„În ajunul zilei de 9 mai e util să înțelegem că memoria istorică trebuie cultivată cu multă grijă, fără decuparea unor evenimente de altele. Altminteri riscăm să scăpăm din vedere relația cauză-efect între multe evenimente în favoarea interpretărilor cu iz propagandistic, utilizate de politicienii șmecheri…”
---

Contrapunerea zilelor Europei și Victoriei

Articolul 111 din Codul muncii al Republicii Moldova prevede că printre zilele de sărbătoare nelucrătoare se numără, deopotrivă, 9 mai - Ziua Victoriei și a comemorării eroilor căzuți pentru independența Patriei și 9 mai – Ziua Europei. Nu există niciun motiv ca cele două sărbători să nu poată fi celebrate concomitent. Din păcate, în Republica Moldova există forțe politice care, volens nolens, prin acțiunile lor, învrăjbesc cetățenii și contribuie la scindarea societății. Printre forțele menționate se evidențiază Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), care a anunțat acum câteva luni că “va insista ca pe 8 mai să fie sărbătorită Ziua Europei, iar pe 9 mai – doar ziua Victoriei”. Mai mult, intenția enunțată a devenit obiectiv programatic ale PSRM, fixat în noul program al formațiunii: “Țara noastră este strâns legată de evenimentele unuia dintre cele mai teribile războaie din istoria omenirii. Suntem poporul care a învins. Victoria în război face parte direct din identitatea noastră națională. Noi insistăm pe sărbătorirea Zilei Victoriei pe 9 mai și aniversarea eliberării Moldovei de invadatorii fasciști pe 24 august”. 

Nu încape îndoială, PSRM este în drept să interpreteze evenimentele istorice după cum consideră de cuviință. Însă este necesar să nu i se permită să-și extrapoleze propriile percepții asupra întregii țări în privința memoriei istorice a Marelui Război pentru Apărarea Patriei. În Republica Moldova sunt destui cetățeni care se întreabă de ce se face delimitarea păstrării memoriei istorice a Marelui Război pentru Apărarea Patriei de memoria referitoare la cel de al Doilea Război Mondial? Răspunsul e la suprafață – fiindcă începutul celui de al Doilea Război Mondial a fost precedat de semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, în care două regimuri totalitare au împărțit sferele de influență în Europa, unul dintre ele exprimându-și interesul pentru Basarabia.

Cei care invocă memoria istorică ar trebui să accepte că aceasta e valoroasă doar dacă este restabilită integral, fără trunchieri. Această abordare i-ar ajuta să înțeleagă de ce 9 mai a fost aleasă drept Ziua Europei. E simplu – capitularea Germanii naziste a pus începutul Europei unite, care și-a pus drept scop cooperarea națiunilor europene ca remediu împotriva eventualelor conflicte sângeroase. Aceeași memorie istorică ne reamintește că pentru un șir de națiuni europene ziua de 9 mai a însemnat înlocuirea pentru aproape o jumătate de veac a unui regim totalitar cu altul. Dovadă în acest sens ne servesc evenimentele: de la Berlin din 1953; din Ungaria în 1953; Cehoslovacia în 1968; Polonia în 1981. După ruinarea regimurilor comuniste totalitare în 1991, țările Europei Centrale au ales liber și nesilite de nimeni să adere la Uniunea Europeană (UE). În ceea ce ne privește, după semnarea în 2014 a Acordului de Asociere Republica Moldova – UE, cetățenii țării noastre au prilejul să sărbătorească și ei Ziua Europei, nutrind speranțe că va veni timpul și vom reuși să ne integrăm plenar în UE.

Cauza trunchierii memorie istorice  

Nimeni nu poate pune la îndoială că victoria asupra nazismului trebuie comemorată dacă ne dorim să evităm pe viitor coșmarul prin care a trecut omenirea în cel de al Doilea Război Mondial. Totuși, este de bun simț să se evite transformarea victoriei asupra nazismului în campanie propagandistică, desfășurată în regim nonstop. Acest lucru se întâmplă în Rusia și am putea presupune că afilierea unor fruntași ai PSRM la frontul imperialist rusesc îi determină să implice formațiunea în torentul propagandistic. Primul indicator, în acest sens, este scoaterea Războiul pentru Apărarea Patriei din contextul celui de al Doilea Război Mondial. Este curios să constatăm că PSRM insistă că acest procedeu face parte direct din identitatea noastră națională. Stranie constatare, dacă luăm în considerare că foarte mulți basarabeni simpli au fost nevoiți să lupte de partea ambelor părți beligerante în timpul Războiul pentru Apărarea Patriei. Sau poate PSRM consideră că identitatea noastră a început să se consolideze după realizarea prevederilor Protocolului adițional la Pactul Ribbentrop-Molotov? Dacă e așa, atunci identitatea noastră ar trebuie să fie marcată de toate evenimentele care s-au produs de la începutul celui de al Doilea Război Mondial, inclusiv de:

