„Nu este obligatoriu că această predicție se va îndeplini totalmente sau parțial, dar autoritățile moldovenești și societatea moldovenească au obligația să le prevadă pe toate, dacă vor să păstreze posibilitatea de a alege între a fi „la masa de negocieri” sau „pe masa de negocieri”...”
---

Astăzi, 10 februarie, este ultima zi în care Republica Moldova livrează gaze naturale în stânga Nistrului, în baza grantului în valoare de 20 de milioane de dolari, oferit de Uniunea Europeană cu scopul de soluționare pe termen scurt a crizei energetice în această regiune, începută pe data de 1 ianuarie, din cauza întreruperii livrării gazelor rusești. Teoretic, tot astăzi ar fi putut începe livrările de gaze în baza celui de-al doilea grant oferit de UE, în valoare de 60 de milioane de dolari pentru soluționarea crizei într-o perspectivă medie – până la încheierea sezonului de încălzire. La acest moment putem spune cu suficientă siguranță că prima livrare se va încheia, iar cea de-a doua nu va începe. Cu tot atâta siguranță putem afirma că cea de-a doua livrare nu va începe foarte curând sau nu va începe niciodată. Pe de o parte, pentru că liderii regimului separatist de la Tiraspol ar putea să nu accepte condițiile înaintate în schimbul livrării gratuite a gazelor europene, din cauza riscurilor mari pentru ei înșiși. Pe de altă parte, pentru că nu vor avea acceptul Kremlinului, iar Kremlinul nu va accepta, pentru că nu și-a îndeplinit scopurile pentru care a inițiat criza energetică în regiunea transnistreană. Guvernarea de la Chișinău trebuie să ia în calcul și o astfel de răsturnare de lucruri.

Motive proprii

Administrația de facto are și propriile motive să respingă condițiile înaintate de Republica Moldova și Uniunea Europeană. De exemplu, aceasta nu prea are cum să întreprindă măsuri pentru a redresa situația privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului în teritoriul controlat, pentru că aceasta ar însemna să elibereze din pușcării zeci, dacă nu sute de deținuți politici, să accepte existența opoziției politice, să liberalizeze condițiile de circulație nestingherită a tuturor cetățenilor în zonă, inclusiv a celor din partea dreaptă a Nistrului, precum și a întregii prese din Republica Moldova.

Aceste și alte măsuri similare ar demonstra caracterul ilegal și ilegitim de până acum al regimului de la Tiraspol. În același context trebuie privit eventualul refuz al acestei administrații de a elabora și realiza un plan de ajustare etapizată a tarifelor la energie până la cele (de piață) pe care le achită populația și agenții economici pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale. Dacă populația din dreapta Nistrului se poate supăra și poate pedepsi electoral guvernările pentru majorarea unor tarife cu ceva procente, nu este greu să anticipăm care va fi reacția oamenilor din stânga Nistrului pentru majorările tarifelor în proporție de câteva ori dacă nu chiar zeci de ori. Prin acceptarea acestor condiții, administrația secesionistă și-ar semna, de bunăvoie, actul suicidal în sens politic și nu doar politic. Asta dacă nu ar avea niște garanții personale din partea unor actori cu pondere mare în lume, după presupusa, dar nu chiar reala, plecare benevolă a lor din funcții.

Respingere sau tergiversare

Primordial însă este verdictul care va veni sau a venit deja de la Moscova cu privire la condițiile moldo-europene. Iar conținutul acestuia este lesne de înțeles: condițiile nu sunt acceptate sau sunt acceptate formal pentru o perioadă scurtă, până când Moscova inventează alte tertipuri, menite să îi asigure realizarea planurilor de luare sub control a întregii Republici Moldova, după cum s-a mai spus, inclusiv prin influențarea alegerilor parlamentare din toamna acestui an.

Motivele detaliate pentru care Moscova a creat criza energetică în Transnistria, dar și motivele pentru care Tiraspolul nu-și poate permite să nu dea ascultare indicațiilor Kremlinului, au fost descrise în analiza publicată aproape o lună în urmă „Cârdășia Moscovei și a Tiraspolului va continua „până la sfârșit”. La motivele enumerate atunci, s-a adăugat recent un altul, esențial: Moscova nu doar că a pierdut prima etapă a scenariului inițiat chiar de ea, ci a permis Chișinăului și Bruxellesului să preia inițiativa. Și asta „nu se iartă”.

Este adevărat, Moscova și Tiraspolul s-ar putea preface că acceptă condițiile, dar aceasta doar pentru a trage de timp cât afară s-a făcut foarte frig deja, iar populația din stânga Nistrului ar reacționa foarte bolnăvicios, dacă ar fi impusă să revină brusc la condițiile inumane în care a trăit în luna ianuarie. De altfel, nu este exclus că această tactică a fost aplicată și în cazul acceptării primului grant pentru o perioadă de 10 zile. În acest sens, ne-am putea aștepta ca Tiraspolul să recurgă la tertipuri îndelungate în timpul elaborării planurilor solicitate de RM-UE și al coordonării acestora de către guvernul moldovenesc. Sau ar putea accepta anumite condiții, realizarea cărora Guvernul de la Chișinău nu ar putea-o controla din cauza lipsei mecanismelor reale și a piedicilor puse de regimul separatist. Dar, categoric, Moscova și Tiraspolul se vor opune, cel puțin o perioadă, soluțiilor care pun în lumină mai bună Bruxellesul și Chișinăul, „în fața electoratului”. Iar altă cale decât să dea peste cap planurile acestora nu au la îndemână.  

