... O stradă din Chișinău cu două benzi într-o direcție, la oră de vârf. Pe banda din dreapta așteaptă culoarea verde a semaforului un șir lung de automobile resemnate. Banda din stânga este mult mai liberă pentru că la intersecție este permisă și mișcarea la stânga. Șoferii care au nevoie să meargă înainte știu că de pe această bandă riscă să se rețină la intersecție încă un ciclu de schimbare a culorilor. Dar iată că pe banda din stânga vine din spate în forță un automobil, trece cu viteză pe lângă cei resemnați pe banda din dreapta, ajunge aproape de intersecția unde sunt deja câteva mașini care vor să cotească la stânga și include semnalul că ar vrea să treacă pe dreapta. Face mișcări nervoase ca să nu rateze cele câteva frânturi de secundă când se poate posta în fața celor care așteaptă demult culoarea verde. De multe ori reușește…
---

De multe ori, sunt mai multe mașini cu un asemenea comportament, în acel loc, dar și în multe alte locuri din capitală și din întreaga țară. Și variații de comportament ”șmecheresc” sunt multe, doar câteva suplimentar la cea descrisă mai sus: circulația în viteză ”pe spirală” de pe o bandă pe alta, claxonatul și semnalizarea cu luminile pentru cei din față, amenințarea cu pumnul sau chiar punerea mașinii de-a curmezișul și lista nu este epuizată aici. Este un fenomen periculos care în sine prezintă interes pentru legiuitori, psihologi, polițiști, primari, consilii locale etc. Și este un fenomen nesănătos cu potențial de influență nocivă asupra altor fenomene și domenii importante din viață. Dar el prezintă interes și prin faptul că scoate la iveală destul de exact mecanismele mai camuflate de funcționare în alte domenii, în special în politică.   

Profilul automobilistului” șmecher”

După toate observațiile, ”șmecherii” rutieri constituie o categorie aparte, cu trăsături comune ale membrilor și hotare mai mult sau mai puțin clare ale comunității. Nu este obligatoriu ca toți cei care posedă una sau o parte din aceste trăsături să facă parte din categoria ”șmecherilor”, însă persoanele care le posedă pe toate, fac parte din ea în mod sigur. 1. Este vorba de posesori ai mașinilor mai scumpe decât media pe piață; 2. Viteza de circulație este mai mare, uneori mult mai mare, decât cea permisă în locul dat; 3. Este vorba de șoferi-bărbați și nu șoferițe; 4. Automobilele au numere de înmatriculare de alt format, care, de multe ori, constituie un semn de autoapreciere înaltă și de interes diminuat pentru interesele altora; 5. Dar elementul definitoriu care coagulează respectiva categorie este capacitatea mare a motorului automobilului. Prin definiție, un șofer care conduce o mașină cu motor de capacitate mică nu se va aventura în manevre, de regulă, periculoase pentru el personal, de care își permit ”șmecherii”. Să fixăm că aceștia mizează pe puterea mai mare a motorului, comparativ cu semenii din mașinile de pe „banda din dreapta”. Dar să mai fixăm că aceștia mizează în general pe o putere mai mare adițională, care nu face parte din ei, ci le este dată suplimentar.

Șmecher sau infractor?

De cele mai multe ori, comportamentul ”șmecherilor” este periculos, prin încălcarea regulilor în condiții de imprevizibilitate pentru ceilalți participanți la trafic, dar și prin lipsa de respect pentru regulile general acceptate sau chiar pentru legislație. Privite din acest unghi de vedere, respectivele acțiuni cad în mod firesc sub incidența normelor legislative care se referă la comportamentul agresiv în trafic, adoptate aproximativ acum un an. Doar că în spațiul public încă nu a nimerit, se pare, nici măcar un singur caz de aplicare în practică a noilor norme. Așa se întâmplă pentru că lipsesc aproape cu desăvârșire mecanismele care le-ar pune în aplicare. Cel puțin, cele două mecanisme existente sunt foarte puțin eficiente în acest sens.

