Retrospectiva unei crize. La un pas de prăpastie

Anul 2013 a fost marcat, chiar de la început, de o profundă criză politică, care ar fi putut duce ţara în alegeri parlamentare anticipate, iar actuala guvernare la un eşec răsunător în cadrul scrutinului. Politicienii au avut destulă maturitate să înţeleagă care este riscul, au depăşit neînţelegerile pe interior şi au reuşit să obţină, la sfârşit de noiembrie, parafarea Acordului de Asociere cu UE şi recomandarea Comisiei Europene de liberalizare a regimului de vize pentru moldoveni. Ciclul de materiale cu genericul: „Retrospectiva unei crize. La un pas de prăpastie” vine să răspundă la întrebarea cum vor influenţa evenimentele din 2013 opţiunile cetăţenilor în anul viitor, an electoral, şi care sunt învăţămintele ce trebuie trase.


Partidul Comuniştilor

La 15 februarie, PCRM votează împreună că liberal-democraţii pentru lichidarea funcţiei de prim-vicepreşedinte al Parlamentului, ocupată la începutul anului de democratul Vlad Plahotniuc. Tot comuniştii propun, mai târziu, demiterea liberal-democratului Vlad Filat din funcţia de premier şi a democratului Marian Lupu din funcţia de preşedinte al Parlamentului. În timpul crizei, după demiterea Guvernului Filat, la  5 martie, liderul PCRM, Vladimir Voronin, a comunicat că a avut negocieri atât cu democraţii, cât şi cu liberal-democraţii pentru desfăşurarea alegerilor parlamentare anticipate.

După desemnarea candidaturii lui Iurie Leancă la funcţia de premier şi învestirea noului guvern, la 30 mai, fracţiunea PCRM recurge tot mai des la boicotarea şedinţelor de Parlament. Deputaţii comunişti provoacă uneori îmbrânceli cu alţi deputaţi sau vin în Parlament cu megafoane. Atât în capitală, cât şi în unele localităţi din ţară sunt organizate proteste împotriva guvernării. Comuniştii susţin că vor organiza o revoluţie de catifea ca să scoată de la putere Coaliţia Pro Europeană, creată de PLDM, PDM şi liberalii reformatori. PCRM insistă tot mai mult pe aderarea Republicii Moldova la uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Deputaţii comunişti susţin că Acordul de Asociere cu UE a fost negociat în secret şi cer publicarea lui înainte de parafarea planificată la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius.

La 23 noiembrie, comuniştii au adunat în centrul capitalei câteva mii de simpatizanţi, care au votat o rezoluţie pentru demiterea actualei guvernări. Iar în timpul Summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius, unde Moldova a parafat Acordul de Asociere cu UE, comuniştii au organiza proteste în faţa Delegaţiei UE la Chişinău.

De la începutul anului, comuniştii au iniţiat 3 moţiuni de cenzură împotriva Guvernului condus de Iurie Leancă. Prima, în luna octombrie, avea ca argument decizia Guvernului de a concesiona Aeroportul Internaţional Chişinău şi de a nu participa la emisia suplimentară de acţiuni la Banca de Economii, ceea ce a dus la pierderea pachetului majoritar al acestei instituţii. A doua, tot în octombrie, era motivată prin decizia de a instala pe Nistru 6 oficii teritoriale ale Biroului de Migraţie şi Azil. Iar a treia moţiune, în decembrie, a avut ca argument negocierea în secret a Acordului de Asociere cu UE. Niciuna din cele 3 moţiuni nu au acumulat numărul suficient de voturi.

După ce nu a trecut nici a 3-a moţiune de cenzură, comuniştii au semnat o declaraţie de adresare către organizaţiile internaţionale să intervină pentru a stopa lichidarea Republicii Moldova, invocând că formaţiunea a epuizat toate posibilităţile constituţionale.

Partidul Liberal

Liderul Mihai Ghimpu pune că liberalii au fost înlăturaţi de la guvernare, astfel a ajuns în opoziţie. PL nu a susţinut înaintarea repetată a candidaturii lui Vlad Filat la funcţia de premier, deşi nu au votat nici pentru demiterea acestuia, la 5 martie, însă doar pentru că moţiunea de cenzură a fost înaintată de către comunişti. Liberalii au contestat la Curtea Constituţională numirea repetată a lui Filat la funcţia de premier. Iar la 22 aprilie instanţa a declarat neconstituţional decretul prezidenţial de înaintare a candidatului. Potrivit deciziei Curţii Constituţionale, Vlad Filat nu mai putea candida la această funcţie.

