„Este o exagerare absolut nepotrivită să se afirme că președintele Maia Sandu și partidul de guvernământ – PAS, ar avea capacitatea să comploteze eficient împotriva opoziției pentru a dezbina-o. Partea tristă a realității este că actuala guvernare este incapabilă să-și rezolve adecvat propriile probleme și pe cele de interes public, nici vorbă să poată influența procesele în care este implică opoziția și curatorii săi...”
---

Vina Maiei Sandu pentru destrămarea PSRM

Procesul de destrămare a Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), considerat principala forță de opoziție, ia amploare. De aproximativ trei ani formațiunea este într-un declin constant, iar recent fenomenul a căpătat un caracter de avalanșă, după ce un șir de primari și deputați în Parlament, membri ai PSRM, și-au declarat detașarea de PSRM. În astfel, de circumstanțe, liderii formațiunii s-au văzut nevoiți să ia atitudine față de descompunerea structurii lor politice, însă măsurile anunțate nu au avut vreun impact. Dimpotrivă, încercările PSRM de a combate traseismului politic au efecte inverse.

Este de remarcat că primul traseist notoriu al PSRM a fost deputatul legislaturii precedente, Ștefan Gațcan, care a decis, în iunie 2020, să părăsească fracțiunea parlamentară a socialiștilor, aflați pe atunci la guvernare, pentru a adera la una dintre fracțiunile de opoziție. Liderii PSRM au înțeles atunci că gestul deputatului Gațcan va avea repercusiuni nebănuite, întreprinzând un șir de măsuri de intimidare la adresa colegului traseist, dificil de imaginat pentru o formațiune politică respectabilă. Represiunile împotriva lui Gațcan au fost însoțite de o activitate furibundă, care a constat în convingerea forului legislativ să voteze, la 11 iunie 2020, Declarația Parlamentului Republicii Moldova cu privire la condamnarea faptelor de traseism și corupere politică. Mai mult, liderii PSRM și-au anunțat intenția de a modifica Constituția pentru a face traseismul în general imposibil: „Considerăm că multiplele acte de corupție și prostituție în Parlamentul Republicii Moldova au afectat grav imaginea legislativului. Republica Moldova nu are nicio șansă de supraviețuire și dezvoltare, în condițiile în care unii deputați cred că pot scoate la vânzare mandatul cetățenilor”.

Pe fundalul demarării procesului de dezintegrare a PSRM, liderul formațiunii, Igor Dodon, a decis să renunțe la mandatul de deputat, în noiembrie 2021, iar ulterior s-a detașat și de conducerea de vârf a formațiunii, pledând în favoarea titulaturii de președinte de onoare. Totuși, în condițiile avalanșei traseiste, Dodon a reapărut la rampă pentru a-și exprima propriul punct de vedere față de fenomenul menționat: „Partidele de opoziție trebuiau să discute, să demonstreze caracter şi să creeze un front de luptă comun, nu să concureze unele cu altele şi să lovească pe la spate, făcând pe ascuns jocurile guvernării. Şi regret că unii deputați PSRM au devenit victime ale unor scenarii care tot în favoarea guvernării PAS sunt. După ce a nimicit forțele de dreapta, Maia Sandu, PAS şi curatorii lor din exterior vor sa fragmenteze în cioburi stânga”. Așadar, Igor Dodon, care a dezertat când a înțeles că formațiunea a intrat în faza dezintegrării, o acuză pe președintele Maia Sandu și Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) că ar fi cauza traseismul din PSRM. 

Efectul bârnelor din proprii ochi... 

