- Şeful Delegaţiei Unuinii Europene la Chişinău, Dirk Schuebel, care se află în Moldova de doar jumătate de an, a declarat într-un interviu recent pentru Info-Prim Neo că studiază limba română, că are „un profesor de română foarte dedicat”, ce îl ajută mult să înveţe limba care îi place. Investigaţiile ulterioare au demonstrat că Excelenţa Sa studiază limba la Casa Limbii Române şi că „profesorul dedicat” sunteţi Dvs., domnule Alexei Axan. Ce ne puteţi spune despre „elevul” Dirk Schuebel? Mai aveţi astfel de „elevi”, să le zicem, cu statut special?

- Apreciem faptul că oficialul european ne-a ales pe noi „să-i dezlegăm limba” şi să-l ajutăm să obţină abilităţi de comunicare fluentă în română. Orele desfăşurate până acum îmi permit să afirm că Dirk Schuebel e un foarte bun „elev”, cu o capacitate excelentă de asimilare a materialului propus. E persoana care a depăşit relativ uşor una dintre cele două „probleme” majore cu care se confruntă buna majoritate a celor ce învaţă româna. Prima „problemă” ţine de specificul românei ca limbă romanică.

Orice persoană, care a decis să studieze, trebuie să facă tot posibilul ca, din start, „să alunge din cap” gândul că româna e o limbă cu „dificultăţi”, cu elemente gramaticale inaccesibile. Dirk Schuebel a conştientizat faptul că va vorbi liber româneşte cu condiţia să aibă încredere în profesor, în programa de instruire propusă, a cărei realizare se efectuează pe baza unui suport didactic bine chibzuit şi eficient. Nu trebuie neglijat nici faptul că Excelenţa Sa are o bogată experienţă în învăţarea limbilor. Pe lângă germana, care e limbă maternă, dumnealui mai cunoaşte la perfecţie alte câteva limbi, inclusiv de origine romanică. Aceasta pentru că europenii în general consideră ca ceva firesc să înveţe limba ţărilor în care le este dat să activeze şi să locuiască.

A doua „problemă” majoră cu care se confruntă cei ce au hotărât să înveţe o limbă străină constă în găsirea timpului necesar (după orele cu profesorul) pentru exersare şi aducerea la automatism a structurilor comunicative studiate, activitate decisivă în procesul de învăţare, deoarece limba se însuşeşte pentru comunicare, deci prin comunicare. Aici „elevul” Dirk Schuebel are „mici restanţe”, cauzate de programul intens de activitate în calitate de Şef al Delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova. Oricum, venim în ajutor cu materiale didactice elaborate cu genericul „Româna {cu} şi {fără} profesor”: un excelent manual sonorizat, al cărui autor e Liana Pop de la Cluj, caietele didactice elaborate la Casa Limbii Române pentru toate nivelurile de instruire şi ciclul de autoevaluări. Autoevaluările sunt în format electronic şi, după fiecare temă însuşită, persoana are posibilitate să-şi verifice cunoştinţele obţinute şi să le aplice creativ.

Astfel, „elevul” Dirk Schuebel e în legătură permanentă cu profesorul. Este, să zicem, o instruire la distanţă. Desigur, acesta e un element colateral, procesul de învăţare propriu-zis desfăşurându-se la ore cu profesorul. La a doua parte a întrebării voi răspunde nu înainte însă de a aprecia formula găsită de Dvs.: „elevi cu statut special”. Doresc să menţionez că toţi acei care studiază la noi au „statut special”. Intuiesc însă că subtextul îmbinării „elevi cu statut special”, formulate de Dvs., e altul: doriţi să aflaţi dacă mai sunt printre elevii care frecventează cursurile noastre persoane ce au un statut aparte, pornind de la funcţia ce o deţin.