La 12 aprilie, un grup din 7 deputaţi liberali anunţă crearea Consiliului de reformare a Partidului Liberal, cerând ca Dorin Chirtoacă să preia conducerea formaţiunii, iar PL să susţină candidatura lui Vlad Filat la funcţia de premier. A doua zi, membrii acestui consiliu sunt excluşi din componenţa partidului. Mihai Ghimpu susţinea că Vlad Filat i-a convins prin diferite metode să se întoarcă împotriva liderului.

Liberalii lui Mihai Ghimpu nu au votat pentru învestirea Guvernului Iurie Leancă.

Partidul Socialiştilor

Grupul socialiştilor, condus de Igor Dodon, a votat la 5 martie pentru demiterea Guvernului Filat. La negocierile privind formarea noului guvern socialiştii nu au participat şi nici nu au fost de acord să susţină înaintarea repetată a candidaturii lui Vlad Filat la funcţia de premier. La 30 mai, socialiştii nu au votat pentru învestirea Guvernului Leancă. Iar în toamnă au susţinut toate 3 moţiuni de cenzură împotriva Guvernului Leancă, propuse de PCRM.

Partidele extraparlamentare

Partidul „Mişcarea Populară Antimafie”, mai exact liderul acestuia, Sergiu Mocanu, a făcut public cazul tragic de la vânătoarea din Pădurea Domnească, care a şi declanşat criza politică. Sergiu Mocanu a continuat să aducă acuzaţii la adresa lui Vlad Plahotniuc şi Vlad Filat pe parcursul întregului an. Politicianul a spus că şi Guvernul condus de Iurie Leancă este un paravan pentru ca cei doi să-şi continue afacerile meschine.

Partidul Popular din Republica Moldova, prin organizaţia sa de tineret, a promovat mesajul: „Opriţi jocurile politice”, la diferite manifestaţii publice. Pe 1 aprilie, în cadrul unui flash-mob organizat în Piaţa Marii Adunări Naţionale, tinerii au improvizat un joc de poker în faţa Guvernului. În calitate de personaje pe cărţile de joc au apărut actori politici din ţară şi de peste hotare. În luna mai, Biroul politic al Partidului Popular al Republicii Moldova a iniţiat o campanie de colectare a semnăturilor pentru modificarea Constituţiei, astfel încât preşedintele ţării să fie ales prin vot direct.

Liderul Partidului Naţional Liberal, Vitalia Pavlicenco, după ce s-a făcut publică informaţia despre incidentul din Pădurea Domnească, a declarat că acest caz nu face nicio diferenţă faţă de guvernarea comunistă, care acţiona cum vroia, neştiută de nimeni. Înainte de formarea noului guvern, PNL insista pe un premier  tehnocrat, cu răspunderi care ar implica temperarea rivalităţii între liderii partidelor componente ale Alianţei pentru Integrare Europeană. Liderul PNL a subliniat că ar fi bine dacă premierul ar avea şi opţiuni unioniste. Vitalia Pavlicenco a venit în acest an şi cu acuzaţii către  PL, că are un comportament egoist şi nu contribuie la unificarea forţelor democratice româneşti. PNL, în cadrul Consiliului Unirii, a organizat mai multe manifestaţii prin care a promovat unirea Moldovei cu România.

Alte partide extraparlamentare. După ce a fost votată Legea care majorează pragul electoral pentru partide, de la 4% la 6%, mai multe partide extraparlamentare s-au adresat la Consiliul Europei cu solicitarea să recomande conducerii Republicii Moldova reducerea pragului electoral. Declaraţia a fost semnată de către Partidul Popular Socialist, Partidul Patrioţii Moldovei şi Partidul Social-Democrat.

Petru Bogatu: Opoziţia a avut un rol minim în criza politică

Analistul politic Petru Bogatu a comentat pentru IPN acţiunile opoziţiei în anul curent, spunând că rolul acesteia a fost minim în criza politică prin care a trecut Republica Moldova. Toate problemele serioase cu care s-a confruntat actul guvernării au fost rezultatul erorilor comise de partidele aflate la putere, s-a încercat în fond o reglare de conturi, profitându-se de situaţia creată atunci, şi a ajuns la o problemă care a fost, cât pe ce, să dea peste cap şansele Moldovei de integrare în UE.