De fapt, Igor Dodon și Maia Sandu sunt într-un fel de competiție politică de aproape un deceniu, pe care primul o pierde de cele mai multe ori. Oricum, e dificil de imaginat că Maia Sandu ar sta cumva în spatele avalanșei traseiste din PSRM, care a devenit victimă a traseismului politic tocmai pentru că a contribuit în mod cardinal la răspândirea fenomenului respectiv. Nu încape îndoială că în Republica Moldova traseismul a existat dintotdeauna, numai că Igor Dodon este politicianul care pentru prima oară l-a practicat într-un moment culminant, decisiv, când formațiunea din care făcea parte și care l-a promovat în politică – Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), era la un pas de a se revanșa pentru pierderea puterii în 2009, având prima șansă, în 2010 – 2012, să prea controlul asupra puterii politice. Niciun alt act de traseism politic din istoria Republicii  Moldova nu a avut impactul trădării lui Igor Dodon, care a fost și una absolut perfidă.  

Mai grav, și actualul lider de facto al PSRM, secretarul executiv al PSRM, Vlad Bătrîncea, care tună și fulgeră la adresa traseiștilor, prezicându-le trecerea în neantul politic, este un traseist cu acte în regulă. În 2003, la vârsta fragedă de doar 22 de ani, acesta a aderat la partidul de guvernământ – PCRM, pentru a face carieră politică, însă după opt ani de aflare în rândurile PCRM a decis s-o părăsească pentru a se alătura proiectului politic al lui Igor Dodon. De aceea, secretarului executiv al PSRM nu-i stă bine deloc să-și acuze colegii traseiști de corupere și prostituare politică, chiar dacă aceștia o practică de fapt. De aceea, pe fundalul trădărilor ale liderilor socialiști, somarea recenților traseiști socialiști: Alexandr  Nesterovschi; Irina Lozovan; Gaik Vartanean; precum și a celor 10 primari socialiști, stârnește zâmbete ironice și comentarii pe potrivă. De fapt, PSRM culege exact ceea ce a semănat! Sau poate liderii formațiunii cred că  ceea ce le este permis jupiterilor nu le este permis boilor...? Iată că ne convingem că cei din urmă nu sunt de acord cu o astfel de abordare. 

Cum poreclești, așa și te numești...  

Trebuie să recunoaștem că multe dintre pretențiile recenților traseiști socialiști la adresa conducerii PSRM sunt pertinente. Într-adevăr, actualmente PSRM este în derută totală, are lideri compromiși, incapabili să formuleze o poziție clară față de evenimentele dramatice din regiune, precum și față de programul de acțiuni concrete pentru viitorul imediat sau cel mai îndepărtat al Republicii Moldova. În astfel de circumstanțe, liderii PSRM preferă să critice guvernarea PAS, etichetând-o în tot felul și acuzând-o că ar fi o marionetă a curatorilor din exterior.  

Ironia sorții e că liderilor PSRM, care-l venerează pe Vladimir Putin, li se potrivește de minune unul dintre dictoanele preferate ale dictatorului rus: "Кто как обзывается, тот так и называется!" (traducerea ar fi – Cum poreclești, așa și te numești!). Este imposibil de imaginat că liderii PSRM ar avea curajul să conteste vreo afirmație de a lui Putin. La fel de imposibil este de imaginat existența în Republica Moldova a vreunui partid politic, decât PSRM, căruia i s-ar potrivi mai lesne rolul de marionetă a curatorilor din exterior. Vorba e că PSRM, care în marte 2014 avea o susținere de doar 0.5%  a reușit să ajungă pentru prima oară partid parlamentar, în noiembrie 2014, după ce Putin i-a permis folosirea imaginii sale pe panourile electorale. Asta a fost recompensa pentru susținerea fățișă a anexării Crimeii și a destabilizării Donbas-ului. Evident, actualmente, PSRM nu-și poate permite să condamne agresiunea rusească împotriva Ucrainei, pe care a susținut-o în 2014. Respectiv, PSRM nu are curajul să susțină deschis agresiunea rusească, atâta timp cât nu este încrezător că Rusia va învinge.