În perioada 2005-2007 la Casa Limbii Române a studiat Excelenţa Sa, domnul Cesare de Montis, Şeful Delegaţiei Comisiei Europene în Republica Moldova (2005-2009), împreună cu soţia sa, Floriana Morelli. Fiind italieni de naţionalitate, au însuşit rapid limba română. E adevărat că deşi după 6 luni aveau abilităţile necesare de comunicare în română, cursul s-a desfăşurat pe parcursul a doi ani, deoarece, pe lângă programa de „dezlegare” a limbii, care include, în principal, asimilarea structurilor lexico-gramaticale de bază ale limbii române, dumnealor au dorit să studieze mai aprofundat teme ce ţin de istoria, cultura şi literatura noastră, de obiectivele patrimoniului naţional. Aici doresc să revin la ideea că persoanele din „străinătatea îndepărtată” posedă, având bine însuşit, conceptul de integrare socială prin intermediul cunoaşterii limbii, culturii şi istoriei poporului în mijlocul căruia trăiesc (permanent sau provizoriu).

Nu poate avea alt statut decât unul „special” Reprezentantul Special al Uniunii Europene pentru Republica Moldova, Excelenţa Sa Kalman Mizsei. Cu dumnealui am început cursul la 21 mai 2009. Constatăm acum cu satisfacţie că domnul ambasador vorbeşte bine româna, e adevărat, în limitele programei prevăzute pentru nivelurile I şi al II-lea. Suntem convinşi că, după finalizarea nivelului al III-lea şi a ciclului video, domnul Mizsei va vorbi fluent româneşte. Doresc să menţionez şi faptul că în debutul cursului, au apărut unele „mici probleme” şi pentru mine ca profesor, şi pentru domnul Mizsei ca „elev”. Până la începerea orelor cineva i-a spus oficialului european că româna este o limbă care se învaţă greu, gramatica având multe „labirinturi”. Am convenit cu domnul ambasador să tratăm aspectele pe care unor nespecialişti în predarea românei ca limbă străină li se par dificile ca o „bogăţie de forme” a limbii noastre. Astfel, mai în glumă, mai în serios, când apar diferite inconvenienţe în asimilarea fenomenelor gramaticale specifice limbii române, domnul Mizsei zice: „Am înţeles. Limba română e bogată în forme!”. E firesc şi faptul ca oficialul european să compare gramatica limbii române cu a altor limbi, pe care dumnealui le-a studiat şi le vorbeşte la perfecţie.

Actualmente, la Casa Limbii Române studiază şi alte persoane din străinătate. Printre acestea sunt: Fruzsina Baranyai şi András Brett din Ungaria, Mara Cimasoni şi Chiara Dalonzo din Italia, Per Sunvisson din Suedia, Sofian Miecznik din Franţa, Oxana Iashvili din Georgia, Evghenia Kilina din Rusia. Pe parcursul ultimilor ani la Casa Limbii Române au studiat străini din diferite ţări ale lumii. Cei mai mulţi reprezentanţi are Italia: Giulia Perego, Barbara Tacini, Michela Porta, Katia Narzisi, Francesca Pieralli, Zaira Spina, Fausto Speronello, Stefano Porta, Lorenzo Fusari, Pino Benedetto, Marco Papini. Din alte ţări: Alina Marić (Suedia), Fatima Luraghi Christal (Peru), Tania Poliak-Grujić (Ucraina), Brian Adams (Statele Unite ale Americii), Chris Ducker (Marea Britanie), David Larter (Franţa), Ekke van Vliett (Olanda), Can Babacan (Turcia), Nelfer Hernandez (Puerto Rico) ş.a.

- Care este motivul principal ce îi face pe străini să înveţe limba română?

- La prima lecţie organizatorică, persoanele înscrise la cursurile noastre completează o anchetă în care menţionează din ce considerente doresc să cunoască româna. Dacă e să rezumăm, vom conchide că pentru cetăţenii statelor străine, aflaţi provizoriu în Republica Moldova, cunoaşterea limbii române, de altfel şi a altor limbi, constituie, întâi de toate, un act de cultură: prin intermediul cunoaşterii limbii vor să înţeleagă într-o măsură oarecare poporul care vorbeşte această limbă. În al doilea rând, conceptul de integrare în societate constituie pentru străini un element firesc, departe de ideologie şi politică. În acest sens, cetăţenii noştri care nu vorbesc încă limba oficială din multiple cauze, dar şi noi, vorbitorii de română, avem multe de învăţat de la reprezentanţii civilizaţiei occidentale.

