Analiza IPN: Au rămas zile numărate până la începerea unui nou sezon politic. Potrivit tradiţiei din ultimul timp, una dintre principalele componente ale procesului politic vor deveni relaţiile dintre autorităţile centrale şi ale Autonomiei Găgăuze. La ce iniţiative ne putem aştepta de la Comrat? În ce măsură vor influenţa acestea agenda politică moldovenească?

---

Amănuntele liniei de subiect ale relaţiilor moldo-găgăuze din această toamnă le putem afla din analiza principalelor subiecte de ştiri, prin care s-a remarcat Comratul pe parcursul ultimelor luni.

De la cuvinte la proteste

Primul se va face simţit conflictul privind relaţiile interbugetare ale Găgăuziei cu autorităţile centrale, care a apărut în luna iulie în legătură cu adoptarea de către Parlamentul moldovean a amendamentelor la Legea „Cu privire la finanţele publice locale”, potrivit cărora o mare parte dintre impozitele colectate pe teritoriul Găgăuziei, în loc să fie acumulate în bugetul local, va fi transferată în haznaua statului. Să amintim că mai marii autonomiei au caracterizat într-un glas acţiunile Guvernului moldovenesc ca fiind o tentativă de a lipsi regiunea de autonomia financiară, punându-i o „lesă financiară”.

Dacă în vară liderii găgăuzi s-au limitat în nemulţumirile lor la o serie de declaraţii, în toamnă protestele verbale se pot transforma în manifestaţii stradale. Aprobarea definitivă a noilor amendamente la legislaţie este planificată, conform informaţiilor părţii găgăuze, în cadrul uneia dintre primele şedinţe parlamentare care va avea loc, după toate probabilităţile, fiind acompaniată de sloganurile de protest ale găgăuzilor sosiţi la Chişinău.

Conflictul provocat de noua structură a defalcărilor fiscale s-ar putea aprofunda, dacă s-ar implica şi autorităţile locale din toată Republica Moldova.  Apropo, ar fi de aşteptată şi activizarea Partidului Regiunilor din Moldova în frunte cu başcanul Găgăuziei, a cărui doctrină rezidă tocmai în apărarea intereselor, inclusiv financiare, ale comunităţilor locale.

Vremea va arăta, dacă vor fi în stare politicienii de la Chişinău şi Comrat să găsească limbaj comun şi să ajungă la o soluţie reciproc acceptabilă în această chestiune, fără confruntare şi fără presiuni reciproce. Zilele trecute, reprezentanţii fracţiunilor parlamentare ale tuturor celor trei partide care reprezintă coaliţia de guvernare şi-au exprimat, într-un interviu pentru IPN, disponibilitatea de a reveni la proiectul de lege respectiv pentru a examina disensiunile apărute. Vor fi oare capabile ambele părţi să analizeze sincer toate punctele de vedere existente în această chestiune? Inclusiv, punctul de vedere al autorilor proiectului Strategiei Naţionale de descentralizare, care afirmă că modificările operate la Legea cu privire la finanţele publice locale corespund principiilor europene de descentralizare, acestea prevăzând relaţii directe ale primăriilor săteşti şi comunale cu bugetul central, fără mijlocirea autorităţilor raionale şi regionale, şi că anume în aceasta rezidă mecanismul de asigurare a unei autonomii reale a fiecărui sat şi a fiecărei comune. Pornind de la această poziţie, anume autorităţile regionale ale Găgăuziei se opun refornelor în acest domeniu, urmărind scopul de a „lega” autorităţile locale cu „propria lesă financiară”. Deşi, pe de altă parte, o asemenea abordare determină Comratul să amintească despre faptul că Găgăuzia este o formaţiune autonomă în componenţa Moldovei, şi nu un raion ordinar, şi, prin urmare, localităţile autonomiei urmează să participe, în primul rând, la procesul bugetar la nivel local.