De fapt, statutul de marionetă a curatorilor de la Kremlin era confirmat de PSRM cu regularitate, în special imediat după alegeri, când urma să-și proiecteze activitățile. Așa a fost după validarea mandatelor de deputat în 2015, când fracțiunea parlamentară a PSRM, în componență deplină, a fost desantată la Moscova pentru a pune țara la cale alături de președintele Dumei de Stat, Serghei Narîșkin, care actualmente este Director al Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse. Patru ani mai târziu, în aprilie 2019, la începutul noului mandat parlamentar, fracțiunea PSRM, în componență deplină, iarăși s-a deplasat la Moscova, de asemenea pentru a pune țara la cale. Această practică de întâlnire cu curatorii a fost întreruptă abia după ce Igor Dodon a dezvăluit sursa finanțării formațiunii, în care Rusia, prin intermediul Gazprom, investea câte aproximativ un milion de dolari pe lună. De fapt, despre sursele de finanțare ale PSRM se cunoștea demult, lucru făcut public de liderul PCRM, Vladimir Voronin, care chiar a insistat pe arestarea lui Igor Dodon.

Traseismul socialist în direcția lumpenilor șoriști...

PSRM și liderii acestuia, probabil, au ieșit din grațiile Moscovei pentru incapacitatea de a justifica resursele financiare colosale, investite în formațiune. Vorba e că având o finanțare atât de generoasă, PSRM s-a învrednicit totuși să piardă atât alegerile prezidențiale din 2020, cât și pe cele parlamentare din 2021. Respectiv, suportul financiar a fost redirecționat, iar majoritatea traseiștilor socialiști își justifică comportamentul, aderând în mod organizat la proiectele Partidului Șor, care este doldora de bani, capabil să plătească protestatarii pentru strigarea lozincilor și blocarea circulației. Nu încape îndoială că scopul manifestațiilor plătite nu poate fi altul decât destabilizarea situației politice din țară. Mai cu seamă că Partidul Șor, la fel ca și PSRM, refuză să exprime o atitudine anume asupra agresiunii rusești împotriva Ucrainei, neavând vreun program politic imediat sau pe termen mediu și lung.

În astfel de circumstanțe, este absurd să se discute despre capacitatea de discernământ a traseiștilor socialiști, care aderă la proiectele Partidului Șor. Oricum, este uimitor că nu-i pune în gardă nici măcar faptul că o bună parte a susținătorilor șoriști este pur și simplu lumpenizată, având un comportament caracteristic persoanelor declasate. Uimirea se amplifică și mai mult, dacă ne amintim că traseiștii socialiști se declarau credincioși, promotori ai consfințirii în Constituție a rolului special al Bisericii Ortodoxe. Respectiv, ar fi trebuit să împărtășească doctrina creaționistă asupra ființelor umane, nicidecum pe cea evoluționistă, potrivită căreia omul a provenit de la maimuță. Cu toate acestea, traseiștii socialiști nu se sfiesc să se alăture unei mișcări, care compromite, deopotrivă, atât tradiția, cât și ființele umane create. Vorba e că noii camarazi ai traseiștilor socialiști din mișcarea șoristă se comportă exact ca unele specii de maimuțe, demonstrându-și public ejectorul reziduurilor metabolice.

De fapt, nimic ieșit din comun. Proiectele politice ale liderului PSRM, Igor Dodon, au fost și ele finanțate cândva de către Ilan Șor, căruia Dodon a trebuit să-i devină nuntaș. La fel și traseiștii socialiști sunt și ei în drept să beneficieze de pe urma banilor lui Șor. Astfel, ar trebui să concluzionăm că liderii socialiști știu cel mai bine dacă traseismul colegilor lor trebuie calificat drept corupție politică sau prostituție.

Concluzii

Este o exagerare absolut nepotrivită să se afirme că președintele Maia Sandu și partidul de guvernământ – PAS, ar avea capacitatea să comploteze eficient împotriva opoziției pentru a dezbina-o. Partea tristă a realității este că actuala guvernare este incapabilă să-și rezolve adecvat propriile probleme și pe cele de interes public, nici vorbă să poată influența procesele în care este implică opoziția și curatorii săi.