- Cine dintre „localnici” vine să înveţe la Casa Limbii Române şi de ce?

- Cei mai mulţi beneficiari ai cursurilor noastre sunt pedagogii, medicii, bibliotecarii, ziariştii, funcţionarii publici, studenţii, elevii. Sunt în grupe şi reprezentanţi ai altor profesii: jurişti, economişti, contabili. Avem şi grupe în care studiază persoane neangajate în câmpul muncii, înregistrate la Oficiul pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Cu regret constatăm însă că nu au solicitat deocamdată cursuri cei care, prin specificul activităţii pe care o desfăşoară, sunt în contact zilnic cu toate categoriile de populaţie, iar cunoaşterea limbii oficiale este prevăzută de legislaţie şi constituie un element important de calificare profesională. Îi am în vedere pe lucrătorii sferei de deservire, înainte de toate, pe vânzători. Am expediat oferta noastră mai multor instituţii şi suntem în aşteptarea reacţiei de răspuns. Cu referire la motivele ce îi determină pe „localnici” să vină să înveţe limba la Casa Limbii Române, din aceleaşi anchete iniţiale aflăm că cei mai mulţi doresc să cunoască româna, „pentru că e limba oficială a statului”, „pentru comunicare la serviciu”, „pentru a-i ajuta pe copii să-şi facă temele la română” etc.

- Predaţi limba română conform unei viziuni, metode speciale?

- Predarea limbii române la instituţia noastră se desfăşoară conform unei programe eficiente, probate pe parcursul mai multor ani. Programa se realizează în baza unui manual (sonorizat), însoţit de caietele didactice. Esenţa programei de studii se regăseşte în principiul formulat pentru cursuri: „Învăţăm româna o dată pentru totdeauna!”. Experienţa acumulată ne permite să constatăm fără rezerve: ca să vorbească fluent şi să nu mai simtă necesitatea de a reveni la cursuri, persoana înscrisă în grupă trebuie să asimileze structurile lexico-gramaticale de bază ale limbii române prevăzute pentru cele trei niveluri de instruire.

De regulă, persoanele aleg să frecventeze de două ori pe săptămână, astfel cele trei niveluri desfăşurându-se pe parcursul a nouă luni. În a zecea lună le propunem ciclul video, destinat perfecţionării abilităţilor de comunicare prin aducerea la automatism a structurilor studiate. Pas cu pas, pătrundem în „tainele limbii române”, aplicând la ore principiul comunicativ: „Doriţi să cunoaşteţi româna? E foarte simplu – VORBIŢI!”.

Evident, comunicarea nu poate fi realizată, eficient şi plenar, fără studierea elementelor de gramatică funcţională, a căror cunoaştere facilitează „mânuirea” activă a limbii. Deşi orice gramatică este plictisitoare, „elevii” noştri însuşesc materialul propus, astfel simţind bucuria pe care o are învingătorul unei bătălii care, la început, nu avea suficientă încredere în izbândă. Iar această miraculoasă bucurie le dă speranţe, le înlătură barierele psihologice şi, la finalizarea cursurilor, vorbesc româna, o limbă la fel de frumoasă şi de bine organizată ca şi alte limbi vorbite pe imensa planetă cu frumosul nume Pământ.

- Dintre persoanele care au trecut pe la Dvs. în cei 12 ani de la fondarea Casei Limbii Romane câtă lume poate spune că înţelege şi vorbeşte româna?

