„De fapt, nu e de mirare, PSRM întotdeauna procedează conform zicalei – atunci când se rânjesc dulăii, latră și cățeii. E deștept, cine știe, poate dulăii observă slugărnicia cățeilor și-i acceptă în calitate de animăluțe de companie?...”
---

Acalmia dinaintea furtunii   

A vorbi și a scrie despre actuala guvernare din Republica Moldova e un adevărat chin. De fapt, nu ai ce spune despre ea, trebuind să repeți lucruri arhicunoscute: este o guvernare slabă și insipidă; cvasi-ermetică; refractară la ideii și influențe dinafară; lipsită de experiență; supraviețuitoare din contul suportului partenerilor de dezvoltare, care se văd nevoiți să nu admită o eventuală degradare a situației social-economice și politice din țară. Sigur, circumstanțele sunt marcate de războiul din regiune și a multiplelor crize provocate de acesta. În pofida neajunsurilor enumerate, pretenția actualei guvernări este că ar fi, deocamdată, una necoruptă, pusă pe dezrădăcinarea corupției, și mai este empatică față de Ucraina vecină și necazurile acesteia, provocate de agresiunea rusească. Atât!

Despre opoziție, mai ales despre cea parlamentară, poți avea foarte multe de spus. Cel puțin, ea are culoare – roșie, cu anumite nuanțe, și verde, amintindu-ne de drapelul fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM). Provoacă nostalgii. În plus, opoziția moldovenească este interesantă și prin faptul că are lideri foarte specifici. Unii dintre aceștia se află în arest pentru presupuse acte de corupție, alții sunt fugari din aceeași cauză etc. Ceea ce-i lipsește opoziției moldovenești este un sistem de coordonate, azimuturi pentru determinarea direcției de mișcare spre viitor. De fapt, opoziția are și acest ultim atribut, dar se sfiește să recunoască acest lucru, fiindcă el este condamnabil. Vestea bună pentru societate e că opoziția din Republica Moldova este, totuși, una sistemică. Drept dovadă servește faptul că, odată cu plecarea guvernanților în vacanță, a plecat la odihnă și opoziția. De fapt, opoziția nu are unde se grăbi. Până la începerea sezonului rece al anului mai sunt vreo trei luni de zile. Prognozele IMAS confirmă că rating-ul opoziției este în creștere, aceasta urmând să prea puterea relativ ușor. Evident, după eventuala destabilizare a situației, provocată de vreo revoltă a cetățenilor, supărați de creșterea prețurilor la toate bunurile și serviciile. Avem pe față situația clasică – acalmie înainte de furtună.

Vacanța sau pauza luată de opoziție este absolut necesară pentru consolidarea forțelor și rezolvarea problemei leadership-ului. Cineva ar trebui să-și asume calitatea de centru de atracție pentru întregul front al opoziții. Nu e o problemă trivială. Vorba e că unul dintre liderii Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Igor Dodon, este în arest la domiciliu de mai bine de două luni de zile, existând premise pentru ca arestul să fie prelungit ori de câte ori va fi necesar, probabil, până la condamnare. Pe de altă parte, liderul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), octogenarul Vladimir Voronin, este incapabil, în principiu, să recurgă la acțiuni hotărâte. A demonstrat asta pe când era ministrul de Interne al RSSM, în 1989, confirmându-și incapacitatea și în 2009, când în calitate de șef al statului, din frică, a lăsat puterea din mâni în favoarea unei opoziții eterogene. Mai mult, bătrânul comunist Voronin din simplu nuntaș a devenit băiatul de mingi al unui tânăr corupt, pe nume Ilan Șor, care-l scoate pe ex-președintele țării la proteste când crede el că e oportun. O astfel de degradare era dificil de imaginat, dar s-a întâmplat.

