Interviu IPN cu Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Nils Muižnieks

- Actuala vizită a Dvs în Republica Moldova este prima în calitate de Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei. La ce v-aţi aşteptat să găsiţi în Moldova şi în ce măsură aşteptările s-au confirmat?

- De fapt, nu este prima mea vizită în Republica Moldova. Am mai fost acum câţiva ani, în calitate de lector, invitat într-o serie de seminare şi pe atunci am fost foarte plăcut surprins de mai multe lucruri. În special, m-a surprins nivelul intelectual înalt al societăţii civile, al diferitor reprezentanţi ai ei. De asemenea, am apreciat mult angajamentul faţă de drepturile omului pe care l-au manifestat ei.

- Unde credeţi că se află Republica Moldova acum în domeniul drepturilor omului, comparativ cu ea însăşi acum 5-6 ani, dacă tot spuneţi că aţi mai fost în Moldova, şi comparativ cu alte ţări ale Europei la situaţia de astăzi?

- De fapt, nu este sarcina mea să fac o comparaţie dintre diferite state ale Consiliului Europei, eu analizez fiecare ţară în parte. Pot să vă spun că, în ultimii ani, în Moldova s-au produs schimbări foarte semnificative în domeniul drepturilor omului. De exemplu, acum câţiva ani au fost create anumite instituţii care s-au dovedit cu adevărat funcţionale şi de succes. Aşi evidenţia în acest sens Institutul Naţional al Justiţiei, creat în anul 2007, pe care l-am vizitat astăzi, face un lucru excelent şi se bucură de toată încrederea în societate.

- De cele mai multe ori, drepturile omului sunt afectate de sistemul de justiţie injust şi de corupţia din structurile statului. Cum apreciaţi reformele anunţate sau iniţiate în Republica Moldova în aceste domenii? Pe cât sunt ele de reale şi pe când credeţi că cetăţenii ţării ar putea resimţi efectele lor?

- De fapt, acesta a fost unul din aspectele pe care am pus accentele în cadrul acestei vizite - strategia de reformă a sistemului judiciar. Pot să vă spun că este o strategie foarte ambiţioasă şi noi am salutat eforturile de a face sistemul judiciar mai eficient şi mai independent. În context, aş vrea să punctez anumite lucruri pe care le considerăm pozitive şi altele, la care credem că trebuie depuse eforturi. În primul rând, este un plan foarte cuprinzător care acoperă diferite sectoare ale sistemului judiciar. Este bine că acest plan acum nu mizează doar pe resursele care există în Moldova şi care au fost considerabil sporite pentru anul 2013, dar şi pe resursele din exterior. Credem că acest lucru este foarte important pentru atât pentru sistemul judiciar, cât şi pentru domeniul drepturilor omului în Moldova în general. Credem că este foarte bună şi reforma Ministerului de Interne care a fost iniţiată, reforma poliţiei, în special în ce priveşte eradicarea relelor tratamente care erau foarte mult răspândite în trecut în cadrul acestui sistem. Referitor la ceea ce a mai rămas de făcut în continuare, eu vreau să chem Parlamentul Republicii Moldova să desemneze cei doi membri lipsă încă ai Curţii Constituţionale cât mai curând posibil. În special, în contextul turbulenţelor politice care există azi, este esenţial ca să exista această Curte Constituţională funcţională. De asemenea, cred că a fost iniţiată o reformă în cadrul oficiului Procuraturii Generale, însă urmează ca ea să fie aprofundată şi consolidată. Acest lucru a fost scos în vileag în contextul ultimului incident de vânătoare care s-a produs. Consider că şi recomandările experţilor Comisiei de la Veneţia sunt destul de relevante până astăzi, în special, în ceea ce priveşte modul de selectare şi desemnare a procurorului general. Sunt importante depolitizarea acestei structuri şi reformatarea acestei structuri pentru a asigura independenţa ei. Această reformă, cum am zis, este una foarte ambiţioasă şi va solicita multe resurse. De fapt, punctul de pornire de la care Moldova a început să o implementeze era unul foarte scăzut, practic cel mai scăzut dintre ţările Europei. Din acest motiv cred că este foarte important să fie menţinut şi sporit nivelul de finanţare pentru implementarea acestei reforme, inclusiv, pentru a spori salariile judecătorilor. Acest lucru nu va ajuta direct la eliminarea corupţiei, însă trebuie să exista condiţii decente de activitate. Plus, va spori prestigiul şi statutul judecătorilor în societate şi va elimina unul din stimulentele pentru corupţie. În afară de aceasta, există necesitatea de consolidare şi a altor instituţii care pot facilita un pic activitatea judecătorilor, micşorând, în acelaşi timp, volumul de lucru sau încărcătura pe care o au astăzi aceştia. Vorbim despre oficiul ombudsmanului şi despre Consiliul pentru egalitate. Este necesar ca Parlamentul să desemneze membrii Consiliului, lucru care încă nu s-a făcut. Înţelegem că se poartă discuţii privind reforma oficiului ombudsmanului şi din acest punct de vedere se cere să fie asigurată finanţarea relevantă pentru el, dar şi procedura de desemnare a ombudsmanului trebuie să fie una mai transparentă şi bazată pe criterii clare.