Referendumuri problematice

O continuare şi mai de răsunet promite să aibă istoria cu referendumul cu privire la posibila ieşire a Găgăuziei din componenţa Moldovei. Vom aminti că, la sfârşitul lunii iulie, în adresa Adunării Populare a Găgăuziei (APG) a sosit un apel de la un  anumit grup de iniţiativă, care cerea de la legislatorii găgăuzi să asigure executarea de către autorităţile moldoveneşti a Legii „Cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei”, care, în opinia lui, nu se respectă din ziua adoptării sale în anul 1994. În caz contrar, APG i s-a cerut să organizeze pe teritoriul Găgăuziei, până în decembrie 2015, un referendun consultativ în chestiunea ieşirii autonomiei din componenţa Moldovei şi revenirea la statutul Republicii Găgăuze, care a existat în calitate de formaţiune nerecunoscută din 1990 până în 1994. În afară de aceasta, în cadrul plebiscitului ar putea fi înaintate chestiunile privind atitudinea locuitorilor Găgăuziei faţă de posibila perspectivă de aderare la Uniunea Vamală  şi privind atitudinea faţă de cursul de integrare europeană, promovat de Chişinăul oficial.

Întru susţinerea apelului respectiv, potrivit afirmaţiilor reprezentanţilor APG, au fost colectate peste 6 mii de semnături. Deşi mulţi politicieni locali au pus la îndoială autenticitatea  acestor semnături, aceasta nu a împiedicat Adunarea Populară să lanseze procesul de dezbateri publice asupra iniţiativei scandaloase. În particular, comisia juridică a Adunării Populare a adoptat o hotărâre, potrivit căreia chestiunile ridicate de către grupul de iniţiativă în apel, este necesar să fie examinate la şedinţele consiliilor locale  şi la adunările cetăţenilor din toate localităţile Găgăuziei. Adunările respective vor fi convocate până în data de 25 septembrie, iar după aceasta rezoluţiile adoptate în cadrul lor vor fi expediate în adresa APG.

Din punctul de vedere al legislaţiei naţionale, hotărârile cu privire la „referendumurile separatiste”, adoptate de consiliile săteşti, nu au, desigur, nicio putere juridică. Altceva este că ele pot conduce la o agravare bruscă a relaţiilor autonomiei cu Chişinăul cu toate consecinţele posibile – tentativele Guvernului de a aplica sancţiuni de drept, conservarea finanţării de către stat a construcţiei pe teritoriul Găgăuziei a unor obiective sociale, îndepărtarea perspectivei de normalizare a procesului de reglementare a diferendului transnistrean. Din câte se vede, consecinţele posibile s-ar putea solda cu neplăceri pentru ambele părţi.

Cât priveşte chestiunile privind Uniunea Vamală şi integrarea europeană, deşi conducerea Moldovei consideră inacceptabilă propunerea acestor subiecte pentru ca asupra lor să fie exprimată voinţa întregului popor, tentativa de a împiedica desfăşurarea referendumului respectiv va comporta anumite dificultăţi. Problema principală va consta în faptul că opinia publică va fi în mare măsură de partea găgăguzilor. Iar acţiunile întreprinse în pofida poziţiei a, cel puţin, jumătate dintre cetăţeni vor constitui încă un factor de subminare a stabilităţii actualei coaliţii de guvernare.

Vorbind despre Coaliţia Proeuropeană, în situaţia cea mai delicată  s-a pomenit Partidul Democrat din Moldova care, dacă e să judecăm după informaţiile oficiale, se află la putere şi în Găgăuzia – el dispune de majoritate şi în parlamentul regional. S-a creat o situaţie nu prea firească: la nivel regional, PDM pune în funcţiune mecanisme care pot conduce la separarea unei anumite părţi a statului, posibil – la distrugerea acestui stat, iar la nivel central acelaşi partid va trebui să se împotrivească acestor tendinţe. Poate că încă nu este târziu să se aplaneze totul la nivelul familiei partinice, fără a mai tulbura masele?

A sosit timpul pentru mize

Încă un eveniment în viaţa politică autumnală a autonomiei, care în perspectivă va avea şi el un ecou de nivel naţional, îl va constitui congresul Mişcării obşteşti „Găgăuzia Unită” anunţat pentru luna octombrie. Din câte se aşteaptă, principala chestiune de pe ordinea de zi a forului apropiat va deveni determinarea figurii candidatului din partea „Găgăuziei Unite” pentru alegerile următoare ale başcanului, care vor avea loc la sfârşitul anului 2014 – începutul anului 2015.