Au dat cărțile pe față

Între timp, administrația de la Tiraspol a și dat pe față mai multe semne clare, din care putem deduce poziția negativă privind condițiile înaintate contra livrărilor de gaze pe banii europenilor. Iată câteva dintre ele, dar nu se limitează la:

- Miercuri, 5 februarie, a prelungit starea de urgență în energie cu o lună, or, lucrul acesta ar fi inutil, dacă ar fi planificat să accepte livrările de gaze din grantul de 60 de milioane de euro, împreună cu condițiile înaintate. Vă amintim, grantul și condițiile au fost anunțate de comisarul european pentru extindere, Marta Kos, cu o zi înainte, 4 februarie;

- Până în ultimul moment nu a oferit niciun răspuns la oferta și condițiile moldo-europene, păstrând tăcere deplină pe parcursul a aproape o săptămână întreagă. Cel puțin, în spațiul public nu au apărut informații în acest sens;

- Își face rezerve de gaze, ca să poată gestiona situația o perioadă cât mai mare, după ce astăzi vor fi încheiate livrările din grantul de 20 de milioane de euro. În acest sens, timp de câteva zile, a solicitat Chișinăului volumul maxim de 3 milioane de metri cubi, și-a asigurat presiunea în conducte din contul gazelor împrumutate de la malul drept, a interzis activitatea (abia acum câteva zile) a fermelor de criptovalută, extrem de energofage.

- Între timp, apar informații potrivit cărora „o companie maghiară, controlată de apropiații premierului Victor Orban, testează cu mai mulți operatori tranzitul gazului către regiunea transnistreană”. „Printr-o companie din Dubai ar putea fi achitat oficial gazul pentru regiunea transnistreană, finanțarea fiind acoperită dintr-un credit acordat de Federația Rusă. Iar cantitatea zilnică prevăzută în contract ar fi de până la 5 milioane de metri cubi”, afirmă Alexandr Slusari, membru al Consiliului întreprinderii Energocom. Versiunea este cu atât mai verosimilă, cu cât despre implicarea unor companii maghiare în scenariile Kremlinului pentru regiunea transnistreană presa rusa a scris și anterior.

Nu prea multe, dar totuși are

Ce are de făcut conducerea Republicii Moldova în aceste eventuale noi condiții, în care inițiativa moldo-europeană poate fi umbrită. Nu prea multe, dar totuși are.

Mai întâi, este principial ca ea să se asigure de legalitatea schemei „maghiare” de furnizare a gazelor în stânga Nistrului, ca să se evite încălcarea normelor internaționale privind finanțările tenebre și regimul de sancțiuni împotriva Federației Ruse în calitate de stat agresor. Fără acceptul oficial al Republicii Moldova, livrările de gaze pentru regiunea transnistreană nu sunt posibile. În caz contrar, se poate pomeni ea însăși cu probleme mari pe arena internațională. 

Poate ar fi cazul să se revadă cotele de impozitare a întreprinderilor din regiunea transnistreană, care își efectuează exporturile (peste 80% în UE), prin intermediul Republicii Moldova, în cazul când acestea vor continua să utilizeze gaze rusești oferite gratuit. În caz contrar, concurența absolut neloială în care se pomenesc agenții economici din dreapta Nistrului prezintă un risc iminent pentru securitatea economică și nu doar economică a statului Republica Moldova și, poate, nu doar a statului Republica Moldova.

Este foarte important ca guvernarea să gestioneze cât mai judicios și să comunice cât mai calificat cu societatea de pe ambele maluri ale Nistrului despre folosirea grantului european de 150 de milioane de euro, meniți să compenseze, timp de un an întreg, creșterea tarifelor la energia electrică pentru consumatorii de pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale.

Iarăși, despre partea „cortinei de fier”

Astfel, autoritățile moldovenești nu dispun de prea multe pârghii de influențare a situației în cazul stopării, fie și temporare, a proiectului moldo-european de depășire a crizei energetice în stânga Nistrului, dar și pentru inițierea unor procese foarte active pentru reîntregirea țării. Asta și pentru că, după cum afirmă unii experți, Transnistria poate deveni o carte de schimb în jocul geopolitic între marile puteri cu privire la reîmpărțirea sferelor de influență în contextul negocierilor privind oprirea războiului ruso-ucrainean. Cel mai degrabă că Transnistria se va pomeni sau nu în câmpul constituțional al Republicii Moldova în funcție de care parte a viitoarei cortine de fier se va pomeni însăși Republica Moldova, iar soarta întregii Republici Moldova va depinde de care parte a cortinei respective se va pomeni Ucraina.

Nu este obligatoriu că această predicție se va îndeplini totalmente sau parțial, dar autoritățile moldovenești și societatea moldovenească au obligația să le prevadă pe toate, dacă vor să-și păstreze posibilitatea de a alege între a fi „la masa de negocieri” sau „pe masa de negocieri”.

P.S.: Predicție - operație rațională de anticipare a unui eveniment sau fenomen.