Mecanisme ineficiente pentru combaterea ”șmecherismului”  

După cum a recunoscut recent și guvernarea, mulți inspectori de patrulare preferă să-și ”vâneze” victimele pe marginea drumurilor, iar acestea, de fapt, nu își permit să încalce regulile de circulație chiar în văzul poliției. „Vânătoarea” este mai mult un scop în sine care are puțin în comun cu disciplinarea participanților la trafic și are tangență mai degrabă cu procesele corupționale.

Și mecanismul camerelor de luat vederi care supraveghează traficul rutier funcționează puțin eficient în privința ”șmecherilor”, dacă nu chiar compromite ideea pentru care a fost constituit. Aceasta pentru că, în capitală, sistemul include un număr redus de camere de supraveghere, instalate în cele mai aglomerate locuri. Este un sistem pe cât de comod pentru poliție și stat, pe atât de ineficient și chiar nociv pentru societate în mai multe sensuri. Este comod pentru acumularea amenzilor prin această plasă întinsă, dar în care, de regulă, cad ”pești” mici, neatenți, de exemplu, la liniile de demarcare a carosabilului. Este adevărat că și aceste încălcări trebuie penalizate, dar ”șmecherii” și alți șoferi cu comportament periculos la sigur că nu sunt vizați prea mult de astfel de politici polițienești de disciplinare.

Toată lumea cunoaște locurile unde sunt instalate camerele, comportându-se aici altfel decât în restul spațiului de carosabil. Standardele duble viciază comportamentul și mentalitatea nu doar a ”șmecherilor”, ci și ale șoferilor de mai bună credință care circulă în capitală. Aceasta pentru că în restul teritoriului țării camerele, se spune, nu funcționează deloc și demult. La sigur că Ambasada Chinei a oferit mai mulți ani în urmă aceste camere în calitate de exemplu și îndemn pentru autoritățile moldovenești să dezvolte un sistem complex de supraveghere în toate localitățile și toate locurile din localități. În lipsa acestuia, efectele sunt cele care sunt. Țările prospere și democratice din spațiul european și de aceea sunt democratice și prospere, pentru că asigură condiții și responsabilități egale tuturor automobiliștilor și în tot spațiul de manifestare a acestora.

Persoană publică dată în căutare și negăsită timp de un an jumătate

În acest tablou general se încadrează pe deplin cazul relevant al unei persoane publice care a descoperit recent că, acum un an și jumătate, a fost privată de dreptul de conducere pentru o perioadă de trei ani, fără să fie informată, dar și că tot de un an și jumătate este dată în căutare. Mașina persoanei respective nu a fost oprită niciodată în acest răstimp de niciun agent de circulație, nu a fost înregistrată de nicio cameră de luat vederi ca fiind proprietatea celui dat în căutare. Și toate acestea pentru un motiv de încălcare a regulilor de circulație consumat acum un an și jumătate prin aplicarea unor sancțiuni consumate și ele demult. Mai mult, în această perioadă, persoana publică respectivă s-a aflat în mod oficial, cu prezentarea mai multor acte de identitate, în sediul instituției de poliție care l-a dat în căutare. Nici măcar atunci nu l-a „găsit” nimeni…

În aceste circumstanțe mistice, este inevitabilă întrebarea, dacă poliția a servit sau nu drept ”motor” suplimentar pentru fortificarea puterii unui șmecher/unor șmecheri din domeniul automobilismului, de exemplu, sau al politicului, persoane sau instituții? A fost sau nu implicată în acest proces judecata, dacă a avut loc un proces de judecată, deliberat în lipsa persoanei publice?

Ce are coada vacii cu ștampila primăriei?

Înainte de a intra în politică, unii politicieni sunt ca pietonii, contează doar pe forțele proprii cu care i-a înzestrat natura. Ulterior, alegoric vorbind, ajung să intre în posesia unui automobil cu capacitate mare a motorului, care cu timpul poate să se facă și mai mare sau mare de tot. Aceasta se întâmplă prin aderarea la vreun partid, avansarea în funcții cu putere de decizie în structurile de partid sau în cele de stat în care este propulsat de către partid. Unii reușesc să-și mențină comportamentul și caracterul de ”pietoni”, oameni simpli adică, alții și le schimbă, în funcție de puterea „motorului” pe care îl dețin. Puterea și mașina îl testează pe om de omenie. Mașina și puterea au deopotrivă capacitatea să schimbe omul, de regulă, spre „șmecherism”. Și invers, după ce pierd puterea, ”șmecherii”tind să revină în categoria oamenilor ”normali” .

