi, scriindu-i lui Vladimir Putin, în contextul concentrării masive a trupelor rusești la hotarul cu Ucraina și cerându-i să nu admită vreun război în regiune. Doar Mahatma Gandhi i-a scris două scrisori lui Hitler, în 1940, îndemnându-l să fie responsabil și să evite începerea războiului. În acest context, liderul PSRM are o oportunitate inedită de a se asemăna măcar în ceva cu Mahatma Gandhi. Dar putem paria că nu va risca s-o facă, ascunzându-se sub paravanul glumiților nevinovate.

O altă glumă a liderului PSRM este că la congresul al XVII-lea al formațiunii s-a referit la victoriile formațiunii sale, cele din trecut și cele ce urmează. În acest context, ne amintim că și congresul al XVII-lea la Partidului Bolșevic din URSS a fost proclamat Congres al învingătorilor, care ulterior a fost redenumit Congresul celor împușcați, întrucât mai bine de o jumătate din delegați au devenit victime ale Marii terori, declanșate în 1937. Comparația nu e lipsită de temei, căci în ajunul alegerilor parlamentare din 11 iulie 2021, liderul PSRM l-a vizitat pe Alexandr Lukașenco, elogiindu-l pentru că, după ce a falsificat rezultatele alegerilor prezidențiale din august 2020, s-a răfuit crunt cu oponenții săi politici, instaurând o adevărată teroare în Belarus. În acest context, liderul PSRM a exclamat – ne-ați dat un exemplu! Iată ce surse de inspirație are liderului PSRM pe fundalul condamnării „dictaturii galbene” a actualei guvernări a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS).

Concluzii

Congresul al XVII-lea al PSRM, desfășurat la 18 decembrie 2021, a fost o mare decepție. Nu e clar de ce a fost necesară convocarea acestuia. Congresul nu a analizat cauzele înfrângerilor răsunătoare ale formațiunii din ultimul an – pierderea alegerilor prezidențiale, parlamentare, municipale de la Bălți, precum și scorul foarte modest la alegerile pentru Adunarea Populară a Găgăuziei.

Haosul ideologic din cadrul PSRM este rezultatul imitării partidelor puterii din Rusia. În mai puțin de un an de zile, PSRM a schimbat trei programe politice – a renunțat inițial la programul bazat pe doctrina democrației sociale, apoi a renunțat la programul bazat pe doctrina conservatorismului social, iar actualmente și-a adoptat un nou program cu titulatura „Echitate! Statalitate! Dezvoltare!”. Acesta din urmă este ținut, deocamdată, în secret, dar, judecând după titulatură, este puțin probabil să conțină idei noi neutilizate și neșifonate deja.

Congresul PSRM a stabilit principala sarcină a formațiunii – unificarea tuturor forțelor patriotice sănătoase din societate, care sunt dispuse să se opună dictaturii galbene, impusă și susținută din exterior. În acest sens, PSRM vede necesitatea creării unei mișcări naționale de protest (MNP), care i-ar uni pe toți cei care nu sunt de acord cu regimul actual și care sunt gata să i se opună. Astfel, PSRM, de fapt, răspunde pozitiv la apelul Partidului Șor privind crearea Frontului Salvării Naționale (FSN).  

Indiferent de denumirea viitoarei coaliții protestatare – MNP sau FSN, aceasta mișcare sau front ar avea  nevoie de un lider puternic și credibil. Ilan Șor este unul dintre principalii beneficiari și executant al furtului miliardului. Liderul PCRM, octogenarul Vladimir Voronin, nu se potrivește în calitatea de lider protestatar, acesta mai degrabă cedează ceea ce deține, decât cucerește, așa cum s-a întâmplat în 2009. În aceste circumstanțe, este dificil de înțeles decizia congresului PSRM de a modifica statutul, în sensul renunțării la funcția de președinte al formațiunii, în favoarea unei conduceri colective a unui Comitet Executiv, cu alegerea prin rotație a secretarului acestui comitet. Învingătorii nu procedează așa, ei nu diluează responsabilitățile în momentele critice ale luptei pe fronturile salvării naționale.

Pretenția ex-președintelui PSRM, Igor Dodon, de a forja etapizat viitoarele victorii ale PSRM după schema lui Mahatma Gandhi este doar o glumă nereușită. Ne-am convins că etapele biografilor politice ale celor doi comparați se deosebesc în mod cardinal. Respectiv, ultima etapă din biografia politică a lui Mahatma Gandhi este atingerea statutului de lider național al Indiei și reper moral recunoscut în întreaga lume. Pe de altă parte, ultima etapă a biografiei politice a lui Igor Dodon este cea de președinte de onoare al PSRM. Drama constă în faptul că onoarea respectivă este cam șifonată de trădările și compromisurile compromițătoare pe care le-a comis. De fapt, nu există absolut nicio asemănare între Igor Dodon și Mahatma Gandhi. Dovadă e și faptul că ultimul a fost un vegetarian principial, iar primul e un carnivor înrăit, care n-a ezitat să se antreneze în seducerea jurnaliștii cu tușonka.