Republica Moldova rămâne stabil pe o poziție îngrijorătoare la toți indicatorii principali cu care se măsoară procesul de gestionare a pandemiei cu COVID-19. Pe lângă contribuția autorităților în acest sens, a clasei politice, a sistemului de sănătate și a altor componente ale mecanismului complex care influențează evoluția lucrurilor în această criză sanitară, un rol important în are și societatea. Este vorba, în special, despre categoria de oameni care nu cred în existența virusului COVID-19 sau nu cred în forța prea mare a acestui virus și se comportă ca atare. Despre respectiva categorie, suficient de numeroasă ca să influențeze lucrurile, de cele mai multe ori nu în bine, au discutat invitații dezbaterilor publice: „Cine și de ce nu se teme de COVID-19”, organizate de Agenția de presă IPN.
Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a relatat că structura societății după criteriul de comportament, în legătură cu pandemia, cuprinde „negaționiștii”, care, la rândul ei, înglobează doi alți termeni: „scepticii” și „incredulii”. Potrivit șui, scepticii sunt oameni care participă la dezbateri intelectuale, care se folosesc ceea ce se numește „scepticism” și care pun la îndoială posibilitatea dobândirii adevărului prin raționamente. Ei au dreptatea lor atunci când participă la dezbateri, folosesc principiul scepticismului și-i pun în dificultate pe „dogmatici”. Din punct de vedere al intelectualilor, scepticismul este un instrument foarte util, consideră Igor Boțan.
Expertul mai spune că, în privința oamenilor simpli care nu participă la dezbateri filozofice și științifice, termenul „increduli”, este unul absolut potrivit. Este vorba despre oameni simpli, care foarte bine au dezvoltat bunul simț și realismul, dar principiile lor de viață sunt „nu văd - nu cred”. Dacă se face o comparație între scepticii obiectivi și oamenii simpli, ultimii își exprimă protestul față de necesitatea schimbării comportamentului uzual până nu simt efecte pe pielea lor. În Moldova, potrivit lui Igor Boțan, sunt aproximativ o tremie din tot masivul de cetățeni care sunt increduli, și care cred că COVID-ul nu există. O altă treime cred, se tem, dar nu au puterea și voința să respecte toate regulile impuse de autorități și specialiști și altă tremie sunt oamenii care sunt precauți. „Aceștia cred că până la urmă au dreptate și exemplul lor trebuie să servească pentru a doua categorie și pentru prima. Cei care neagă existența virusului sunt, de regulă, și principala sursă de infecție”, a menționat Igor Boțan.
Ala Tocarciuc; expertă în probleme de sănătate publică, consideră că un proces epidemiologic clasic legat de o maladie infecțioasă are trei componente obligatorii. Prima componentă este legată de sursa de infecție. A doua componentă este mecanismul de transmitere a acestei infecții și a treia componentă ar fi organismul recipient sau gazda, adică persoana care se infectează. În cazul COVID-19, persistă toate elementele, spune Ala Tocarciuc. Există sursa de infecție care este un om, care deja a contactat COVID-19 și există persoana care va fi gazda infecției, sau organismul receptor al acestei infecții care, la fel, este un om.
„Unde avem negaționiști? Avem și în sursa de infecție. Pentru că, dacă acești oameni, poate, dacă nu negau, dar se protejau, ei nu se îmbolnăveau. Și avem foarte mulți negaționiști acum în potențialele gazde, potențiali recipiente de infecție. Ar trebui să conectăm acești oameni între ei în comunicare ca să evităm infectările pe viitor”, a adăugat experta în sănătate.
Mihail Vîlcu, fost pacient al secției de reanimare, „întors de pe lumea cealaltă”, conform propriei aprecieri, este de părere că „paza bună trece primejdia rea”. Fostul pacient spune că s-a îmbolnăvit, chiar dacă s-a păzit de virus. El povestește că era conștient de existența acestui virus și se păzea, pentru că știa că acesta atacă căile respiratorii, el fiind bolnav de bronșită cronică. Fiind în secția de reanimare la început nu a înțeles unde se află, apoi a crezut că a nimerit „în iad”, pentru că tratamentul și suferințele pe care le-a suportat acolo „sunt ceva strașnic”.
„Eu până acum spun că m-am aflat la hotarul dintre două lumi, numai Dumnezeu și străduința medicilor care au străduit asupra sănătății mele m-au readus pe lumea aceasta. Le mulțumesc tuturor care au depus o muncă enormă. Îi chem pe toți scepticii să creadă că este ceva strașnic și este de nedorit să treacă prin așa experiență a vieții”, a spus Mihail Vîlcu.
Adrian Belîi, șeful Departamentului clinic Anestezie și Terapie Intensivă la Institutul de Medicină Urgentă, care l-a tratat și Mihail Vîlcu, a apreciat că pacientului său reprezintă cazul tipic al unei persoane care a avut nefericirea să facă o formă severă de boală. Persoana a beneficiat de tratament intensiv în condițiile Secției de reanimare. Din fericire pentru Mihail Vîlcu, tratamentul și-a făcut efectul. Tratamentele utilizate nu sunt dintre cele mai plăcute, povestește medicul, mai ales atunci când este utilizată ventilarea artificială noninvanzivă. „Când pacientul se sufocă, nu are forță suficientă să respire, atunci un aparat de respirație artificială îl ajută să respire printr-o mască, cu o construcție specială, care preia o parte din forța respiratorie a pacientului și îi permite să creeze presiune sporită în plămâni pentru a facilita trecerea oxigenului în sânge. Acest tip de tratament nu este unul din cele mai plăcute și poate dura până la patru săptămâni, până la însănătoșirea pacientului, alături de administrarea altor medicamente”, afirmat Adrian Belîi.
„Până la urmă o mare parte din pacienți se recuperează și revin la o viață normală”, declară medicul. Totuși, în mod sigur boala lasă consecințe de lungă durată, la nivel de sistem respirator, sistem nervos central, sistem digestiv. După externare, pentru o bună parte din pacienți urmează faza de recuperare. Adrian Belîi spune că în 107 zile cât s-a făcut statistica în instituția în care activează, au trecut 550 de pacienți prin secția de reanimare, mortalitatea fiind de 28%.
Ion Jigău, directorul Companiei de cercetare sociologică C.B.S.-RESEARCH, susține că în ultimul sondaj care a avut ca temă COVID-19, întrebați ce cred despre afirmația vehiculată că virusul nou nu este mai periculos decât o gripă obișnuită, 50% din moldoveni au răspuns afirmativ. Ion Jigău consideră că rezultatele sondajului se datorează faptului că mulți respondenți sunt tineri, care nu cred în COVID-19.Totodată, spune el, în prezent sunt o serie de boli care au întinerit, precum bolile cardiovasculare, diabetul, iar tânărul sceptic poate avea o asemenea boală, chiar dacă nu știe. Și atunci se face și el mai sensibil la COVID-19.
În opinia lui Ion Jigău, această rată mare a populației care crede că COVID-19 e gripă obișnuită vine și de la comportamentul persoanelor publice, care spun că este vorba despre o gripă obișnuită, astfel „întărind în societate tendința de a nega un fapt absolut evident”.
Dezbaterile „Cine și de ce nu se teme de COVID-19”, sunt ediția a 149-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, sprijinit de Fundația germană Hanns Seidel.
