Pe 17 martie 2023, Curtea Penală Internațională de la Haga a emis un mandat de arestare pentru președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, și comisarul prezidențial pentru drepturile copilului, Maria Lvova-Belova. Aceștia au fost acuzați de crimă de război, manifestată prin deportarea ilegală în masă a mii de copii din teritoriile ocupate ale Ucrainei în Rusia, în timpul invaziei totale a Rusiei în Ucraina. Atunci, se părea că această decizie radicală ar putea avea un impact real atât asupra procesului de întoarcere a copiilor deportați, de prevenire a unor noi deportări, cât și asupra cursului războiului în ansamblu. Astăzi se constată că aceste așteptări nu s-au materializat în mare parte. De ce hotărârea Curții Penale Internaționale nu a avut impactul scontat asupra statului rus și a liderilor săi, dar și ce s-a întâmplat cu copiii deja deportați într-un an și jumătate – au discutat invitații dezbaterii publice „Care este soarta copiilor ucraineni deportați în Rusia, după decizia Tribunalului de la Haga?”, organizată de Agenția de presă IPN.
Potrivit expertului permanent al proiectului, Igor Boţan, Curtea Penală Internațională este instanța de justiție internațională permanentă pentru crime internaționale grave, inclusiv genocid, crime de război și crime împotriva umanității. Tratatul internațional care a instituit Curtea, Statutul de la Roma, a fost adoptat în iulie 1998, iar Curtea însăși a devenit funcțională în 2003. În iulie 1998, la Roma, 120 de state membre ale ONU au adoptat Statutul de la Roma, care a devenit baza juridică pentru înființarea unei instanțe penale internaționale permanente. Statutul de la Roma a intrat în vigoare la 1 iulie 2002, după ce 60 de state l-au ratificat.
Expertul precizează că impulsul pentru crearea Curții a venit de la tribunalele internaționale speciale înființate în anii 1990 pentru examinarea încălcărilor atroce ale drepturilor omului comise în fosta Iugoslavie și Rwanda. Curtea Penală Internațională este prima instanță internațională permanentă instituită prin tratat pentru a contribui la eliminarea impunității pentru numeroasele crime grave comise în secolul XXI. De atunci, CPI a reușit să atragă atenția la nivel mondial asupra necesității de a se face dreptate în cazurile rezultate în urma anchetelor din Republica Centrafricană, Darfur, Sudan, Republica Democrată Congo și Uganda.
„Deportarea sau expulzarea este îndepărtarea forțată a unei persoane sau a unei întregi categorii de persoane către un alt stat sau o altă localitate, de obicei, sub escortă... Genocidul se referă la actele comise cu intenția de a distruge, în întregime sau în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios. Genocidul este o infracțiune internațională în temeiul Convenției privind prevenirea și pedepsirea crimei de genocid (1948)”, explică expertul.
Petro Iațenko, reprezentantul Statului Major Coordonator al Ucrainei privind tratamentul față de prizonierii de război, precizează că instituția a fost creată în martie 2022, după invazia Federației Ruse în Ucraina. Și deși inițial s-a pus accent pe rudele prizonierilor de război, pe parcurs au parvenit numeroase solicitări de la familiile ucrainenilor civili, care au fost luați prizonieri. Astfel, au fost obținute competențe și pentru a lucra și cu cazurile care vizează civilii, inclusiv copiii.
Oficialul a prezentat mai multe date ale Procuraturii Generale a Ucrainei. Conform acestora, de la începutul invaziei Federației Ruse din 24 februarie 2022, 1681 de copii au fost răniți. Alți 589 de copii și-au pierdut viața, ei fiind omorâți de invazia Federației Ruse. Alți 16 copii au fost victimele violenței sexuale de la începutul războiului. Totodată, numărul de cazuri cunoscute de deportări sau de strămutare forțată a copiilor în legătură cu invazia este de 9 546.
Până în prezent, în Ucraina au revenit 1007 copii deportați în Rusia sau strămutați forțat. Acest lucru a fost posibil cu ajutorul mediatorilor din organizațiile internaționale partenere. O bună parte din copii au fost audiați de către Centrul pentru protecția drepturilor copilului. Ei au beneficiat de suport în procesul de reintegrare, care continuă.
„Legat de ceea ce se întâmplă cu copii strămutați forțat în Rusia, în prezent cunoaștem că, de la începutul invaziei totale a Federației Ruse, de la 10 la 12 mii de copii au fost duși în lagăre ruse specializate pe activități militare și patriotice. Scopul principal este de a le distruge identitatea ucraineană și de a le impune identitatea rusească... Știm că foarte mulți copii ucraineni mai sunt supuși propagandei rusești, iar scopul principal este de a le distruge identitatea lor naționala și de a o inocula pe cea rusească. În prezent mai sunt sute de mii de copii care locuiesc pe teritoriile temporar ocupate și care sunt supuși riscului deportării în actualul context”, a precizat Petro Iațenko.
Directoarea executivă a Asociației pentru Abilitarea Copilului și Familiei „AVE Copiii”, Mariana Ianachevici, membră a Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului, a menționat că există prevederi clare în Convenția cu privire la Drepturile Copilului, care stipulează obligațiile fiecărui stat de a proteja copiii de orice formă de violență, oriunde s-ar afla – în familie, la școală sau oriunde în altă parte. Astfel, orice stat care a semnat sau a ratificat Convenția, indiferent de statutul pe care îl are, este obligat să facă tot posibilul pentru a proteja copiii, indiferent de circumstanțe.
Potrivit ei, sunt incorecte unele afirmații publice, venite din Federația Rusă, precum că aceste acțiuni de strămutare forțată sunt o măsură de protecție pentru copii. Adevărul este că, prin deportările ilegale în masă, Federația Rusă încalcă principalele prevederi ale Convenției ONU privind drepturile copilului, inclusiv: dreptul la supravieţuire şi dezvoltare; dreptul la nume și cetățenie; dreptul la identitate culturală și religioasă; dreptul de a avea o familie; dreptul la protecție împotriva oricărei forme de discriminare; dreptul la protecție împotriva conflictelor militare, violenței și tratamentelor crude ș.a.
Mariana Ianachevici a menționat că aceeași Convenției cu privire la Drepturile Copilului spune că orice stat trebuie să ia toate măsurile pentru a preveni strămutarea ilegală a copiilor. De asemenea, fiecare stat care este parte a Convenției trebuie să prevină furtul și traficul de copii. Pe de altă parte, există și dreptul copilului la educație. Și chiar dacă adulții, care reprezintă interesele copiilor, au libera alegere a scopului educației, Convenția apără dreptul fiecărui copil la identitate. Respectiv, orice stat trebuie să respecte dreptul la identitate. Totodată, în opinia sa, și chestiunea cu privire la reabilitarea copiilor readuși în Patrie este extrem de sensibilă și complicată. Ea presupune timp îndelungat. În particular, cu cât mai mult timp copilul nu are acces la informații sau are acces la informații unilaterale, cu atât mai mult va dura reabilitarea.
Directoarea executivă a Asociației pentru Abilitarea Copilului și Familiei „AVE Copiii” a mai spus că, deocamdată, totuși nu există un tablou deplin al situației cu privire la copiii din Ucraina. Până când comunitatea internațională, în particular, Ucraina – va cunoaște numărul real, va fi greu de estimat care este necesitatea reală ca timp, ca resurse umane și resurse financiare.
Dezbaterea publică la tema „Care este soarta copiilor ucraineni deportați în Rusia, după decizia Tribunalului de la Haga?” este organizată în cadrul ciclului de dezbateri „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.