Pretențiile lui Ilan Șor

În circumstanțele menționate, este firesc ca rolul de lider al opoziției consolidate să și-l asume Ilan Șor. În acest sens, pretenția sa a fost vociferată recent fără echivocuri. El crede că ar putea negocia cu autoritățile ruse ieftinirea gazelor livrate către Republica Moldova. Nu încape îndoială, alegătorii l-ar vota masiv pe Ilan Șor, dacă acesta ar avea prilejul să speculeze că datorită eforturilor sale Republica Moldova ar putea economisi vreun miliard de dolari. Asta ca recompensă pentru miliardul furat din sistemul bancar moldovenesc, care potrivit Procuraturii Generale, a fost furat de Vlad Plahotniuc cu ajutorul lui Ilan Șor. Există o singură problemă. Deocamdată, nu putem ști dacă Ilan Șor va merge la Moscova să negocieze cu președintele Putin sau dacă ultimul, care are nevoie să dovedească întregii lumi că nu se află în izolarea internațională, va merge în Israel pentru a se întâlni cu fugarul Șor.

Așadar, guvernarea Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), ar trebui să aibă în vedere că o eventuală întâlnire a liderului opoziției din Republica Moldova, deputatului în Parlament, Ilan Șor cu președinte Rusiei Vladimir Putin, comportă riscuri iminente, care nu mai pot fi înlăturate. Totuși, pe viitor, având în vedere că PAS s-a angajat să adopte un nou Cod electoral, ar trebui să reactiveze și valorifice o idee de-a lui Vlad Plahotniuc – necesitatea prezenței fizice la înregistrare a candidaților la funcții eligibile. Este absurd ca un fugar, care se ascunde de justiție timp de patru ani să poate fi ales în funcție de deputat și să pretindă la statutul de lider al opoziției. Pur și simplu, PAS ar trebui să aibă curajul să-și recunoască propriile greșeli și să crediteze în mod adecvat ideile oponenților, chiar dacă le-a respins anterior. Este de remarcat, că interzicerea înregistrării candidaților la funcții eligibile în lipsa acestora a fost susținută în 2017 de actuala opoziție. PSRM a contribuit în mod cardinal la promovarea acestei idei, atunci când a votat, iar ex-președintele Igor Dodon a promulgat proiectul de lege instantaneu, pentru a nu permite opoziției din acea perioadă să se dezmeticească. Partidul Șor nu s-a opus vreodată inițiativei ingenioase a lui Vlad Plahotniuc, fiindcă atunci era protejatul acestuia din urmă. Deci, nu ne rămâne decât să vedem dacă PAS chiar are instinct de autoconservare.

Spirala evoluției socialiștilor – stânga-mprejur, până la marxism?

Nimeni n-ar trebui să-și imagineze că PSRM este dispus să cedeze cu ușurință teren în fața lui Ilan Șor. Dacă ultimul s-a angajat să exploateze dependența Republicii Moldova de gazele rusești, atunci PSRM pare a fi dispus să intre în albia ideologică chinezească, cu eventuale beneficii mult mai promițătoare. În acest sens, este de remarcat că la recenta întâlnire a liderilor PSRM cu ambasadorul Republicii Populare Chineze (RPC), unul dintre secretarii PSRM – Vlad Bartîncea, a fost invitat să “rostească un discurs în cadrul Forumului Internațional al Partidului Comunist Chinez și al partidelor marxiste mondiale”. Din respect pentru marea civilizație chinezească ar fi trebuit să se găsească cineva ca să-i amintească domnului ambasador al RPC că PSRM nu este și nu a fost vreodată partid marxist. Miza pe PSRM este una nereușită. Totuși, poate fi înțeleasă decepția tovarășilor chinezi față de PCRM, care mai pretinde că ar fi un partid marxist. Anume din aceste considerente, anul trecut liderul PCRM, Vladimir Voronin, a fost invitat să rostească un discurs cu ocazia împlinirii a 100 ani de la înființarea Partidului Comunist Chinezesc (PCC). Dar după ce s-a dovedit recent că Voronin a devenit băiatul de mingi al unui june corupt, această onoare nu-i mai poate fi acordată.   