Acum câţiva ani, răspunzând într-unul dintre interviurile sale la întrebarea privind eventualul său succesor, başcanul autonomiei, Mihail Formuzal, a dat de înţeles că pentru rolul respectiv ar corespunde câţiva candidaţi. Printre altele, au fost amintite numele lui Valeri Ianioglo - actualul prim-adjunct al başcanului, Serghei Buzadji – preşedintele administraţiei raionului Ciadâr-Lunga, şi Victor Petrioglo – actualmente, deputat din Vulcăneşti în APG. În timpul care a trecut de atunci, tema succesorului başcanului nu a mai fost abordări, iar alte semnale, care ar indica asupra vreo unei candidaturi concrete, de asemenea, nu au fost. Cu toate că în funcţia de şef al autonomiei, dintre toţi reprezentanţii echipei lui Formuzal, cel mai uşor ar fi să ni-l imaginăm pe actualul său prim-adjunct, Ianioglo, la congresul din toamnă, se va anunţa mai curând despre iniţierea unor aşa-zse primaries-uri  organizatorice interne.

Aşa sau altfel, oricine ar deveni candidatul de la „Găgăuzia Unită”, cercurile guvernante moldoveneşti urmează să-şi definească deja strategia proprie în vederea alegerilor başcanului, care se vor desfăşura, practic, în acelaşi timp cu alegerile parlamentare din toată Moldova. De persoana care se va afla la cârma autonomiei va depinde şi caracterul relaţiilor reciproce ale autorităţilor centrale cu regiunea. De aceea campania pentru alegerile başcanului constituie nu numai opţiunea populaţiei locale, dar, într-o anumită măsură, şi miza Chişinăului.

Găgăuzia şi aşteptările de la Vilnius

Aşadar, relaţiile Chişinăului cu Comratul vor fi supuse în toamnă unor încercări serioase. O anumită nervozitate suplimentară le va imprima apropiatul summit de Vilnius al Parteneriatului Estic. Unii comentatori politici au menţionat deja acţiunile politicienilor găgăuzi ca fiind nişte impedimente, care pot deveni o cauză a nesemnării documentelor importante pentru Moldova la Vilnius. Dacă nu se va reuşi să se soluţioneze chestiunile problematice menţionate în relaţiile autorităţilor moldovene cu Găgăuzia, situaţia s-a putea transforma într-un conflict de durată. În acest caz, dacă summitul preconizat pentru sfârşitul lunii noiembrie în capitala Lituaniei, într-adevăr, nu va îndreptăţi aşteptările Chişinăului, deja astăzi este clar, cine se va pomeni în lista „vinovaţilor” de acest eşec.

Nu se poate afirma în mod univoc că toate problemele în relaţiile dintre Comrat şi Chişinău din ultimul timp şi din lunile apropiate este necesar să fie examinate prin prisma evenimentelor de la Vilnius. Cu toate acestea, ar fi admisibilă supoziţia, potrivit căreia tendinţele care se produc în sudul ţării, în perspectivă s-ar putea reflecta asupra temeliilor statale ale Republicii Moldova însăşi.

În acest context, este cazul să ne amintim de o serie de declaraţii ale unor politicieni şi analişti de la Chişinău, care văd în situaţia creată o analogie cu cea care a anticipat destrămarea Uniunii Sovietice. Primul Preşedinte al Moldovei, Mircea Snegur, a menţionat în repetate rânduri condiţiile, în faţa cărora l-au pus conducătorii de atunci ai U.R.S.S., Gorbaciov şi Lukianov: „Ori semnezi Acordul Unional, ori vei avea pe teritorilul Moldovei încă două republici”. Există opinia, potrivit căreia lucrul acesta şi-a jucat rolul în apariţia republicilor transnistreană şi găgăuză. În această toamnă, la Vilnius, Republica Moldova urmează să facă din nou o opţiune istorică...

Veaceslav Craciun, pentru IPN