Politicienii au vrut să tragă nişte foloase şi au început reglările de conturi. Lucrurile au degenerat prin demiterea lui Vlad Plahotniuc din funcţia de prim-vicepreşedinte al Parlamentului, asmuţirea justiţiei asupra Guvernului şi căderea acestuia. Au fost acţiuni ilogice, dictate de instinctul de răzbunare, care au adus pe buza prăpastiei această guvernare. Vina o poartă liderii politici – Marian Lupu şi Vlad Plahotniuc (PDM), Vlad Filat (PLDM), dar şi Mihai Ghimpu (PL), care, în loc să tempereze spiritele, punea mai mult gaz pe foc. Opoziţia nu a jucat niciun rol important în desfăşurarea crizei. Prin erorile comise, guvernarea a ridicat mingea la fileul opoziţiei şi i-a permis să înscrie în coşul puterii. Pe fundalul acestor erori, a început să crească opoziţia în sondaje.

Petru Bogatu nu crede că opoziţia şi-ar fi consolidat poziţia dacă lucrurile nu degenerau şi nu ar fi fost creată această criză pe scena politică în prima parte a anului 2013. Problema opoziţiei este că ea funcţionează ca o putere anti-sistem. „Mă refer la opoziţia de stânga. Ea contestă nu puterea, căci ar fi normal să o taxeze, ci vectorul extern de dezvoltare a ţării, ceea ce  este anormal. Moldova şi Ucraina au mai rămas două ţări în care o forţă politică optează pentru o direcţie, iar altă forţă pentru o direcţie opusă. Aceasta duce la sfâşierea ţării. Aceste lucruri sunt grave şi unde pot duce ele arată situaţia din Ucraina (proteste ample de durată n.r.)”, a subliniat analistul.

Şansele opoziţiei la alegerile din 2014

Referindu-se la o altă parte a opoziţiei, la socialiştii conduşi de Igor Dodon, Petru Bogatu spune că acel comportament ales de socialişti este în fond o imitare a PCRM, iar şansele lui Igor Dodon de a ajunge în Parlament le consideră minime, deoarece copia mereu este mai proastă decât originalul.

PL la început a continuat războirea cu foştii parteneri de coaliţie. Probabil, acum sunt în criză de idei şi încearcă să-şi articuleze un discurs de dreapta în calitatea lor de partid de opoziţie, spune Petru Bogatu. Acest partid a ajuns în opoziţie din calcule absurde. Ghimpu spune că pentru PL este mai convenabil în opoziţie decât la putere. Este absurd, deoarece această strategie era să se soldeze cu o catastrofă pentru Republica Moldova. Şi dacă nu era separarea în partid, nu ar fi fost format noul guvern şi evenimentul de la Vilnius era să fie ratat. Uneori se creează impresia că liberalii vorbesc la fel ca şi comuniştii atunci când critică guvernarea, notează analistul.

Opoziţia extraparlamentară nu are nicio relevanţă, în opinia sa. Aceasta arată sondajele, dar şi cu ochiul liber se vede că nu au lideri carismatici şi nici idei care i-ar ajuta să se poziţioneze mai bine pe eşichierul politic.

La alegerile din 2014 îşi vor consolida poziţiile PLDM, fiind prima vioară în coaliţia de guvernământ. Pe stânga eşichierului va trece în Parlament PCRM. Putem prognoza o nouă guvernare de coaliţie sau, dacă partidele democratice pierd, vom avea o nouă guvernare comunistă.

Guvernarea dă semne că a învăţat lecţia

Cât ţine de învăţăminte: opoziţia din Moldova trebuie să fie responsabilă, în ceea ce priveşte interesul naţional, sugerează Petru Bogatu. PCRM, când era la putere, a optat pentru integrarea Moldovei  în UE. Acum este un partid care creează o prăpastie în societate. În ceea ce priveşte actuala putere, sunt semne că a tras anumite învăţăminte. Chiar dacă ai resentimente, chiar dacă simţi că trebuie să îndrepţi ceva, trebuie să-ţi temperezi aceste dorinţe în cazul în care nu ai posibilităţi pentru moment. Lupta cu frauda şi corupţia trebuie dusă, dar nu cu preţul unui suicid politic. Nu poţi da foc la ţară ca să te descotoroseşti de un rival. Politicienii trebuie să fie realişti şi pragmatici, să poată trece peste resentimentele de moment, să înveţe să guverneze în cadrul unei coaliţii. Desigur, nu înseamnă că trebuie să se împace cu răul, din coaliţie să se transforme într-o gaşcă. E nevoie de reforme pentru ca plăgile societăţii să fie vindecate.

Analistul Petru Bogatu are convingerea că avansarea pe calea europeană va schimba lucrurile spre bine, va purifica clasa politică.

Mariana Galben, IPN