Revenind la PSRM, trebuie menționat faptul că, de-a lungul existenței sale, formațiunea s-a manifestat ca una lipsită de principii, îmbrățișând un șir de ideologii: socialismului democratic, adică tot felul de revizionisme anti-marxiste; conservatorismul –  renunțarea completă la ideile de stânga; iar actualmente, PSRM se proclamă partid național social-patriotic. Întrebarea firească este: unde se întrevăd aici ideile marxiste – instaurarea dictaturii proletariatului; neadmiterea pauperizării continue a proletariatului; internaționalismul proletar; revoluția mondială; combaterea religiei ca opiu pentru popor etc. Este de mare interes public și întrebarea – prin ce se deosebește național socialismul patriotic al PSRM, în general, de național-socialism. Despre internaționalismul PSRM nici vorbă nu poate fi, liderii acestuia fiind angajați în rețeaua imperialistă rusească, susținând tacit agresiunea împotriva Ucrainei. Deocamdată, cert este că PSRM a devenit un partid naționalist moldovenesc, pentru a-și manifesta public antiromânismul. Mai mult, tovarășii chinezi ar trebui să ia în considerare că, pentru consolidarea relațiilor bilaterale moldo-chineze, ar fi bine ca metodele care se aplică în China față de marii corupți, cel puțin, să fie salutate ca metode de profilaxie și în Republica Moldova. În acest sens, vom aminti că în ultimii 10 ani în China, pentru acte de corupție, au fost executate peste 10 mii de persoane, iar 120 mii au fost condamnați la ani grei de pușcărie, în total aproximativ 0.01% din populație. Dacă ar fi condamnați, de exemplu, Igor Dodon, Ilan Șor și Marina Tauber, atunci în Republica Moldova procentajul ar fi de doar 0.001%, adică de aproximativ 10 mai puțin. Așa că există mult spațiu pentru o cooperare cu adevărat fructuoasă moldo-chineză. În lumina celor menționate mai sus, invitarea de către tovarășii chinezi, la evenimente desfășurate sub flamura marxistă, a reprezentanților PSRM – formațiune lipsită de principii, cu un lider care este cercetat penal pentru corupție, este oarecum nepotrivită. Dar vom vedea cum se vor desfășura evenimentele de mai departe.  

Concluzii

În ultima parte a verii, politicienii din Republica Moldova, deopotrivă, cei de la guvernare și cei din opoziție, preferă să se răcorească pentru ca odată cu venirea sezonului rece să se implice în confruntări până la incandescență. E dificil de prognozat cum vor evolua lucrurile, atunci când guvernarea rămâne ostatica circumstanțelor, iar opoziția are lideri corupți, compromiși și fricoși, incapabili să genereze vreun plan sau proiect de alternativă, altul decât cel privind îngenuncherea în fața Rusiei imperialiste și agresive.

Totuși, trebuie să se recunoască faptul că o idee de alternativă încearcă s-o dibuiască PSRM, care ar dori să se angajeze într-un eventual proiect chinezesc. Pentru asta PSRM va trebui să mai renunțe o dată la principii sale schimbătoare, pentru a îmbrățișa marxismul. Deocamdată, liderii PSRM se lingușesc pe lângă tovarășii chinezi, pledând principiul “O SINGURĂ CHINĂ”, de parcă cineva ar pleda împotriva  principiului respectiv. SUA susține, de asemenea, acest principiu, dar cu condiția unei unificări pașnice. Așa pledează PSRM în cazul conflictului transnistrean. Oricum, PSRM a decis să-și manifeste public atitudinea față de o problemă internațională, condamnând jocurile periculoase din jurul Taiwanului, pe care le califică drept o nouă rundă de escaladare și provocare împotriva securității mondiale.  A auzit cineva ca PSRM se condamne implicarea Rusiei în conflictul transnistrean sau agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei? Doamne ferește! Imposibil așa ceva. Mai este un lucru de menționat, în luarea sa de poziție pe problema Taiwanului, PSRM a evitat să menționeze – cine totuși se face vinovat de escaladare și provocare. Iată așa se manifestă curajul și principialitatea. De fapt, nu e de mirare, PSRM întotdeauna procedează conform zicalei – atunci când se rânjesc dulăii, latră și cățeii. E deștept, cine știe, poate dulăii observă slugărnicia cățeilor și-i acceptă în calitate de animăluțe de companie?