Profilul politicianului ”șmecher”

Desigur, profilul politicianului ”șmecher” este mult mai vast și mai complex decât cel al ”omologului” său din automobilism, prezentat ceva mai sus, dar în mod sigur îl poate include pe acela în totalitate sau parțial. În orice caz, comună pentru ambele profiluri este dorința de mai multă putere a ”motorului”, care să le permită să țină mai puțin cont de interesele altora. În consecință, trăsătura distinctivă a ”șmecherilor” din politică este dorința de putere mereu crescândă și modul, de multe ori periculos și nociv, prin care o obțin și o folosesc. Iarăși, la figurat vorbind, este vorba de dorința de a acapara neregulamentar banda (sau banii, sau bunurile) pe care o ocupă regulamentar alții.

”Șmecherii” din politică utilizează același mecanism ca și cei din automobilism, doar că obiectivele și efectele sunt de amploare incomparabil mai mari și mai periculoase pentru societate. Exemplul cel mai cunoscut în acest sens este ”furtul miliardului” sau ”jaful secolului”, care, afirmă multă lume cunoscătoare, nu s-ar fi produs, dacă nu ar fi avut acoperire la nivelul puterii politice de cele mai diferite și mai mari nivele. Sau chiar la toate nivelele puterii politice centrale, pentru că ar fi fost suficient ca măcar o singură verigă importantă a acesteia să reacționeze adecvat ca jaful să fie anihilat. Cel puțin aceasta reiese din declarațiile organelor de control și de forță care spun că au știut și au raportat sus despre mișcările suspecte a banilor din sistemul financiar-bancar. Tot aici am putea adăuga, poate, și comportamentul Guvernului care, în două rânduri, a depus garanții financiare pentru, poate, iarăși, acoperirea ”operației”. Întrebarea este dacă reprezentanții puterii, (mulți? toți?), doar au oferit acoperirea sau au și beneficiat de (mulți?, toți?) banii furați?

Un răspuns indirect la această întrebare îl putem găsi în comportamentul principalului executor al furtului, recunoscut ca atare în interiorul și exteriorul țării, Ilan Șor, deja după procesele penale care i-au fost intentate și condamnările pronunțate. Pentru că nu a vrut să rămână exclusiv la mila vechilor protectori politici, a găsit de cuviință și posibilitate să se asigure cu propriul ”motor” politic, mai întâi în calitate de conducător ales al unuia dintre cele mai importante orașe ale Republicii Moldova, apoi prin preluarea unui propriu partid politic. După toate semnalmentele, șansele ca principalul executor al furtului să ajungă în închisoare sau în Parlament – vârful puterii politice din țară, sunt acum aproximativ egale. Șansele celei de a doua variante devin cu timpul ceva mai mari odată cu deschiderea ”supapei uninominale” pentru doritorii cu bani de a ajunge deputați.

Puterea vs puterea

S-ar putea ca această comparație legată de puterea adițională, nu naturală, să ne ajute să înțelegem mai bine și faza destul de periculoasă la care a ajuns confruntarea dintre actuala guvernare și actualul președinte al țării. Până relativ nu demult, ambele tabere se tatonau în rol de pietoni sau de posesori ai automobilelor de capacități modeste. Situația s-a schimbat radical după ce fiecare parte „și-a tras” câte un partid pe care nu îl văd altfel decât un mega-motor, ”cu rol crucial pentru soarta țării”, în opinia lor. Și una, și alta și-au atins scopul pe ruinele altor partide-motoare, contribuind, direct sau indirect, la ruinarea acestora. Acum pe strada politică cu două benzi nu au rămas decât acești doi ”automobiliști”, fiecare dintre ei nărăvind să le ocupe pe ambele, cu orice preț și, se pare, cu orice consecințe pentru restul societății.  