- Vă pot spune că acei care finalizează integral cursurile se descurcă destul de bine. În acest sens, propunem tuturor ziariştilor interesaţi de problematica studierii limbii oficiale a statului şi a funcţionării ei în societate, să vină pe parcursul anului şcolar (septembrie-iunie), iar acum, în aprilie-mai, în cele 16 grupe, în care se desfăşoară cursurile, şi în iunie, când vor avea loc orele de bilanţ, şi să discute nemijlocit cu participanţii la procesul de instruire, care fac parte dintr-o altă categorie de alogeni, motivaţi să cunoască limba oficială, iar pentru realizarea acestui scop găsesc timpul necesar, deşi în aceste vremuri nu e chiar atât de simplu să-l găseşti. Între altele fie spus, cele mai multe grupe ale noastre sunt cele matinale (08:30-10:00 sau 09:00-10:30) şi serale (18:00-19:30 sau 18:30-20:00).

Lansăm această invitaţie pentru reprezentanţii mass-media şi din considerentul că, de cele mai multe ori, suntem solicitaţi să oferim interviuri în preajma zilei de 31 august, dar atunci grupele de la Casa Limbii Romane sunt în vacanţă. Considerăm oportun ca ziariştii să discute nemijlocit cu „elevii” noştri. Zilele trecute a apărut în presă un material cu titlul „Ruşii din Moldova: Nu avem condiţii ca să învăţăm limba română!”, din care aflăm despre o conferinţă în cadrul căreia participanţii au ajuns la concluzia că „în Moldova nu sunt create condiţiile adecvate pentru studierea limbii române de către vorbitorii de limba rusă”.

E un punct de vedere. Dacă însă ziariştii de la această instituţie mass-media i-ar fi intervievat şi pe „elevii” noştri, ar fi aflat că „sunt create toate condiţiile pentru studierea limbii române: profesori calificaţi, predare calitativă, metode eficiente, suport didactic modern etc.”. Ceea ce le lipseşte „alor noştri” este mediului lingvistic în care şi-ar putea consolida abilităţile de comunicare. E un alt punct de vedere. Iată aşa pendulează chinuitor societatea noastră între două lumi paralele: unii, care studiază, au toate condiţiile, invocând doar lipsa mediului lingvistic favorabil, alţii, care nu studiază / sau, poate, nu vor să studieze /, au o părere contrară şi contrastimulatorie, mi se pare.

- Care poate fi stimulul principal pentru cetăţenii Republicii Moldova, nevorbitori de română, s-o înveţe şi s-o vorbească?

- Oricât de neaşteptat ar părea răspunsul meu, eu zic că alogenii urmează să înveţe şi să vorbească limba oficială a ţării în care trăiesc şi activează pentru a ajunge mai repede împreună cu această ţară în Uniunea Europeană în calitate de cetăţeni europeni cu drepturi depline, cu un trai decent, cu salarii şi pensii europene, cu drepturile fundamentale protejate, cu siguranţa în ziua de mâine. Aceasta este miza cea mare! Moldova nu va fi acceptată în Uniunea Europeană atâta timp cât societatea ei rămâne divizată pe criteriu teritorial, dar şi lingvistic, şi cultural, şi politic.

O astfel de societate generează pericole şi instabilitate, iar europenii sunt foarte atenţi în asemenea cazuri şi este dreptul lor să fie. Ei nu vor accepta instabilitatea în casă până societatea moldovenească nu se va omogeniza, până când procesele integraţioniste nu-şi vor îndeplini rolul pe care l-au avut în toate ţările membre ale Uniunii Europene. Astfel, cei care nu vorbesc deocamdată limba oficială a statului, care este limba română, trebuie să clarifice pentru sine ce au de câştigat şi ce au de pierdut în urma acestei stări de lucruri.

