„E foarte bine că se comemorează eliberarea de sub ocupația fascistă, dar cum rămâne cu condamnarea totalitarismului stalinist și efectelor acestuia asupra sorților concetățenilor? La această întrebare autoritățile moldovene nu au un răspuns. Probabil, fiindcă unii reprezentanți ai guvernării au obligația promovării imperialismului rusesc în Republica Moldova. Păcat că și aliații proeuropeni ai PSRM din Partidul Democrat din Moldova au luat apă în gură și nu se pronunță pe marginea acestui subiect...”
---

Atitudinea Europei față de regimurile totalitare

Parlamentul european a proclamat ziua de 23 august drept Ziua Europeană a Comemorării Victimelor Stalinismului și Nazismului. Proclamarea a avut loc în data de 2 aprilie 2009, având în vedere apropierea comemorării a 70 de ani de la semnarea Pactului de neagresiune dintre Germania și Uniunea Sovietică și a Protocolului adițional secret, care a împărțit Europa în sfere de influență. Pentru cetățenii Republicii Moldova contează că proclamarea a avut loc cu aproximativ o lună până la aderarea Republicii Moldova la Parteneriatul Estic, care are drept obiectiv consolidarea asocierii politice și a integrării economice cu Uniunea Europeană. Era firesc ca țara noastră să se asocieze la proclamația respectivă.

Zece ani mai târziu, la 17 septembrie 2019, Parlamentul european, listând un șir de principii fundamentale și zeci de documente de condamnare a regimurilor totalitare, a adoptat Rezoluția referitoare la comemorarea a 80 de ani de la izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial și la importanța memoriei istorice pentru viitorul Europei. Este de remarcat că Rezoluția Parlamentului European a fost adoptată la o săptămână de la desecretizarea de către Ministerul rus al Apărării a documentelor de arhivă referitoare la Pactul menționat și la Protocolul adițional secret, confirmând existența acestuia. Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul că adoptarea Rezoluției a avut loc anume pe data de 17 septembrie, exact la 80 de ani de la invadarea de către trupele sovietice de ocupație a Poloniei. Așadar, Rezoluția respectivă este un document de sinteză, care pune accentele onest și foarte exact, fără echivocuri:
 

• Germania nazistă și Uniunea Sovietică au cooperat din punct de vedere politic, economic și militar, având ca obiectiv comun cucerirea Europei și împărțirea acesteia în sfere de influență;
• obiectivul strategic al URSS a fost acela de a promova revoluția comunistă în lume prin ațâțarea unui război între Germania nazistă și țările aliate occidentale, așa încât ambele părți să se slăbească reciproc și să cadă pradă sovietizării – planuri care au fost prezentate la 19 august 1939 în mesajul secret al lui Stalin către Politbiuro;
• Pactul Ribbentrop-Molotov a fost urmat de Tratatul de prietenie și frontieră germano-sovietic din 28 septembrie 1939, Republica Polonă fiind invadată mai întâi de Hitler, iar două săptămâni mai târziu și de Stalin;
• Uniunea Sovietică a început un război agresiv împotriva Finlandei la 30 noiembrie 1939, iar în iunie 1940 a ocupat și a anexat părți din România – teritorii care nu au fost niciodată returnate – și a anexat republicile independente Lituania, Letonia și Estonia;
• după înfrângerea regimului nazist și sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, unele țări europene au reușit să se refacă și să se angajeze într-un proces de reconciliere, în timp ce alte țări europene, ca o consecință directă a Tratatului de la Ialta, au rămas sub ocupație sovietică și sub dictatură comunistă timp de o jumătate de secol;
• dorința Occidentului de a domoli regimurile totalitare a însemnat că deciziile au fost luate fără consultarea țărilor din Europa Centrală și de Est, așa cum a fost cazul la Locarno și München, ceea ce a demonstrat vulnerabilitatea Occidentului în fața acestor regimuri. Acest lucru a deschis calea către Pactul Ribbentrop-Molotov care, la rândul său, a condus la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial;
• deși crimele regimului nazist au fost evaluate și sancționate prin procesele de la Nürnberg, există încă o nevoie urgentă de a crește gradul de conștientizare și de a efectua evaluări morale și juridice ale crimelor dictaturilor comuniste etc.
   

Atitudinea Rusiei față de abordarea europeană

Cu ocazia celei de-a 75-a aniversări a victoriei în al doilea război mondial, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a publicat un articol, tradus pentru revista americană „National Interest”, în care a pretins să dea o viziune de alternativă celei a Parlamentului european. El a pus vina pe politicienii europeni din perioada de tristă faimă, pe cei actuali acuzându-i de revizionism istoric. Potrivit președintelui rus cauzele și efectele celui de al Doilea Război Mondial au fost după cum urmează:

