În Republica Moldova se atestă o situație internă complicată sub aspect sanitar, mai complicată decât în alte perioade și mai complicată decât în alte țări. Redresarea situației necesită acțiuni serioase de ordin intern și extern, dar de cele mai multe ori acestea sunt într-o interdependență mare sau chiar totală. Drept exemplu elocvent în acest sens poate servi posibilitatea, dar și necesitatea, din multe motive serioase, a cetățenilor moldoveni de a circula în regim liberalizat de vize, ca până la pandemie. Dar, pentru aceasta, statul moldovenesc trebuie să demonstreze capacitatea de a ține situația epidemică sub control, iar societatea moldovenească și cetățeanul moldovean trebuie să demonstreze că sunt capabili să respecte anumite reguli, în special sanitare, pentru a nu prezenta un pericol de infectare pentru spațiul european. Subiectul a fost discutat de către invitații la dezbaterile publice: „Circulația și locul cetățenilor moldoveni în Europa în timpul și după pandemie: oportunități și riscuri”, organizate de Agenția de presă IPN.
Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a amintit că, din aprilie 2014, cetățenii Republicii Moldova au posibilitatea să intre în UE fără vize, acest regim fiind unul foarte important pentru ei. Din anul 2011, Moldova eliberează pașapoarte biometrice cetățenilor, cu care aceștia pot intra în UE și pot rămâne acolo timp de 90 de zile din considerente umanitare, turistice, cercetare etc. Igor Boțan susține că, de la o pătrime, până la o treime din cetățenii Republicii Moldova sunt și cetățeni ai României. Cei care au privilegiul de a avea cetățenia României nu sunt afectați, în sensul circulației, în măsura în care sunt afectați ceilalți cetățeni ai țării din cauza pandemiei.
Expertul relatează că, din punctul de vedere al cetățenilor Republicii Moldova, nu va exista nicio diferență dintre spațial Schengen și spațiul UE. „Există cel puțin patru state care nu fac parte din UE, dar fac parte din spațiul Shenghen însemnând că sunt integrate din punct de vedere economic și împărtășesc aceleași valori. La baza spațiului Schengen stă libertatea, securitatea și justiția, criterii care fac ca cel puțin trei state din UE să nu facă parte din acest spațiu, inclusiv România, Bulgaria și Croația. Însă, recent, Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care recomandă Consiliului să examineze posibilitatea ca această problemă să fie soluționată”, a spus Igor Boțan.
Dionis Cenușa, politolog, cercetător la Universitatea Justus-Liebig din Giessen, Germania, columnist principal al Agenției de presă IPN, declară că „nu există o diferență foarte mare la nivel de abordare a cetățenilor moldoveni în UE și zona Schengen. Din moment ce cetățeanul moldovean are pașaport biometric, el este tratat egal cu ceilalți. În perioada pandemiei au fost diferite genuri de comportament din partea cetățenilor moldoveni. Unii au decis să se întoarcă în țară, din varii motive, alții au rămas în țările în care își aveau reședința, țări din UE sau Schengen. Aci a fost și cea mai mare problemă, care a constat în faptul ca autoritățile europene la nivel de țară membru a UE sau Schengen să asigure o ședere legală a moldovenilor. Până la urmă, moldovenii care au rămas în aceste țări nu au avut niciun fel de probleme pentru că Comisia Europeană a sugerat țărilor să asigure legalitatea șederii persoanelor care pe o perioadă scurtă s-au pomenit în UE”, a spus politologul.
Dionis Cenușa a menționat că în UE există mai degrabă abordări diferite față de gestionarea crizei sanitare, care a dus la o anumită performanță a țării, dar nu a existat abordare pronunțat diferită față de cetățeni. „O performanță mai bună a țării a permis acesteia să deschidă mai devreme sau mai târziu frontierele atât față de cetățenii din alte state ale UE, cât și față de cei din țările terțe. Pe moment, nu a fost introdusă o regulă privind așa numitele „pașapoarte de imunitate”, care ar însemna că cetățeanul care vrea să intre în spațiul UE trebuie să prezinte cel puțin un test negativ la COVID-19. Totuși, asemenea regulă se discută și ar putea fi aplicată de țările din UE!, a spus politologul.
Secretarul general al Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, Eugen Revenco, spune că în Republica Moldova, după 15 martie, au revenit în țară peste 75 de mii de oameni. „A existat o colaborare bună cu autoritățile române și ucrainene pentru organizarea coridoarelor verzi pentru a permite circulația moldovenilor în Moldova. Valurile au fost diferite: prin România mai mult s-a circulat cu ajutorul transportului terestru, a existat un flux mare de tranzit și prin Aeroportul din Chișinău și cel din Iași. Prin Ucraina s-a circulat mai mult cu transport terestru, dinspre Rusia, Belarus și Polonia spre Republica Moldova. Pe perioada stării de urgență au fost și cereri pentru plecările cetățenilor din Moldova. Plecau oamenii individual, pentru a reveni la locul de muncă, în familii sau pentru alte situații umanitare”, a spus Eugen Revenco.
După ce starea de urgență în țară a fost ridicată, se circulă mai ușor, susține secretarul de stat. „Transportul de pasageri cu autocarele nu este interzis, pentru aceștia sunt create coridoare consulare în anumite zile și locuri către Rusia, Belarus sau Polonia prin Ucraina. Însă, există și situații când la frontierele externe creează congestiuni, când se adună grupuri organizate de persoane care ajung la o frontieră fără a avea permisiunea de tranzit. În acest caz, Ambasada este chemată să intervină când oamenii sunt deja transportați la punctul de trecere, ceea ce este incorect, or, transportatorii cunosc necesitatea trecerii tuturor procedurilor din timp”, a spus el. Eugen Revenco menționează că, pe perioada stării de urgență, era o cerere mare de la firmele de angajare din Moldova care încercau să organizeze transport peste hotare cu lucrătorilor sezonieri. Atualmente, sunt populare călătoriile în scop de tratament, în special, în Ucraina și România, deplasările în scop de serviciu, sau cele pentru regrupări familiale.
Dezbaterile „Circulația și locul cetățenilor moldoveni în Europa în timpul și după pandemie: oportunități și riscuri”, sunt ediția a 141-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, sprijinit de Fundația germană Hanns Seidel.