• intrarea URSS în cel de al Doilea Război Mondial, odată cu atacarea, la 17 septembrie 1939, a Poloniei. Atacul respectiv a avut loc la rugămintea Germaniei naziste, transmisă pe căi diplomatice: „așteptăm cu nerăbdare să zdrobim armata poloneză în câteva săptămâni. Apoi vom ține sub control militar teritoriul care a fost identificat la Moscova drept o sferă de interese germane ... Vă rog, discutați imediat acest lucru cu Molotov și aflați dacă Uniunea Sovietică nu consideră de dorit ca forțele armate ruse să acționeze la moment potrivit împotriva forțelor armate poloneze din zona sferei intereselor rusești și, la rândul lor, să ocupe acest teritoriu. În opinia noastră, acest lucru nu ar fi doar o ușurare pentru noi, ci ar fi, de asemenea, în conformitate cu spiritul acordurilor de la Moscova și al intereselor sovietice ... "   URSS a fost foarte receptiv la rugăminte, peste doar 2 săptămâni i-a dat curs, când peste 4 mii de tancuri și 600 mii de soldați sovietici au invadat Polonia;
• continuarea acaparării teritoriilor din sfera de influență sovietică prin atacarea la 30 noiembrie 1939 a Finlandei, urmată de excluderea URSS din Liga Națiunilor;
• ocuparea în 1940 a trei state baltice și a Basarabiei în conformitate cu Protocolul secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, etc.

Dar asta nu e totul, memoria istorică a reținut, inclusiv, vizita din 12-13 noiembrie 1940 a șefului guvernului URSS, Veaceslav Molotov, la Berlin. Atunci a fost pus la cale planul împărțirii întregii lumi. Planul a eșuat din cauza ambițiilor neîmpărtășite ale partenerilor. URSS și-a dorit teritoriile bogate în petrol din Orientul Apropiat, nu cele propuse de naziști. Ultimii s-au supărat fiindcă aveau nevoie de spații vitale, râvnind, de asemenea, teritorii bogate în petrol. Neînțelegerea a condus la răcirea relațiilor dintre partenerii războinici, urmată de încăierarea ulterioară a celor două regimuri totalitare. Memoria istorică ne arată cum partenerii au devenit dușmani de moarte, după ce nu s-a înțeles în privința împărțirii sferelor de influență la nivel global. De aici putem desprinde cauzele pentru care propagandiștii preferă să vorbească exclusiv despre Marele Război pentru apărarea Patriei și nu despre cel de al Doilea Război Mondial pe care dictatorii l-au început împreună, mână în mâna, conform prevederilor Planului Ribbentrop-Molotov de împărțire a sferelor de influență.

Concluzii

În ajunul zilei de 9 mai e util să înțelegem că memoria istorică trebuie cultivată cu multă grijă, fără decuparea unor evenimente de altele. Altminteri riscăm să scăpăm din vedere relația cauză-efect între multe evenimente în favoarea interpretărilor cu iz propagandistic, utilizate de politicienii șmecheri. 

Nu există viitor fără înțelegerea trecutului. Dacă privim în trecut, atunci pentru consolidarea memoriei istorice și neadmiterea învrăjbirii și dezbinării societății este de datoria cetățenilor să comemoreze la 9 mai Ziua Victoriei asupra regimului nazist inuman, în special, să le aducă un omagiu ostașilor căzuți pe câmpurile de luptă în războiul provocat de regimurile totalitare.

Dacă privim în viitor, atunci trebuie să avem grijă de identitatea noastră ca să fie curățată de spoiala propagandistică. În acest sens, este important să sărbătorim la 9 mai Ziua Europei, a acelei Europe, care a decis să fie unită și în care dorim să se integreze Republica Moldova.