• Tratatul de la Versailles a devenit pentru Germania un simbol al nedreptății și umilirii naționale, generând resentimente și atitudini revanșarde. Vina pentru acesta revenindu-le democrațiilor occidentale;
• Acordul de la München a servit drept declanșator al celui de al Doilea Război Mondial pe fundalul renunțării puterilor occidentale de a-și onora obligațiunile față Cehoslovacia, îndreptând astfel aspirațiile expansioniste ale Germaniei naziste spre Est, spre o confruntare cu URSS;
• Polonia se face vinovată alături de Germania nazistă de conspirația privind împărțirea teritoriului Cehoslovaciei, iar tragedia pe care a trăit-o după invazia nazistă a Poloniei a fost pe deplin pe conștiința conducerii țării de atunci;
• Statele baltice au aderat benevol la URSS și nu au fost ocupate;
• URSS a respins oferta Germaniei naziste de a se alătura Pactului celor trei de pe axa – Germania, Italia și Japonia, în noiembrie 1940;
• Stalin și anturajul său au acționat pornind de la înțelegerea corectă a naturii amenințărilor externe la adresa URSS – războiul pe două fronturi cu Germania și Japonia, chiar dacă dictatorul sovietic merită condamnarea pentru crimele și represiunilor în masă comise împotriva propriului popor.
   

Președintele rus nu a ascuns scopurile urmărite prin publicarea propriei viziuni asupra cauzelor celui de al Doilea Război Mondial:
 

• acreditarea ideii că ceea ce contează este victoria comună a aliaților asupra nazismului care, depășindu-și contradicțiile și creând sistemul de la Yalta, a salvat omenirea de conflicte globale de-a lungul a zeci de ani, lucru ce trebuie apreciat și perfecționat, în baza memoriei istorice comune;
• evidențierea pierderilor umane uriașe ale URSS în cel de al Doilea Război Mondial, comparativ cu pierderile democrațiilor occidentale;
• convocarea unei eventuale întâlniri a liderilor celor cinci state nucleare – membri permanenți ai Consiliului de Securitate, în contextul internațional existent.
   

Ceea ce a evitat să spună președintele rus se refere la:

• rolul Cominternului dirijat de Stalin, care la cel de al V-lea congres de la Moscova din 1924 a adoptat decizii privind bolșevizarea partidelor comuniste din întreaga lume ca o modalitate de luptă pentru dictatura proletariatului, stigmatizând social-democrația ca fiind flancul stâng al burgheziei, cu caracter fascist. În consecință, antagonizarea partidelor socialiste și social-democrate din Europa a pavat calea lui Hitler la putere în Germania, iar apoi a lui Franco în Spania;
• motivația adevărată a neaderării URSS la axa fascistă – refuzul lui Hitler de a-i asigura URSS stăpânirea asupra strâmtorilor din Marea Neagră și accesul în Golful Persic;
• faptul că democrațiile occidentale, care chiar de la începutul celui de al Doilea Război Mondial au intrat în lupta împotriva fascismul, au condiționat deschiderea celui de al doilea front în Europa prin desființarea Cominternului, lucru pe care Stalin s-a văzut nevoit să-l facă în 1943;
• soarta popoarelor europene care după război au ajuns pentru o jumătate de veac în lagărul comunist.

Detaliile despre rolul regimurilor totalitare și autoritare contează, totuși, este evident că demersul președintelui Putin a țintit spre crearea unor premise pentru revenirea Rusiei în prim plan a politicii internaționale, după sancționarea și izolarea impuse, în 2014, de democrațiile occidentale ca urmare a anexării Crimeii și a provocării războiului din Donbass.

Ce comemorează Republica Moldova?

La 21 august 2019 Guvernul Republicii Moldova a declarat ziua de 23 august drept zi de doliu în vederea comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare. Președintele Igor Dodon și Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) nu au susținut demersul respectiv. De aceea, nici nu ne-am așteptat ca în anul curent autoritățile moldovene să fi emis măcar un comunicat de presă în memoria victimelor regimurilor totalitare. N-a fost să fie.

Știm că autoritățile au o agendă menită să schimbe accentele, subliniind oarecum că totalitarismul stalinist a fost mai breaz decât nazismul. În acest context, președintele Dodon a participat la parada militară organizată cu prilejul aniversării a 75-a a Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei. Evident, șeful statului nu vrea să-și amintească că, de fapt, doi tirani din fruntea a două regimuri totalitare au pactizat, iar apoi s-au încăierat într-un război pe viață și pe moarte, adică faptul că Marele Război pentru Apărarea Patriei a început după ce, în perioada 23 august 1939 - 22 iunie 1941, URSS și Germania nazistă au fost aliați după ce au semnat Tratatul de prietenie și frontieră.

În același context, e de menționat că președintele Dodon, încă la 16 martie, a dat start acțiunilor consacrate aniversării a 75-a de la eliberarea Moldovei de sub ocupația fascistă, preconizând ca “pe 9 Mai să aibă loc Marșul Victoriei, iar pe 24 august, în ziua istorică a Operațiunii Iași-Chișinău, încă un marș în capitală”. E foarte bine că se comemorează eliberarea de sub ocupația fascistă, dar cum rămâne cu condamnarea totalitarismului stalinist și efectelor acestuia asupra sorților concetățenilor? La această întrebare autoritățile moldovene nu au un răspuns. Probabil, fiindcă unii reprezentanți ai guvernării au obligația promovării imperialismului rusesc în Republica Moldova. Păcat că și aliații proeuropeni ai PSRM din Partidul Democrat din Moldova au luat apă în gură și nu se pronunță pe marginea acestui subiect.