Ping-pong în preajma liniilor roșii   

Pare să fie relevant în acest sens cazul numirii ministrului apărării într-un ping-pong dur dintre guvernare și președinte, fără semnalmente de capacitate de a ajunge la un compromis din partea ambelor părți sau, la figurat, de a ține cont de culorile semaforului. În loc de aceasta, ambele părți au preferat să-și crească puterea ”motoarelor” pentru confruntările ulterioare, care nu vor întârzia să se manifeste. Guvernarea și-a sporit capacitățile ”motorului” prin implicarea Curții Constituționale, care i-a permis să-l dea la o parte pe șeful statului, ori de câte ori se va repeta situația, cu preluarea prerogativelor (puterii) atribuite acestuia de Constituție. Iar președintele își mobilizează partidul din care provine și partea de societate pe care poate miză la acțiuni în susținerea ideii de republică prezidențială, respectiv, cu preluarea unei mari părți din puterea pe care o deține actualmente Parlamentul și Guvernul. Și o parte, și alta nu se arată capabile să accepte principiul democratic al separației și echilibrului puterilor în stat, dar nici al bunului simț. „Totul sau nimic” - în baza principiului „puterii motorului”. Doar că acest principiu nu le asigură înțelegerea pe unde trec „liniile roșii” ale confruntării, după care pot exploda ”mașini și semafoare, pietoni și pasageri”.

Și aici mecanismele funcționează prost

Ca și în cazul ”șmecherilor” automobiliști, nu funcționează cum trebuie nici mecanismele de control asupra ”șmecherilor” politicieni. În sensul justiției, în sensul anti-corupției, în sensul statului de drept, în general. Cel puțin, nu este clar dacă nu lucrează parțial, încă nu lucrează sau deja nu lucrează? Cele două cazuri mari de ”șmecherism” politic, descrise mai sus o demonstrează din plin.

Modelul este alături

Păcat, pentru că avem exemplul clar și funcțional al Europei, unde puterile politice își cunosc și respectă demult locul și rolul în sistemul politic, astfel încât să nu deranjeze confortul și echilibrul social. Clasa politică din țările membre ale Uniunii Europene așa înțelege să mențină pacea și bunăstarea în interiorul statelor, dar și pacea dintre statele UE, care, de-a lungul secolelor, au generat multiple vărsări de sânge bilaterale, multilaterale, dar și două războaie mondiale. Este un exemplu obligator de urmat, dacă vrem prosperitate și stabilitate, cum poate fi folosit ”un motor puternic înnăscut”. În particular, nici UE și nici țările membre nu au la activ acțiuni militare de genul celor din Georgia, Crimeea, sudul Ucrainei, Siria, chiar dacă multe din statele UE au PIB-ul (motorul) mai mare sau chiar de câteva ori mai mare decât cel al Rusiei, ca să nu vorbim de Coreea de Nord, puterea cărora se bazează în principal pe componenta militară, inclusiv pe butonul care poate declanșa armele de distrugere în masă.

De asemenea, este cunoscută calea prin care se ajunge la modelul european de prosperitate și stabilitate - calea reformelor. În contextul ”șmecherilor” și ”șmecherismelor” de tot felul, reformele veritabile garantează instituții puternice și independente ale statului, care să nu poată fi accesate în calitate de ”motor” suplementar pentru sustragere de bani sau în dispute politice și mai puțin politice. Și separația garantată a puterilor în stat este o axiomă în statul de drept, reformat. Și transparența instituțională și cea personală a demnitarilor și funcționarilor de stat să fie obligatorie, nu opțională, nu mimată. Și femei mai multe în politică, nu doar de dragul echilibrului gender formal, ci pentru că ele sunt mai puțin expuse decât bărbații ambițiilor și egoismului, respectiv, corupției și riscurilor pe seama altora. Și polițiști echipați cu camere de luat vederi, ca în Georgia, care să le supravegheze toată activitatea, deconectarea cărora să se pedepsească cu echivalentul unui caz de corupție, penal, cu ani de pușcărie. Șoferii, polițiștii, politicienii și statul să aibă dreptul doar la puterea naturală a intelectului și a legislației. Iar omul simplu să fie îngrădit de atentatele ” din partea șmecherilor”. Parcă nu se cere nimic ieșit din comun și parcă tot aceasta ne promit politicienii... 

Valeriu Vasilică, IPN.