- Dacă tot aţi amintit cazul despre vânătoarea de tristă faimă şi pentru că acest caz a explodat situaţia politică în Republica Moldova la care, de asemenea, v-aţi referit: ce impresii v-aţi făcut referitor la acest caz, cum au funcţionat instituţiile statului?

- Cum am menţionat anterior, acest incident a scos în vileag anumite probleme adânc înrădăcinate în Procuratura Generală. În afară de aceasta, a dus şi la nişte colizii între actori politici care, de fapt, nu trebuiau să existe. Pe de altă parte, sperăm că acest incident va servi ca şi catalizator pentru anumite reforme, pentru populaţia Moldovei care să nu mai tolereze asemenea practici corupte şi care să impună anumite acţiuni pentru a schimba aceste practici.

- Reformarea treptată a vieţii interne, corelarea legislaţiei şi practicii naţionale cu normele europene, accesul nestingherit la Curtea Europeană a Drepturilor Omului serveşte drept, dacă nu garanţie, atunci drept şansă sau obiectiv pentru respectarea drepturilor omului în teritoriul controlat de autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova. Mai mulţi experţi internaţionali, dacă nu chiar toţi, constată că populaţia din regiunea transnistreană este lipsită şi de garanţii curente, dar şi de perspective în ceea ce priveşte drepturile omului atâta timp cât teritoriul este controlat de către o administraţie secesionistă nerecunoscută, respectiv, fără obligaţii internaţionale în domeniu. Se poate afirma că oamenii de acolo sunt ostaticii unei stări de lucruri nefavorabile pentru ei? Care ar fi, la părerea Dvs, pârghiile de influenţare a situaţiei spre bine în domeniu în partea stângă a Nistrului?

- Eu, deocamdată, nu am fost la Tiraspol şi nu am întâlnit autorităţile de facto de acolo, intenţionez să fac acest lucru mâine. Motivul pentru care am decis să plec încolo este că nu vrem să rămână nici un domeniu, nici o regiune în Consiliul Europei care să nu fie monitorizate în domenii care ţin de drepturile omului. În afară de aceasta, ne propunem să continuăm practica iniţiată de predecesorul meu Thomas Hammarberg, în postura sa precedentă de comisar pentru drepturile omului al Consiliului Europei şi, ulterior, în postura de expert al Naţiunilor Unite. Intenţia mea este să utilizez instrumentul primar pe care îl am la dispoziţie şi anume dialogul. Vreau, de asemenea, să evaluez pregătirea autorităţilor de facto din Tiraspol de a se angaja în acest dialog. Considerăm că drepturile omului trebuie să fie luate în considerare pentru toţi cetăţenii Consiliului Europei, indiferent de locul unde se află ei. Din acest motiv, credem că oamenii care locuiesc în regiunea Transnistreană merită să le fie respectate drepturile, exact aşa cum merită acest lucru şi cei de pe malul drept al Nistrului.

- Referitor la turbulenţele politice la care v-aţi referit. V-aţi aflat în Moldova exact în ziua demiterii Guvernului şi aţi avut posibilitatea să vă documentaţi îndeaproape, din primele surse. Cum apreciaţia situaţia creată acum în Moldova?

- Eu sunt foarte fericit că, în pofida acestor turbulenţe, vizita mea a fost una de mare, mare succes. Am avut posibilitatea să mă întâlnesc cu foarte multe persoane. Cu toate că am fost nevoit să mai schimbăm programul şi timpul acestor întruniri, am reuşit să mă întâlnesc, totuşi, cu multă lume şi am apreciat flexibilitatea autorităţilor în acest sens. Din acest motiv, încă o dată: în pofida turbulenţelor politice, vizita mea a fost una de mare succes. Acesta este primul aspect pe care am vrut să îl punctez. Cred că este un mare risc ca să fie ratat acum momentul pentru reforme. Totul poate să fie stopat pentru următoarele 6 luni, în cazul în care liderii politici nu se vor aduna şi nu vor cădea de acord pentru a crea o nouă majoritate parlamentară şi a continua aceste reforme. Fiindcă ce înseamnă să nu existe acest Guvern funcţional? Aceasta înseamnă că toate reformele în Republica Moldova rămân cumva în lista de aşteptare, că partenerii din exterior discută cu cineva care nu se ştie cât timp se va mai afla în oficiu. Şi planurile pe termen lung vor fi stopate, iar Moldova, pur şi simplu, nu îşi poate permite acest lucru. Din acest motiv speranţa mea este că liderii politici vor cădea de comun acord, vor fi capabili să creeze un Guvern funcţional care să se bucure şi de sprijinul majorităţii parlamentare şi vor fi capabili să desemneze rapid noii membri ai Curţii Constituţionale, membrii Consiliului pentru egalitate, astfel continuând unele reforme care au fost începute anterior. Şi dacă ei nu ajung la un atare acord, nu-mi rămâne decât să sper că cetăţenii Republicii Moldova vor trage concluziile corecte, sprijinindu-i pe politicienii constructivi şi lipsindu-i de sprijin pe cei care, de fapt, le fură reformele, în următoarele alegeri.

Consemnare: Valeriu Vasilică, IPN

Chişinău, 6 martie 2013