Propun să privim realitatea cu ochii acestei categorii de alogeni. Se pare că, nevorbind româna, ei cred că au de câştigat un statut mai special în această ţară, în care toată lumea este într-un fel obligată să le vorbească limba, alta decât cea oficială, pentru a comunica cu ei. Se mai pare că în felul acesta alogenii respectivi cred că îşi menţin intactă identitatea naţională, alta decât cea a populaţiei majoritare, făcând abstracţie de procesele integraţioniste, absolut fireşti pentru toate ţările şi toate naţiunile. Însă în felul acesta societatea moldovenească rămâne împărţită în câteva lumi paralele, inclusiv, cel puţin două, pe criteriu lingvistic.

Or, limbile oficiale ale statelor au un rol primordial în procesele integraţioniste. În acelaşi timp, alogenii, necunoscând sau nevorbind limba ţării, pierd şansă de a se implica în refacerea acesteia, în europenizarea ei, precum şi de a grăbi modernizarea ei şi, respectiv, aderarea la Uniunea Europeană. Aş zice chiar că această categorie de cetăţeni se autoizolează de restul societăţii, chiar se autodiscriminează, pentru că reprezentanţii ei, de exemplu, nu pot pretinde la anumite roluri şi funcţii în stat, a căror ocupare presupune cunoaşterea obligatorie a limbii oficiale a statului.

În plus, din câte mi se pare, cei care nu vorbesc limba oficială trăiesc un disconfort continuu pentru că sunt puşi în situaţia să „cântărească” permanent cum va reacţiona eventualul interlocutor la faptul că nu vorbeşte limba acestuia. Şi reprezentanţii populaţiei majoritare au disconfort în raport cu limba oficială: unii schimonosesc limba română ca formă, alţii, ca mesaj şi ca denumire. Şi acest disconfort generează neînţelegere şi instabilitate în întreaga societate.

- Se spune că există sau este în curs de elaborare un (nou) program de stat pentru studierea limbii române de către alogeni. La părerea Dvs., ce elemente principale trebuie să conţină acel program care să-i stimuleze pe aceştia să-şi dorească să studieze şi să vorbească limba ţării în care trăiesc?

- Cred că în Programul de stat trebuie să se regăsească ideea că limba română este disciplină de studii obligatorie în toate instituţiile de învăţământ preşcolar, şcolar şi universitar. Baza cunoaşterii limbii oficiale trebuie consolidată anume aici. În acest sens, se impune o revizuire a programelor de studii, accentul fiind plasat pe comunicare. (Dacă elevul va obţine deprinderi de comunicare curentă, se va apropia mai lesne de limbajul poetic al marilor Eminescu şi Vieru, de exemplu.) În acest sens, Casa Limbii Romane are o experienţă didactică bogată. De câţiva ani buni organizăm cursuri pentru elevi. Nu ne-am dorit să fim o alternativă şcolii, ci am răspuns solicitărilor unor părinţi, care vor neapărat ca odraslele lor să vorbească liber româneşte, motivând că le vine greu să facă faţă programei şcolare care e axată, în principal, pe studierea operelor literare.

Un alt aspect la care ţinem foarte mult: grupele de elevi au cursuri la noi la ora 16:00, iar unii dintre părinţii lor vin la 18:00. Şi unii, şi alţii studiază conform unei programe unice, astfel acasă părinţii şi copiii au teme comune de discuţii cu referire la materialul studiat. Cred că adulţii alogeni trebuie să cunoască şi să vorbească limba oficială a statului, astfel constituind un exemplu bun de urmat pentru copiii lor. Şi atunci va dispărea suspiciunea că ar exista un anumit gen de „conspiraţie” în interiorul unei părţi a alogenilor care nu doresc să înveţe şi să vorbească o limbă care este o limbă ca toate celelalte şi trebuie respectată ca atare, dar mai are şi funcţia de limbă oficială.

Un capitol aparte ar fi ajustarea legislaţiei lingvistice la noile realităţi şi obiective de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană. În încheiere, doresc să apreciez gestul Dvs. de a realiza un interviu acum, şi nu doar în preajma zilei de 31 august. Atunci vom sărbători, iar problemele limbii solicită o preocupare zilnică, în orice anotimp (calendaristic şi politic).

Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo